Ceea ce nu ne spune istoria profană despre începuturile lumii acesteia şi nici despre sfârşitul veacului acestuia, ne spune istoria sfântă, cuprinsă în paginile Sfintelor Scripturi. Aşa bunăoară, aflăm din Cartea Facerii că după un lung şir de ani de la crearea lumii, oamenii s-au înmulţit pe pământ. Din păcate însă, o dată cu înmulţirea oamenilor, s-au înmulţit şi fărădelegile lor: ,,Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ, şi că toate cugetele şi dorinţele lor sunt îndreptate la rău, în toate zilele, I-a părut rău şi S-a căit că a făcut pe om pe pământ’’ (Facere 6, 5-6).
Stricăciunea a cuprins pe cei mai mulţi din locuitorii pământului, de aceea Dumnezeu a căutat la sufletele cele drepte, la cei din familia lui Noe. Prin aceştia puţini, numai opt suflete, s-a păstrat dreptatea lui Dumnezeu pe pământ. Miile, sau poate milioanele de oameni existenţi la vremea aceea au părăsit Legea lui Dumnezeu şi s-au făcut netrebnici, de aceea a fost aleasă familia dreptului Noe pentru perpetuarea vieţii omeneşti pe pământ. Lor le-a poruncit Domnul Dumnezeu să construiască acea corabie în care au adunat animalele pământului perechi, apoi ei înşişi s-au urcat în corabia prin care le-au fost salvate vieţile. Când toate au fost gata, Dumnezeu a deschis stăvilarele cerului şi a plouat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără încetare, încât apa a trecut peste vârfurile munţilor. Se înţelege că făpturile nevrednice de chemarea lui Dumnezeu au pierit rând pe rând, în vreme ce corabia plutea deasupra acestor ape, şi cele opt suflete drepte erau cruţate. După încetarea potopului, apele au început să se retragă, până când Dumnezeu a poruncit familiei lui Noe să coboare din corabie. Drept mulţumire, Noe ,,a făcut un jertfelnic Domnului şi a luat din animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic’’ (Facere 6, 20).
Despre acele vremuri a scris Sfântul Apostol Petru, făcând legătură cu Pogorârea la iad a Mântuitorului Hristos, în vremea celor trei zile cât Preacinstitul Său Trup a stat în mormânt: ,,Pentru că şi Hristos a suferit o dată moartea pentru păcate, El Cel Drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu Trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care s-a S-a coborât şi a propovăduit duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, anume opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia Botezul, care vă mântuieşte astăzi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun căter Dumnezeu, prin Învierea lui Iisus Hristos’’ ( I Petru 3, 18-21).
Sfânta Evanghelie a acestei Duminici întregeşte învăţătura noastră şi ni-L arată pe Mântuitorul în momentele Sale de singurătate, în munte, unde se ruga. În aceaşi vreme, Sfinţii Apostoli străbăteau marea cu corabia. Iată însă că a început o furtună deosebit de puternică, gata oricînd să scufunde corabia. Ucenicii Domnului se luptau din răsputeri cu valurile şi frica morţii era peste ei. Pieirea părea iminentă şi ea s-ar fi produs, dacă Mântuitorul Hristos n-ar fi vegheat asupra corabiei. La a patra strajă din noapte, S-a apropiat, umblând pe valurile dezlănţuite în chipul cel mai firesc. ,,Eu sunt. Nu vă temeţi’’. Doar Sfântul Apostol Petru, cuprins de groaza morţii, a îndrăznit să răspundă: ,,Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine, pe apă’’. ,,Vino’’, a fost chemarea Mântuitorului. În următorul moment, a coborât din corabie şi a început să păşească peste valuri. Puţin a înaintat, deoarece, fiind în mijlocul valurilor, s-a înspăimânta şi mai mult şi a început să se scufunde. ,,Doamne, scapă-mă’’, atât a mai apucat să strige. Pururea ocrotitoarea mână a Domnului Iisus s-a întins spre el, cu blândă mustrare: ,,Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?’’ Dumnezeiasca putere a făcut ca valurile să se înceteze şi liniştea s-a aşternut peste întinderea mării.
