Să nu cădem în greşeala de a ne pune mari speranţe în ea. În momentul de faţă, nici nu se ştie dacă va avea loc, deoarece numai IPS Rostislav al Cehiei şi Slovaciei şi-a anunţat participarea. Ceilalţi stau în aşteptare, chibzuind cum ar fi mai bine pentru ei (nu pentru Biserică!), şi aşteptând directivele mai-marilor lor. În privinţa acestei întâlniri, sunt de făcut câteva observaţii.
1.Patriarhul Teofilos al Ierusalimului nu avea căderea de a convoca această întâlnire din două motive: a urcat pe tronul patriarhal prin uzurpare, deoarece Patriarhul legitim, Irineu, a fost înlăturat şi întemniţat abuziv; a participat la sinodul II tâlhăresc din Creta, aprobând ereziile acestuia. Până nu-şi va schimba poziţia faţă de rătăcirile ecumeniste pe care le-a îmbrăţiştat, nu are dreptul, ca eretic, să hotărască calea de urmat.
2. Am spus-o şi cu alt prilej, Biserica trebuie să rezolve întâi problema extrem de grea cu care se confruntă, aceea a ereziilor cretane, şi, în general a tuturor ereziilor ecumeniste. Nu este firesc ca aceia care au îmbrăţişat erezia să hotărască pentru Biserică, nearătând niciun semn de pocăinţă.
3. Nu-l văd pe pseudo-patriarhul Constantinopolului mergând în Iordania ca să-şi pună cenuşă în cap şi, cu condeiul în mână, să anuleze autocefalia acordată schismaticilor ucraineni, să înlăture schisma şi să aducă pacea în Biserică. El poartă tara teribilă a ereziilor din Creta. Adăugăm la aceasta schisma pe care a provocat-o cu vădită intenţie şi răutate. S-a văzut limpede că Bartolomeu e instrumental docil al americanilor, iar cu aceştia nu-i de glumit.
4. Se vorbeşte de frecvent de ,,schisma ucraineană’’. Schisma nu e numai ucraineană, e şi constantinopolitană, şi alexandrină, şi ateniană, deoarece aceşti întâistătători se găsesc în stare de schismă, în raport cu Biserica lui Hristos.
5. S-a vorbit mult despre dreptul de a convoca un Sinod sau o Sinaxă. Este mai uşor de spus cine nu are acest drept: ereticii şi schismaticii aflaţi pe scaunele episcopale. Când Biserica se confruntă cu ereziile şi este lovită de schismă, orice episcop canonic şi dreptcredincios poate convoca un Sinod, cum s-a văzut şi din iniţiativa celor patru mitropoliţi greci. Pseudo-patriarhul Bartolomeu nu mai are acest drept, din motivele arătate mai sus, şi-atunci Biserica trebuie să aştepte dispariţia fizică a acestuia şi alegerea unui Patriarh vrednic?
Cele ce am scris până acum sunt consideraţii omeneşti, personale, supuse greşelilor. Să nu-L înlăturăm pe Dumnezeu din această ecuaţie, pentru că în Atotştiinţa Sa se află soluţia vindecării rănilor de pe trupul Bisericii.
Presbiter Ioviţa Vasile