In societatea românească primează… cinstea şi competenţa. N-aţi ştiut?

Vă spun eu acum. Vă rog să nu vă îndoiţi. Staţi drepţi şi rămâneţi drepţi până la suflarea cea mai de pe urmă. Aşa ne învaţă Biserica lui Hristos, şi acesta e singurul nostru drum.

Ca să înţelegeţi mai bine, vă voi vorbi în pilde şi vă voi da o pildă conturată după concursul de ocupare a posturilor de directori adjuncţi ai şcolilor din judeţul Sălaj. Cred că pilda e aplicabilă la nivel naţional.

Un naiv se pregăteşte temeinic pentru a se prezenta la acest concurs. La prima probă, obţine nota 9,20. Urmează interviul, dominat de cinste şi imparţialitate. Aici, omul nostru primeşte nota 4,60. Sugestiv, nu? Comisia intervieviatoare e numită de inspectorul general şcolar, formată din vreo 7-8 indivizi cu reputaţie neştirbită, mai presus de orice suspiciune. Ca să acceadă în funcţia de director ajunct, era nevoie ca la ambele probe să să obţină peste 7,00. Înţelegeţi raţiunea interviului? Dacă la prima probă nu se putea face nimic, la inteviu totul e posibil. Inclusiv căderea de la 9,20 la 4,60.

Să mai vedeţi o minunăţie: chiar în perioada concursului, o directoare adjunctă în funcţie se îmbolnăveşte şi nu poate participa. Postul e scos la concurs. Numai că naivul participant la concurs primeşte, cum am spus, 9,20 la proba unde nu se poate jongla, şi 4,60 la interviul amintit. Postul nu se ocupă şi directoarea agreată de sistem urmează a fi numită interimară pentru încă patru ani. Legal, cinstit şi mai presus de orice îndoială.

Episodul doi. Acelaşi naiv susţine al doilea interviu, pentru ocuparea unui alt post de director adjunct. De rândul acesta, comisia este mai generoasă şi mai obiectivă: îi dă nota 6,60, cât a fost necesar ca să fie trântit. Îi trebuia, cum am spus, 7,00. Postul nu s-a ocupat, aşa încât, omul lor a fost desemnat, ca interimar, pentru un nou mandat de patru ani. Respectându-se legea, evident.

Episodul trei. Naivul nostru, face contestaţie la cele două note acordate la interviurile susţinute în faţa neicilor nimeni. Rezultatul?  O notă se măreşte nesemnificativ, cealaltă scade, tot nesimnificativ.

Concluzii. În sistemul acesta antihristic, creat în aceşti aproape 33 de ani, nu se pătrunde fiştecum. Doar dacă îndeplineşti anumite criterii stabilite de mahării inculţi ai zilei. Asta înseamnă să te murdăreşti cu toate dejecţiile pe care ei le răspândesc, ca nişte sconcşi, între ei şi în jurul lor. Şi asta e prea mult. Bălăcească-se cât vor în cloaca lor pestilenţială. Fiule, rămâi curat, precum te-am învăţat.

Presbiter Ioviţa Vasile