Faptul acesta istoric, de netăgăduit de orice minte sănătoasă, are înţelesuri mult mai adânci, în perspectiva sfârşitului acestui veac, înţelesuri pe care le vom desluşi în cele ce urmează, căci Dumnezeu nu ne lasă în neştiinţă. Asfel, vedem cu ochii noştri cum răutatea omenească întrece orice măsură, oamenii făcându-se, în cea mai mare parte, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Cel numit de Mântuitorul ,,stăpânitorul acestei luimi’’, diavolul, prin slujitorii săi, răspândesc păcatul în lume ca o molimă, acum sub pretextul unei pandemii inexistente. Genială izvodire a satanei, acesta zisă pandemie. Căci există şi genii ale răului, avându-l pe diavolul inspirator al lor. Ne spun puternicii zilei că ne apără vieţile, ei sunt binefăcătorii noştri, şi trebuie să ne supunem tuturor ticăloşiilor, atenţie, legale!, pe care le impun unui popor întreg, dezorientat de atâta propagandă mincinoasă. Bisericile ne-au fost închise, ne-au împiedicat să sărbătorim Învierea Domnului. Fiţi extrem de atenţi, că toate ticăloşiile lor converg spre distrugerea Corabiei Mântuirii, Sfânta Biserică Ortodoxă. Nu le pasă de secte sau de bisericile mincinoase, deoarece acestea sunt auxiliarele lor, îşi concentrează nemernicia spre distrugerea Adevăratei Credinţe în Mântuitorul Hristos. Suntem cu toţii în primejdie de moarte, căci valurile diavolului vin din toate părţile în intensităţi sporite.
Ne rămâne să alergăm spre Corabia Mântuirii, Sfânta Biserică Ortodoxă. Iată ce ne spune Mântuitorul Hristos despre zilele dramatice pe care le trăim: ,,Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi Venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie, şi n-au ştiut până a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi Venirea Fiului Omului’’ (Matei 24, 37-39). Vă rog să cugetaţi la cele patru verbe – mâncau, beau, se însurau şi se măritau – nu sunt ele oare o imagine a senzualităţii păcătoase ce a cuprins această lume? Nimic despre grija pentru suflete, toate converg spre împlinirea pftelor trupeşti păcătoase.
S-a mântuit cineva din afara corabiei lui Noe? Nu! Nici în afara corabiei lui Hristos nu-i posibilă mântuirea, după cum a spus Sfântul Ciprian al Cartaginei: ,,În afara Bisericii nu există mântuire’’. Tocmai de aceea porţile iadului asaltează Sfânta Biserică Ortodoxă, pentru a împiedica mântuirea noastră. Diavolul aşa le dictează, ei aşa fac. Noi credem cu neclintire în cuvintele Mântuitorului, atunci când ne spune că Biserica Sa nu va fi biruită de porţile iadului, pe care le vedem acum la tot pasul.
,,Eu sunt. Nu vă temeţi’’. Nu vă temeţi de antihriştii de-acum, nici de cei ce vor veni. ,,Antihrist’’ înseamnă ,,împotriva lui Hristos’’. Cu noi este Dumnezeu, ei îl au ca stăpân pe diavolul. Biruinţa acestei lupte nu va fi pusă în cumpănă nici o clipă. Ea va fi a lui Dumnezeu, dar şi a noastră, dacă vom sta în Corabia Mântuirii. Amin.
Presbiter Ioviţa Vasile
Nu înțelegem la ce ia mai dat anatemei?! https://eugenikos.blogspot.com/2024/08/blog-post_28.html
Off topic:
1. Părinte, cum se face corect Sfânta Cruce? Am citit ceva pe blogul saccsiv, un comentariu al lui ayeaye, care are și el propriul blog, în care spune că ne închinăm greșit, arătând cum ar trebui, de fapt.
Eu știam și așa mă și închin:
Cu mâna dreaptă, unind degetele în felul următor: degetul mare, degetul arătător și degetul mijlociu sunt împreunate într-un singur punct, în timp ce inelarul și degetul mic sunt ținute strâns în palmă.
Cele trei degete astfel împreunate se pun pe frunte – pentru a sfinți mintea -, apoi coboară până la buric – pentru a sfinți simțurile… de acolo, mâna merge la umărul drept, iar apoi ea merge orizontal la umărul stâng – pentru a sfinți puterea trupului. În timp ce se face semnul Sfintei Cruci, se rostește “în numele Tatălui” (când mâna e pe frunte), “și al Fiului” (când mâna coboară la buric), “și al Sfântului Duh” (când mâna se duce de la un umăr la celălalt), „Amin” (când mâna o retragem de la umărul stâng). Cele trei degete împreunate simbolizează unitatea Sfântei și nedespărțitei Treimi. Celelalte două degete, strânse unul lângă celălalt și ambele în podul palmei închipuiesc cele două firi, omenească și dumnezeiască, unite în persoana Domnului nostru Iisus Hristos.
