În încercările lor neghioabe de a crea ,,religia viitorului’’, cea a lui antihrist, ecumeniştii se opintesc din răsputeri să ne convingă de valorile islamului, de cele ce ne-ar putea uni cu mahomedanii şi de binefacerile ce ar decurge din această unire. Auzeam, zilele trecute, pe unul care vorbea despre analfabetismul religios, cu referire specială la islam, spunând că acesta e prea puţin cunoscut de români. Pe de altă parte, am citit despre un manual care cuprindea spaţii generoase dedicate islamului, iar creştinismul este ţinut pe post de cenuşăreasă. De credeţi că mai-marii lumii au populat Europa cu mahomedani, iar în ultimii ani exodul acesta a atins proporţii înspăimântătoare? Pentru că, în viziunea lor, Europa trebuie să fie de-creştinată, şi ce armă mai eficientă ar putea folosi, dacă nu islamismul? Puhoiul de musulmani ce se îndreaptă spre noi este unul planificat, dirijat şi pus în practică cu multă rigoare. Războiul absurd din Siria este artificial întreţinut, tocmai pentru a disloca populaţia musulmană şi a o îndrepta spre Europa. După 1989, în România s-au creat condiţii economice şi sociale care să-i constrângă pe români să-şi părăsească ţara, şi iată că mai bine de patru milioane au luat calea pribegiei. Acum se resimte un deficit de forţă de muncă, pe care vor să-l compenseze cu musulmanii veniţi din Asia. În acest sens, grangurii Europei ne-au stabilit cote de refugiaţi ce urmează a fi primiţi pe pământ românesc. Toate aceste realităţi conturează imaginea unui plan bine pus la punct, de lungă durată, din care desluşim intenţiile malefice ale mai-marilor lumii.
Revenind la analfabetismul religios, aş spune că poate fi soluţionat cu uşurinţă. Este suficient să ne uităm cu atenţie în trecutul nostru, şi vom vedea câte ,,binefaceri’’ au adus musulmanii turci în viaţa poporului român, vom înţelege adevărata faţă a islamismului. Sfânta Biserică Ortodoxă Română a resimţit dureros molima otomană, dar cum Dumnezeu întoarce răul în bine, turcii ne-au dăruit, fără voia, lor mai mulţi Sfinţi. Dacă trecutul nostru istoric nu e suficient, să ne uităm la teroarea răspândită de musulmani în Europa şi America, bineînţeles sub oblăduirea puternicilor zilei. Terorismul mondial este un fenomen planificat, înfăptuit şi întreţinut cu bună ştiinţă, căci dezordinea lumii, deliberat provocată, pregăteşte venirea antihristului, care na va fi prezentat ca unul ce deţine soluţii pentru toate relele lumii, un ,,adevărat mântuitor’’. Părinţii Bisericii ne spun, de multă vreme, că în lume va fi provocat un haos îngrozitor, iar oamenii vor striga, cerând să se găsească unul care ar putea instaura ordinea. Atunci vor ieşi în faţă mai-marii lumii şi vor spune: ,,Iată, acesta va aduce pace, dreptate şi bunăstare pe pământ!’’ Acesta va fi potrivnicul antihrist. Şi astfel, popoarele orbite de necredinţă îl vor accepta ca ,,mântuitor’’, căci nu vor vrea să mai audă de Iisus Hristos. A spus Mântuitorul iudeilor aceste cuvinte, acum de două mii de ani: ,,Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu mă primiţi; dacă va veni un altul în numele său, pe acela îl veţi primi’’ (Ioan 5, 43). ,,Acela’’ va fi chiar blestematul antihrist!
Dimitrie Cantemir a petrecut mulţi ani în mijlocul musulmanilor şi a cunoscut temeinic ,,religia’’ lor, fiind vocea autorizată să se pronunţe negreşelnic asupra ei. Iată ce ne-a lăsat scris, după experienţele prin care a trecut: ,,Cealaltă părere a unui atât de mare filozof, deşi idolatru necredincios, să o judece cititorul nostru fără nici o tulburare a minţii sau părtinire lăuntrică şi să cerceteze mai adânc de ce a dat el o sentinţă atât de bajocotitoare şi dispreţuitoare despre legea muhammedană şi a numit-o lege porcească, adică a dobitoacelor mai proaste şi mai rău puturoase decât toate. Fără îndoială că multe lucruri caraghioase şi fără nici un sens a legii Curanului l-au putut convinge pe Porfirie să le aibă într-o consideraţie atât de inferioară. Totuşi, după părerea mea, două pricini au fost mai mari şi mai de căpetenie. Cea dintâi cred că e faptul că în legea muhammedană sunt îngăduite foarte multe – chiar dacă nu toate – oarecum animalice, lipsite de orice pricepere şi sens, dar poruncite drept lucruri foarte necesare, aşa încât dacă animalele cele necuvântătoare ar fi avut capacitatea de a grăi şi modul de a-şi arăta intenţiile, cu adevărat şi-ar fi bătut joc de un asfel de legislator, iar legea lui ar fi declarat-o mârşavă şi vrednică de batjocură. Cine dintre cei cu înţelegere ar socoti că e un merit, ca pe fiecare om – afară de muhammedan – să-l lipseşti de agonosita lui, să-i jefuieşti pe toţi de toate fără nici o teamă, să propovăduieşti că cea mai mare faptă şi mai mare merit este să ucizi? Totuşi, legea muhammedană nu numai că îngăduie ci şi porunceşte, şi nu numai că porunceşte ci dacă cineva nu face aceasta, îl socoate că a păcătuit de moarte’’ (Dimitrie Cantemir, Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, Ed. Minerva, Bucureşti, 1977, pag 33).
