Fuga de antihrist

Fuga de antihrist stă în răul primordial, fiind sădită în om ca un antidot la mușcătura șarpelui celui bătrân. Ea este fuga de păcatul originar, dar mai ales o teamă de grozăvia ancestrală a pierderii nemuririi.
Scripturile și profețiile vorbesc în multe locuri de o fugă a omului, de un rău abisal ce va veni. ” Va fi o vreme de strâmtorare,cum n-a mai fost de la începutul lumii și nici nu va mai fi,” spune profeția Mântuitorului (Matei cap.24 vers 21). Daniil Proorocul ne lămurește explicit despre acele zile ,când mintea oamenilor se încețoșează așa de mult, încât vor vrea necredință și chiar vor împiedica Jertfa cea de-a pururi .”Din vremea când va înceta Jertfa cea de-a pururi și va începe urâciunea pustiirii, vor fi 1290 de zile „. (Daniil cap.12 vers 11 ). Mântuitorul Iisus Hristos parafrazează în sens eshatologic … „Când veți vedea urâciunea pustiirii , ce s-a zis prin Daniel Proorocul, stând în locul cel Sfânt”,…”Atunci cei din Iudeea să fugă în munți”. ( Matei cap.24 vers 15-16).
Așadar această fugă apare ca o binecuvântare de la Dumnezeu. Fuga în munți de răul primar, reprezintă deci o soluție și un mijloc salvator în zilele „urâciunii” provocate de antihrist . „În limbaj biblic, prin urâciune se înțelege fie idolul, fie orice formă de idolatrie. Va veni o vreme înainte de sfârșit și ca un semn al acesteia , în locul cel sfânt al lui Dumnezeu, se va instala fie un personaj , care va pretinde și va obține adorare , fie o nouă formă de idolatrie , menită să pustiiască sufletele oamenilor prin alungarea lui Dumnezeu, căruia idolul i se substituie” /1. Acesta este potrivnicul antihrist, căruia i se vor alătura „lașii și apostații” și căruia „la sfârșitul vremii, i se va pune capăt pustiirii”/2.
„O vreme și vremuri și jumătate de vreme” este timpul șarpelui când Biserica Domnului va fi prigonită.(Cartea Apocalipsei cap.12 vers 14)



1 . Biblia sau Sfânta Scriptura – Ediția Bartolomeu V. Anania 2012 – nota 32 pag 130
2. idem-ibidem nota 33

Profeția Mântuitorului de la Matei cap.24 este desăvârșită. El proorocește și avertizează în același timp că …”cine citește să înțeleagă”, atunci când vin acele vremuri. „Cel care va fi pe casă să nu se coboare ca să-și ia lucrurile din casă… Iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-și ia haina…Rugați-vă că să nu fie fuga voastră iarna nici sâmbăta” (vers 17- 20). Panica din timpul fugii de antihrist este redată de grozăvia proverbialei profeții: „câți vor trăi atunci , vor alerga la morminte și vor striga : ieșiți voi , cei morți, ca să intrăm noi, cei vii.”(din profețiile Sfântului Cosma Etolianul).

Tabloul sumbru al unei „pustiiri” fizice este redat mai ales în profețiile contemporane. Cuviosul Stareț Gavriil Mult Pătimitorul din Serbia (1900-1999) vorbea despre următoarele evenimente : „Oamenii vor fugi din orașe în coloane și nu vor avea din ce să trăiască.Nu vor avea bani nici de pâine și vor plăti impozite pentru orice . Va fi o mare apostazie și cădere duhovnicească. Dar cei care au în suflet credința ortodoxă nu vor fi înșelați… Fericiți sunt cei care s-au învățat să trăiască modest, iar cei care sunt învățați cu bogăția cu greu vor putea să facă față nevoilor și foametei .Atunci când toate acestea se vor întâmpla, păstrați-vă semințele de cereale și legume că nu vor mai fi, ca astfel să aveți ce să semănați și să supraviețuiți „. Dar fuga de urgia pustiirii ca soluție ultimă pentru credincioșii lui Dumnezeu este revelată mai ales de Cartea Apocalispei. „Iar femeia ( Biserica)/3 , a fugit în pustie unde are loc gătit de Dumnezeu , că să o hrănească pe ea acolo 1200 și 60 zile” . ( Apocalipsa cap.12 vers.6), apoi… „Femeii i s-au dat cele 2 aripi ale marelui vultur, că să zboare în pustie la locul ei , unde e hranită acolo o vreme, … departe de fața șarpelui.” (Apocalipsa cap.12 vers.14)

Sfântul Ioan Maximovici spune că, Sfântul Ioan Teologul în Apocalipsă prezintă destinul Bisericii în chipul unei femei care se ascunde în acele zile în pustie./4