E un video în care arată că, de fapt, noi facem penta/ hexagrama, nu mai știu exact. Așa este? M-am înfiorat.
Am căutat video, dar nu le-am găsit; mai caut și revin când/ dacă le găsesc.
2. Știe cineva de Ioan Ianolide? De când a fost luat din Cernica… omerta!
A fost tata zilele trecute la Cernica, a întrebat la pangar și i s-a spus că Ianolide este la Petru Vodă (știam, dar nu și de ce), pentru că acolo vor fi martirii din închisori.
Cu 2-3 săptămâni înainte de a-l lua pe Ianolide din Cernica, fusesem cu soțul meu la mormântul său, pentru a face curat. Chiar ne reușise ceva frumos, era bine. La scurt după ce am terminat, au venit 2 bărbați care ne-au pozat. Nu știu cine erau. Cert e că a fost mutat pe very fast forward…
Pe Ioan Ianolide l-am „cunoscut” prin „Întoarcerea la Hristos” și „Deținutul profet” – carte care mi-a fost recomandată și împrumutată de un călugăr de la pangarul mănăstirii Cernica, acum 2 sau 3 ani, nu mai știu exact.
3. De ce se cântă „Tatăl nostru”, deși înainte, preotul spune „(…) și a zice”?
Ba mai mult, varianta cea bună cred că e „pâinea cea spre ființă”, nu „cea de toate zilele”, cum spun papistașii, sau, mai nou „cea de-a pururea”.
Încă o neînțelegere am despre „(…) și nu ne duce pe noi în ispită”. Păi, dacă avem liber arbitru, cum ne duce Dumnezeu în ispită…? Poate „nu ne lăsa pe noi în ispită” sau ceva asemănător.
Iarăși… „FERICIȚI VEȚI FI CÂND VĂ VOR OCĂRÎ ȘI VĂ VOR PRIGONI ȘI VOR ZICE
TOT CUVÂNTUL RĂU ÎMPOTRIVA VOASTRĂ, MINȚIND PENTRU MINE.”
Cum „mințind pentru Mine?”
Ceva nu e bine.
Auleu 🙂 ai rămas în urmă .
Chiar a fost articol cu strămutarea osemintelor ( moaștelor ) lui Ioan Ianolide pe Danielvla .
Sunt la Man Paltin Petru Vodă. Am fost și m-am.inchinat particelei din craniu chiar în zilele acelea .
Despre Tatăl nostru .
E corect și spre ființă și cea de toate zilele.
Și nu ne duce pe noi in ispită – așa e traducerea ..dar nu toate le luăm după literă…și după înțeles ( nu ne lăsa pe noi in ispită mai presus de puterea noastră)
FERICIȚI VEȚI FI CÂND VĂ VOR OCĂRÎ ȘI VĂ VOR PRIGONI ȘI VOR ZICE
TOT CUVÂNTUL RĂU ÎMPOTRIVA VOASTRĂ, MINȚIND PENTRU MINE.”
Pune virgula după ” mințind” și ai rezultatul corect .
Mințind ei, aceia care prigonesc . Prigonind și ridicând minciună..toate astea din pricina Numelui lui Iisus pe care-L mărturisim .
Ăsta e înțelesul .
Dar traducerile in română sunt mai mult și ca să dea o sonanță bună.
Și dacă de canta Tatăl nostru…nu e greșit..nu peste tot de cântă.
De exemplu la ruși se cântă Crezul …nu e greșit. Astea nu țin de dogmă.
🙂
Ciprian, să trăiești!
Da, pe danielvla nu intru prea des, nu știu de ce🤷🏻♀️
Eu atât de multă liniște primeam la mormântul lui Ianolide… n-ai idee!
Ai citit „Fenomenul Piteşti”, a lui Virgil Ierunca? E… ceva! Tata nu se mai oprea din plâns când citea❤
Zi-mi și de semnul Sf. Cruci, te rog, dacă/ ce știi.
Însemnarea cu Semnul Crucii e așa cum o știe toată lumea ortodoxă, precum ai descris-o .
nu înțeleg despre de pentagramă vorbești .
ți-am mai zis cu ayeaye că el verifică orice greșeală și dacă a văzut la unii preoți , chiar f cunoscuți că vreodată a făcut Semnul Crucii incorect.. îl ia la 11 m .
Adică din greșeală, sau slăbiciune sau nu știu…nu coboară până la buric ci doar până la piept și nu trasează drept de la un umăr la celălalt…noah acu mai greșim.