,,Cred că a doua pricină pentru care filozoful mai sus amintit s-a arătat atât de scârbit de învăţătura Curanului este faptul că Muhammed pune binele suprem în simţul extern şi comun tuturor animalelor. După ce le-a slăbit discipolilor săi (în lumea aceasta) toate frânele destrăbălării, îmbuibării, plăcerii pântecelui şi a celor de sub pântece (!), el le făgăduieşte şi în viaţa viitoare (unde oricine s-a nevoit după lege nădăjduieşte să-şi ceară de la Preadreptul Judecător adevărata fericire şi cunună) plăcerile trupului cele fără de osteneală: lupte amoroase, fapte vitejeşti, victorii, domnia lui Bachus şi orice desfătare şi gâdilare a tuturor simţurilor ca pe un lucru prea dulce, precum porcilor celor buboşi noroiul şi mocirla prea împuţită. Şi mai afirmă că le va da posibilitatea să scoată din plin adâncul larg al relei cinstiri’’ (Op. cit., pag. 34).
Despre cele făgăduite de Mahommed musulmanilor în rai, merită să reproducem textul lui Dimitrie Cantemir, care a scris:,,Feţele le va străluci ca soarele, luna şi stelele, purtând diademe (cununi) preascumpe. La fiecare locuinţă vor fi 70 de iatacuri de dormit şi în fiecare iatac luptătorul cel viteaz şi musulmanul cel fericit de 70 de ori pe zi se va împreuna şi fiecare bărbat va avea putere cât 100 de bărbaţi, pentru ca niciodată să nu obosească la împreunare. Iarăşi, în fiecare iatac vor fi 70 de mese şi pe fiecare masă se vor pune 70 de vase de aur şi argint, şi în ele 70 de feluri de mâncări preaîmbelşugate şi preadulci. Acolo bătrâneţea nu va avea nici o putere asupra firii omeneşti, ci bărbaţii vor ajunge la 30 de ani, iar femeile la 15 sau 20, în acea floare şi putere a vârstei vor petrece’’ (Op. cit. pag. 244).
Înţelegem acum de ce musulmanii au o râvnă diabolică atunci când e vorba de a secera vieţi, şi apoi se sinucid cu satanică uşurinţă, dacă nu cumva sunt ucişi, ca să se şteargă orice urmă.
Pentru cele reproduse mai jos din coran, în genunchi cer iertare Preabunului Dumnezeu, să nu mă ajungă pedeapsa Lui pentru cutezanţa şi păcătoşenia mea:
,,Sunt 11 lucruri spurcate – urina, excrementele, sperma, oasele, sângele, câinele, porcul, bărbatul şi femeia ne-musulmani şi treimea… Cine crede în treime este spurcat precum urina şi fecalele’’
Aşa cugetă musulmanii despre Preasfânta şi de viaţă Făcătoare Treime, în faţa Căreia ne plecăm cu toată fiinţa noastră, neavând cuvinte potrivite pentru a O slăvi şi a-I mulţumi, după cuviinţă, pentru că niciun cuvânt nu este de-ajuns spre lauda minunilor Sale. Dumneavoastră, Prea-Fericiţi, Înalt-Preasfiniţi şi Preasfinţiţi Ghiauri, care bateţi drumurile ecumeniste, spre a ne uni cu musulmanii, nu vă cutremuraţi citind aceste satanice şi îngrozitoare blasfemii? Niciun musulman să nu piară de mână de ortodoxă. Niciun musulman să nu fie atins măcar cu o floare, căci cine este dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Psalmistul spune cu deplină îndreptăţire că ,,omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor’’ (Psalmul 48, 12 şi 21). ,,Înţelepciunea strigă pe uliţe şi în pieţe îşi ridică glasul său. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase, înaintea porţilor cetăţii şi spune cuvântul: ,,Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?” (Pildele lui Solomom 1, 20-22)
Pr. Ioviţa Vasile