În asta constă una din marile confuzii ale momentului:
sunt ortodocși aflați în comuniune cu ecumeniștii, pe considerentul că ei nu sunt ecumeniști, căci au ,,cuget ortodox”, dar cugetul lor nu mai coincide cu cugetul Sfinților Părinți…Înțelegerea lor este alterată de influența ecumeniștilor cu care sunt uniți, de care ascultă și pe care-i urmează, iar acest lucru își lasă amprenta chiar în modul lor de viețuire/făptuire, căci ajung să îndreptățească comuniunea cu erezia sau petrecerea în erezie, într-un mod care nu reprezintă altceva decât un ,,ecumenism intra-bisericesc” sau un ,,ecumenism ortodox”, de fapt o adaptare a ereziei la realitatea din Biserică.
De ce? Pentru că ,,ortodocșii” aflați în comuniune cu ecumeniștii aplică exact principiul de bază al poli-ereziei ecumeniste: unitate în diversitate (unitate între ,,ortodocși”, adică între cei care spun că au ,,cuget ortodox” și ecumeniștii ,,ortodocși”)…
Atenție! Asta în timp ce Biserica pune la dispoziția fiecărui credincios care nu vrea să petreacă în erezie, Canonul 15 l-ll Constantinopol…
Or, în aceste condiții, ,,ortodocșii” aflați în comuniune cu ecumeniștii, nu -i pot acuza pe ecumeniști că-i țin în erezie, obligat…Eventual îi pot acuza că i-au băgat și pe ei în erezie, dar de ținut în ea nu-i mai țin ecumeniștii, ci ei înșiși petrec în ea de bunăvoie, pentru că nu vor să întrerupă pomenirea/comuniunea cu ecumeniștii/erezia, nu vor să se îngrădească de erezie sau , în sfârșit, nu vor să aplice Canonul 15 l-ll Constantinopol …
Trezirea fraților!…Căci lui Dumnezeu nu o să puteți spune n-am putut, ci, …n-am vrut, nu
ne-a interesat …,am așteptat să facă alții ceea ce trebuia să facem noi…
Iona