Dar corect e să ” desenezi” drept Semnul Crucii pe tine . Să iasă ☦️✝️ https://marturieathonita.ro/cum-se-face-corect-semnul-sfintei-cruci/
Ciprian, uite mai jos:
https://ayeaye20.wordpress.com/2024/05/10/semnul-crucii-sau-steaua-jidoveasca-in-5-colturi-pentagrama/
Tot la ayeaye arată cum s-ar face, de fapt, semnul Sf. Cruci.
Că uneori exagerează, e treaba lui; pe mine mă interesează strict cum să fac semnul Sf. Cruci așa cum trebuie, nimic mai mult.
Uite cum arată:
https://ayeaye20.wordpress.com/2024/03/15/semnul-sv-cruci/
Monica, abureli din sec xxi .
Pt creștin , dacă se însemnează așa cum este descris și de tine, atunci se formează exact Semnul unei Cruci.. adică se trasează linia exact din punctul frunții și când ai terminat la umărul stâng, e gata..nu se mai desenează pt că degetele cele trei deja se desprind.
Hai Doamne ajută și nu mai pune ” botul” la tăte neo-desteptaciunile altora.
Pt masoni se desenează in favoarea diavolului că ei își bat joc de Dumnezeu.
Tu fa așa cum se face de la Sfinții Părinți și nu vei greși.
Acuma vad că diavolul e tot mai iscusit in a înșela ..numai ca să nu îți faci Cruce și să nu te tii de Biserică….
Tocmai, că nu „pun botu'”, ci cercetez, întreb. N-am spus-o ca pe certitudine.
Ce să faci, măi Ciprian? Așa-i cu amețiții. Și, mai rău, cu amețitele🤷🏻♀️, că noi avem multe nedumeriri.
Doamne, ajută-ne!
Acum, cine pe cine „ia de la 11 m”?🤨
ne sfătuim ca frații…nu e vorba de 11 m , nici de judecată .
Oleacă de asprime în cuvânt nu o lua sensibil 🙂
Sfatul meu e să nu cercetezi să înveți de la cei din afara ortodoxiei.. clipul acela cu pentagrama nu e făcut de către învățătorii ortodocși.
Încearcă să te informezi numai din surse ortodoxe…orice clip să cercetezi și cine l-a făcut.
Bravo ție că întrebi 🙂
” Cine vrea să se mântuiască , cu întrebarea să călătorească” . .
Iartă-mă ,
Doamne ajută
Sigur, ne sfătuim ca frații, însă am putea-o face și fără vorbe nepotrivite (con)textual.
Asprimea-n cuvânt are mai mult impact (efect) când nu sărim calul. Mai ales că nu onorează vorbe de genul, mai ales în public, pe cei ortodocși mărturisitori, nu?
Ai fi putut înlocui cu „nu mai apleca urechea”, spre exemplu.
Clipurile sunt la cineva care pretinde a fi ortodox îngrădit de erezie, care pare că știe mult mai multe lucruri decât mine.
Nu iau nimic sensibil, am primit cum mi-ai oferit, cu atenționarea legitimă, pentru că mi s-a părut nepotrivit.
„Subiect încheiat”🙂, vorba dnei Constanța.
Să fii bine!
clipul cu pentagrama nu e făcut de ayeaye.. doar preluat .
cu privire la cuvântul nepotrivit … asta e …eram in grabă… ăsta mi-o venit instantaneu 😋
Dacă ți se pare dur acest cuvânt.. gândește-te la Petru când L-a dojenit pe Iisus cu ” să nu-ți fie una ca aceasta …” și a primit un răspuns f aspru de la Domnul ….
Știu că nu-i aparține acel clip, dar ce spui despre celălalt, cu acea creștină, cum face semnul Sf. Cruci, l-ai văzut?
Nu rămâne blocat în… pentagrame.
Acum, n-o s-accept toate inepțiile ale tuturor nerozilor în numele… smereniei🙄🤦🏻♀️; pentru asta, rog reconfigurare traseu.
Pace!
Cine este ayeaye?
Am mai citit și eu câte ceva, dar pentru el toți preoții sunt apostați, eretici, ecumeniști, trădători.
E rus, cred, că nu scrie corect românește, deși nu e o problemă. Mă tulbură că nimic nu-i convine 😃. Inclusiv, semnul Sfintei Cruci. Citatul pe care îl dă din Pidalion („exista un obicei la creștini etc…”) vrea să spună că semnul se face doar cu trei degete sau cum? Nu am înțeles prea bine☹️
Doamnă Constanța,
Eu am dat de el în căutările mele despre îngrădirea de erezie, căutând informații.
Nu-l urmăresc constant. Nu știu cine este. Eu doar atât vă pot spune.Știu că nu v-am lămurit, însă dezbaterea mea cu Ciprian, pe tema Sf. Cruci a plecat de la mine. Sper ca îndoielile mele să nu vă fi tulburat prea tare🙂
Citatul din Pidalion nu l-am înțeles, dar nici nu am verificat veridicitatea lui, deși la cât pare de „setat” pe temă, mira-m-aș să greșească.
Toate cele bune!
Mulțumesc frumos pentru grija, dar nu m-a tulburat nimic.
Ceea ce nu înțeleg eu bine este aceasta:
„Pidalion 1844 (2007, 2013), pag. 654-655
Subnota 413… Iar obiceiul cel ce acum stăpâneşte al creştinilor este a uni acele două degete cu cel mare împreună, şi cu aceste trei ce însemnează pe Sfânta Treime, să închipuiască Crucea punând mâna: întâi în frunte, al doilea la buric, prin care se arată dreapta parte în lung a Crucii, al treilea punând mâna la umărul drept, şi al patrulea la umărul stâng, prin care se arată lăturaşile părţi ale Crucii”.
Din aceasta descriere, eu înțeleg o „ironie” sau o „condamnare”, o critică (de-aia apare Subnota 413…🤔) a faptului că acei creștini nu făceau semnul Sfintei Cruci corect. Observ că nu vorbește de cele 2 degete (cele 2 Firi ale Mantuitorului Nostru) pe care noi le atingem de palma dreapta…
Doamne, miluiește-ne, iar mie dă-mi, te rog, mai multa credință!
Constanta,
ca să înțelegi subnota din Pidalion, trebuie să citești și textul la care se face subnota . 🙂
nu e critica, e doar informație pt că în primele veacuri de făcea Semnul Crucii cu un singur deget …apoi Biserica dezvoltandu-se , și crescând tot mai.mult in înțelepciune , s-au perfecționat…mai ales prin Cele Șapte Sfinte Sinoade Ecumenice. Apoi tot așa când a apărut ceva neclar…iar s-a făcut Sinod ..vezi cel al Sf Grigorie Palama ..și tot așa .
Deci așa se face Semnul Crucii, cum facem noi azi 🙂
Doamne ajută.
uite aici :
https://atitudini.com/2024/05/deshumarea-marturisitorului-ioan-ianolide/
Am primit încă un răspuns la partea cu „Fericirile”, și anume:
<>
Doamne, miluiește!
Poate acum reușesc să public tot mesajul, anterior nu a mers…
Am primit încă un răspuns la partea cu „Fericirile”, și anume:
„Versetul tradus greşit în Biblia Sinodală (1988) şi în Biblia de la Bucureşti (1688) este versetul 11 din capitolul 5 al Evangheliei după Matei, cel la care faci referire.
În Biblia Ortodoxă tradusă de IPS Bartolomeu Anania, versetul e tradus corect:
„Fericiţi veţi fi când, din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.”
Sensul corect al traducerii este următorul: Cei care vă prigonesc şi vă ocărăsc, vă aduc, de fapt, acuzaţii false, mint. Deci „minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră” şi nicidecum „minţind din pricina Mea”.
Greşeala s-a răspândit atât de mult, încât o auzim în mai toate bisericile la Sfânta Liturghie când se cântă Fericirile, în timpul ieşirii cu Sfânta Evanghelie.
În textul original din greaca veche, cuvintele “din pricina mea” sunt aşezate la capătul frazei. Topica limbii greacă veche e adesea ciudată şi diferă mult faţă de topica limbii române. Copierea topicii în cazul acestui verset a dus la schimbarea sensului mesajului iniţial. „Din pricina Mea” se referă la persecuţii nu la minciunile zise.”
Doamne, miluiește!
Doamne ajută
Aveți dreptate și e bine că sunteți preocupat de textul scripturistic care, pe alocuri, e oricînd perfectibil. Mă refer la traduceri. Pace, sănătate, mantuire.
Rectific: preocupată. Scuzați.
Doamne, ajută!
Din nefericire pentru mine, nu studiez textul biblic cu o asemenea profunzime, însă partea asta (mi-)a sunat aiurea mereu.
Doamne, ajută!
Din nefericire pentru mine, nu studiez textul biblic cu o asemenea profunzime, ci pur și simplu, partea asta (mi-)a sunat aiurea. De ceva vreme…
Mulțumesc frumos, Ciprian, pentru lămuriri.
Doamne, ajută!