Hristos ne-a învățat cum să ne învrednicim de adevărata fericire, care este un Dar al Duhului Sfânt. Aceasta se deosebește mult de satisfacție.
Conform DEX, satisfacția este un sentiment de mulțumire, de plăcere, indiferent dacă motivul acesteia este plăcut lui Dumnezeu sau nu. Aceasta este trecătoare.
Fericirea, privită din perspectivă creștină, este o stare durabilă, posibilă atunci când îi dăm vieții noastre un SENS în concordanță cu voia lui Dumnezeu.
Drama omului contemporan constă în incapacitatea omului de a iubi cu adevărat. Omul ,,modern”, ideologizat și ,,informat” prea adesea cu o falsă știință este centrat pe sine și nu-L poate iubi nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. El pierde SENSUL adevărat și ajunge la ținte false care îi pun în pericol mântuirea. Și de aici provine drama omenirii, de fapt. Iubirea se jertfește pentru aproapele și iartă. Iartă tot ce nu pune în pericol relația cu Dumnezeu. Astfel omul poate menține o stare de fericire chiar și în împrejurări potrivnice.
Ura, dimpotrivă, este capabilă să ofere o satisfacție de moment chiar și atunci când poruncile evanghelice sunt călcate în picioare. Ura este benefică doar atunci când urâm păcatul pentru a păstra SENSUL vieții noastre și pentru a ne păstra fericirea.
Fericirea adevărată este o stare de spirit durabilă, izvorâtă din iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui.
Fericirea nu se împacă, așadar, cu egoismul. Nu întâmplător, Mântuitorul ne pune în față Fericirile eterne, acelea care constituie zestrea noastră pentru veșnicie: ,,Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.” ( Matei, 5, 3-12) Acestea sunt niște repere de viață creștină autentică absolut necesare pentru a permanentiza starea de fericire.
Ura, dimpotrivă, este capabilă să ofere o satisfacție de moment chiar și atunci când poruncile evanghelice sunt călcate în picioare. Satisfacția este adeseori egoistă și se hrănește cu patimile sufletești și trupești.
Sfântul Ioan Damaschin ne spune că patimi sufletești precum uitarea, nepăsarea și neștiința sunt patimi de bază. Pe ecestea trebuie să le contracarăm la timp cumva pentru a nu ni se întuneca ochiul sufletului.
,,Patimi sufleteşti sunt acestea: uitarea, nepăsarea şi neştiinţa. Când ochiul sufletului, sau mintea, e întunecat de acestea trei, e luat apoi în stăpânire de toate patimile care sunt acestea: neevlavia, credinţa strâmbă sau toată erezia, blasfemia, iuţimea, mânia, amărăciunea, înfurierea năpraznică, ura de oameni, pomenirea răului, vorbirea de rău, osândirea, întristarea fără temei, frica, laşitatea, cearta, rivalitatea, pizma, slava deşartă, mândria, făţărnicia, minciuna, necredinţa, zgârcenia, iubirea de materie, împătimirea, afecţiunea pentru cele pământeşti, trândăvia, micimea de suflet, nemulţumirea, cârtirea, înfumurarea, părerea de sine, trufia, îngâmfarea, iubirea de stăpânire, dorinţa de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, nesimţirea, linguşirea, înşelăciunea, ironia, duplicitatea, învoirea cu păcatele părţii pătimaşe şi gândirea deasă la ele, rătăcirea gândurilor, iubirea de sine, care este maica şi rădăcina tuturor relelor, iubirea de argint, reaua nărăvire şi răutatea.” https://doxologia.ro/care-sunt-patimile-sufletesti-trupesti-sfantul-ioan-damaschin
,,Iar patimi trupeşti sunt: lăcomia pântecelui, nesăturarea, desfătarea, beţia, mâncarea pe ascuns, iubirea de plăceri felurite, curvia, preacurvia, desfrâul, necurăţia, amestecarea sângelui (incestul), stricarea pruncilor, împreunarea cu dobitoacele, poftele rele şi toate patimile urâte şi potrivnice firii, furtul, jefuirea celor sfinte (sacrilegiul), hoţia, uciderea, orice moleşeală sufletească şi bucurie de voile trupului, mai ales când trupul e sănătos, ghicirile, descântecele, farmecele, prezicerile, iubirea de podoabe, uşurătatea, moliciunile, înfrumuseţările, vopsirea feţei, pierderea vremii, umblarea fără rost, jocurile de noroc, reaua şi pătimaşa întrebuinţare a lucrurilor dulci ale lumii, viaţa iubitoare de trup, care, îngroşând mintea, o face pământească şi dobitocească şi nu o lasă niciodată să tindă spre Dumnezeu şi spre lucrarea virtuţilor.”
https://doxologia.ro/care-sunt-patimile-sufletesti-trupesti-sfantul-ioan-damaschin
Satisfacția poate fi de-a dreptul demonică atunci când patimile ating apogeul. Și vedem cum se manifestă ura împotriva lui Dumnezeu și a aproapelui în zilele noastre… Atunci când nu ne informăm corect nu suntem nevinovați, ci suferim de patima neștiinței. Atunci cand nu punem în aplicare cele citite, bolim de uitare și de nepăsare. Dușmanii omenirii văzuţi și nevăzuți nu vor să fim informați corect și se mulțumesc cu satisfacții demonice. Ei nu pot fi fericiți și pizmuiesc fericirea cea adevărată. În schimb, creștinii adevărați caută FERICIREA.
Alipirea cu trezvie de Cuvântul lui Dumnezeu și de Scrierile Sfinților Părinți ne ajută să luptăm cu toate patimile. Hristos S-a lăsat răstignit pentru a da SENS nobil vieții noastre, dându-ne posibilitatea să dobândim Duh Sfânt și astfel să fim fericiți în viața aceasta și în veșnicie. Dacă facem voia Sa, firește!
De aceea ne rugăm așa cum ne-a învățat Sfântul Efrem Sirul:
,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al vorbirii în deşert nu-l da mie!
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale!
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu; că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.”
Sora Pelaghia