3 În prelungirea și completarea simbolului , Femeia ( Fecioara Maria ) este însăși Biserica, supusă în istorie dușmăniei diavolului atât în persecuții, cât și-n timp de pace.Biblia Bartolomeu Anania pag 2100.
(4 Sfântul Ioan Maximovici predici și îndrumări duhovnicești ED.Sophia, București 2001).
3
Dar prin „pustie” se poate înțelege atât starea cea sufletească precum și cea fizică, „în care adevărații nevoitori creștini s-au ascuns și încă se ascund”./5
Sfântul Andrei al Cezarei spune că în vremea venirii lui antihrist, va fi cu putință să scape doar cei care se vor ascunde în „pustia cea simțită” adică în munți, peșteri și crăpăturile pământului./6
Această atitudine este încurajată de mai mulți Sfinți Părinți ai Bisericii, ca o soluție izbăvitoare pentru acele zile. Deși creștinilor le revine datoria de a fi luptători pentru Hristos asemena Sfinților și Mucenicilor din vechime , totuși această luptă este sortită eșecului mai ales din punct de vedere social-politic . „În vremea aceea , orice împotrivire organizată față de sistemul lui antihrist va deveni cu neputință. Nu năzuiți să-l opriți pe antihrist cu mâna voastră cea slabă .Retrageți-vă, păzițivă de el și aceasta vă va fi de ajuns.”/7 De asemena Sfântul Lavrentie al Cernigovului ne arată atitudinea corectă pe care trebuie să o avem, cu toate necazurile ce vor fi .”Creștinii vor fi omorâți sau izgoniți în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Și îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare și apă de băut celor ce-I urmează Lui.Nu vă pierdeți nădejdea și nu vă descurajați, că Dumnezeu nu-Și Va părăsi turma Sa”.

Păstrarea Credinței Ortodoxe nealterate de ecumenism este și ea una din condițiile imperative ale izbăvirii.”Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească va însemna doar acele parohii mici, uitate și aparent dezbinate întru cele din afară, care pot chiar să nu aibă cunoștință unele de altele .Însă acestea vor fi unite între ele prin legăturile tainice ale Trupului și Sângele Domnului, întru Duhul Sfânt cu Soborniceasca Credință și Tradiție, care vor rămâne nepângărite”.Autorul acestor rânduri mai arată că „doar mici grupuri de credincioși dimpreună cu vreun preot, vor păstra încă vie adevărata Tradiție./8

5. Arhiepiscopul Averche Tausev Părintele Serafim Rose – Apocalipsa în învățătura Sfinților Părinți pag.157 Ed Icos 2000.
6. Sfântul Andrei , arhiepiscolui Cezareii, Tâlcuirea Apocalispei pag.35.
7. Sfântul Ignatie Briancianinov ” Apostazia și antihristul” . Ed Sophia , 2014 pag .181.
8. Alexander Kalomiros – Apostazia și antihristul după învățăturile Sfinților Părinți.

4
Sfântul Lavrentie al Cernigovului,mult mai direct vorbește de o cădere nemaiîntâlnită de la credința dreapă. „Bisericiile vor fi deschise spune el,dar creștinul ortodox nu va putea intra în ele ca să se roage,căci în ele nu se va mai aduce Jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos.În ele va fi toată adunarea satanică. „/9
Însă punctul culminant al căderii întregii umanități, este recunoașterea antihristului ca împărat al lumii,de toate confesiunile creștine și religiile în templul închinat „unității tuturor cultelor.”/10 În acest context dramatic retragerea din fața năvalei lui antihrist este recomandată de Sfântul Gavriil Georgianul, ca să se facă în grupuri mici:”Când antihrist va urca pe tron, toată lumea va fi silită să primească pecetea. Neascultarea va fi înfățișată ca trădare. Oamenii se vor ascunde în păduri. Trebuie să se îngrijească și să umble în grupuri de câte zece sau cincisprezece oameni, căci demonii vor putea să-i prăbușească în prăpastii pe cei singuratici”. Dar mai spune Sfântul și cuvinte de îmbărbătare :”Creștinii vor fi păziți de Sfântul Duh. Orice s-ar întâmpla, să nu vă pierdeți niciodată nădejdea. Ajutați-vă unul pe altul și Dumnezeu vă vă lumina și veți ști ce să faceți”./11

