Între bine şi rău, nu poţi fi neutru

Comunicatul patriarhal de după întrunirea Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române din 25 octombrie s-a vrut a fi unul echilibrat, neutru, de neangajare. În fapt, a fost un exerciţiu de echilibristică păgubitoare, de stare căldicea, cum spune Sfântul Ioan în Cartea Apocalipsei (3, 16). Invitaţia la rugăciune şi la dialog nu e rea, în sine. Dacă Patriarhul Kiril al Rusiei şi Bartolomeu al Constantinopolului s-ar aşeza la aceaşi masă, în ce-ar consta dialogul dintre ei? Ce-ar putea să-şi spună doi eretici (unul e şi schismatic!), în condiţiile-n care hotărârea lui Bartolomeu e de multă vreme luată şi pusă-n practică?

Din păcate, asistăm la acţiunile necugetate ale lui Bartolomeu şi bine spunea cineva că dacă acesta poate face un rău Bisericii, negreşit îl va face. Drumul lui pare că nu mai are întoarcere, şi să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel. După ce a introdus oficial erezia ecumenistă în Biserică la pseudo-sinodul cretan, patriarhul din Fanar a păşit cu sârg spre schismă. Aceasta e abia la începutul ei. Ruperea comuniunii cu Bartolomeu, anunţată de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse e fapt împlinit. Reacţiile ulterioare venite de la Constantinopol arată că acesta nu e dispus să cedeze, deşi asta ar fi singura soluţie de intrare într-o relativă normalitate. Temerea şi scepticismul meu vin dintr-o constatare mai veche, care-i arată pe protagonişti buni executanţi ai unor ordine venite de la vrăjmaşii Bisericii. Aceştia jubilează, deoarece planul lor se desfăşoară fără abatere. În atari condiţii, să nu ne facem iluzii că cei doi patriarhi se vor înţelepţi peste noapte şi schisma va fi înlăturată. Trecutul lor e prea împovărat de fapte şi declaraţii reprobabile, ca să mai lase loc de optimism. Omeneşte privind lucrurile, nu întrevăd ieşirea din schismă în viitorul apropiat. Să nu uităm însă că Mântuitorul Se află, în continuare, la cârma Bisericii Sale şi ceea ce ne este nouă cu neputinţă, poate împlini voia Sa cea sfântă.

Întrebarea pe care ne-o punem fiecare este firească: cum se va poziţiona ierarhia română faţă de această schismă, când va fi silită să părăsească starea de neutralitate? Fi-va de partea Patriarhiei Ruse? Îl va susţine pe Bartolomeu în demersul lui nebunesc?  Cum am spus şi altădată, convingerea mea este că se va alinia Constantinopolului, aparatul propagandistic se va pune în mişcare şi va încerca să ne ameţească cu vorbe meşteşugite. Ni se va spune să stăm liniştiţi, să nu judecăm şi să ascultăm, să nu exprimăm puncte de vedere divergente, pentru că ştiu domniile lor ce fac. Linguşitorii se vor activa ca la un semn, pentru că în felul acesta li se deschide drumul spre trepte ierarhice, spre onoruri şi putere.

Înainte de a întrerupe pomenirea ierarhilor, am avut multe ezitări şi îndoieli. N-am făcut-o cu inimă uşoară şi am nutrit speranţa că aceştia îşi vor veni în fire şi se vor dezice de pseudo-sinodul cretan. N-a fost aşa şi, din păcate constatăm, iară şi iară, că n-am greşit urmând calea Sfinţilor Părinţi şi a Canoanelor Bisericii, delimitându-ne de erezie.

Pr. Ioviţa Vasile