Având experiența persecuției din timpul comuniștilor, Părintele Iustin Pârvu îi învăța pe creștini ca „în vreme de prigoană să se adune în jurul preoților.Acolo este Biserica, unde este un antimis și un preot ortodox care să slujească Sfânta Liturghie. Avem pildă în prigoana din secolul trecut,cum plecau preoții prin sate și prin munți cu câte un antimis în spate și vase de slujit. Liturghia și Sfintele Taine vor da putere creștinilor să înfrunte foamea și să fie păziți de orice vătămare, sub acoperământul Maicii Domnului./12 Această stare întru laolaltă a credincioșilor alături de preoți este recomandata și de Cuviosul Andrei cel nebun pentru Hristos.”Preoții lui Dumnezeu, împreună cu cei virtuoși și cumpătați care vor fi rămas,vor scăpa în munți și în peșteri”./13
9.Sfântul Lavrentie al Cernigovului- Profeții și mărturii pentru vremea de acum.Editura Cartea Ortodoxa.Alexandria 2008, pag.86
10. Vladimir Soloviov – Scurtă povestire despre antihrist în Trei dialoguri despre sfârșitul istoriei universale ,București Editura Humanitas 1992, pag.152 și urm
11.Jean -Cloude Larchet- Sfântul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos,Editura Sophia 2016.
12.Soluția Părintelui Iustin Pârvu pentru aceste vremuri.
13.Proorociile Cuviosului Andrei cel nebun pentru Hristos.Vezi Profeții și mărturii creștine… pag.44
5
Însă o separare necesară a slujitorilor lui Dumnezeu în vremurile din urmă de lucrătorii satanei, este cuprinsă fară echivoc în profeția Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului,”În zilele cele mai de pe urmă ,adevărații slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni”./14 Viziunea aceasta, a fugii de antihrist este întregită și de cea a unui Sfânt Părinte din sec. al XVII lea ,care surprinde prin semnificația ei : „Atunci puținii preoți ,temători de Dumnezeu, împreună cu puținii creștini, care vor mai rămâne credincioși,ca să scape de pecetluirea fiarei,vor fugi în munți și în peșteri,luând cu ei puțină sare.” Aici, desigur putem vorbi de sarea credinței. Putem înțelege și puținătatea credinței dar și o credință mică „cât un grăunte de muștar” necesară, fără de care omul nu poate supraviețui, mai ales în vitregia bejeniei declanșate de antihrist. Așadar atitudinea sufletească pentru acele vremi este cea mai importantă,căci omului covârșit de păcate și îngrozit, îi este greu să respingă toate încercările satanice. Dacă este însă curățit, el poate trece cu bine peste acele evenimente dramatice.”Cel ce va răbda până la sfârsit ,acela se va mântui.”(Matei cap.24 vers 13)
Într-un mod cu totul încurajator, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul afirma că ” pe cât s-a vătămat Ortodoxia prin comunism, pe atât se va vătăma și acum”…Dumnezeu nu va lăsa pe om neajutorat.El ne sfătuiește … „să încercăm să trăim mai duhovnicește,să fim mai aproape de Hristos și să nu ne temem de nimic și de va trebui , să mărturisim”…/15 Totuși Sfântul Cosma Etolianul spune că vor fi „stâncile și râpele pline de lume”, fapt cutremurător, dar fuga în acele zile trebuie făcută și în „muntele inimii” omului. Este necesară cunoașterea sinelui și o curățire interioară a sa, pentru că îndepărtat de propria sa natură, omul a devenit prizonierul artificiilor existențiale, trebuind să lase mai jos grija lumii materiale și să-și înalte spiritul spre cele înalte. Mântuitorul însuși ne dă exemplul Său personal ,atunci când ” S-a suit singur la munte ca să se roage”. Aceasta să facă și omul ,mai la înălțime în singurătate și în apropiere de Dumnezeu. Această înălțare spre Sionul inimii „înfrânte și smerite”,este dată de o viață liturgică neîntreruptă chiar și în acele zile, dar și de starea lăuntrică de curăție prin isihie. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu ,miluiește-mă pe mine păcătosul”, așa precum dintotdeauna monahii și creștinii adevărați zicând,au dobândit luminarea și întărirea lăuntrică în lupta cu taberele întunericului și apoi înălțarea
14-.Apostazia și antihristul, după învățăturile Sfinților Patinti- Constanta 2009 pag.214 15.Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul- Trezire duhovniceasca.Dictatura lui antihrist,Schitul Lacu 2000 pag.181.
6
spre Cerurile cele Sfinte, ale lui Dumnezeu. Mai mult ca oricând în vremurile descrise de Scripturi și Părinți, rugăciunea neîncetată, contemplarea lăuntrică și despătimirea, devin imperative absolute pentru urcarea în”pustia fizică” și în „muntele inimii”,spre a traversa biruitori apocalipsa. Desigur că cei mai mulți oameni resping gândul prezenței timpurilor antihristice. Deși manifestă, lucrarea nu este acceptată de subiectivismul individual al liniștirii propriei existențe. O gândire păguboasă, pentru că potrivit Părinților Bisercii doar prezența Sfintei Liturghii și determinarea preoților devotați și luptători cu adevărat pentru Hristos, oprește înaintarea acelor zile. Aici este înțelepciunea și adeveritatea înțelegerii, celor care vor să vadă. Este necesar acum pentru creștini,ca să trăiască într-o unitate de credință și fidelitate alături de preot, întru Hristos.Mai mult li se descoperă doar…celor care „bat și li se va deschide” și celor care „nu ascund lumina sub obroc”.
Preot Nicolae Strizu Paroh al Foeniului

29 august 2025, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul