În 20 octombrie, am publicat articolul ,,Atenţie, suntem infectaţi din atmosferă, prin dârele morţii, numite chemtrails’’. Mă sprijineam, în raţionamentul meu, pe postulatul care poate formulat astfel: De la diavolul şi de la slujitorii lui nu ne vine nimic bun. Aşadar, avioanele care le vedem pe cer, nu zboară pentru a ne încânta ochiul, nici pentru a răspândi substanţe benefice agriculturii. Ele au un scop précis de a ne otrăvi, a ne infecta şi, în final de a ne trimite în morminte. Redau mai jos transcriptul unui film excepţional, făcut de un american care, veţi vedea, ştie ce vorbeşte. Omul ne dezvăluie câteva metode de exterminare a populaţiei globului. Una din ele, cea de la punctul 3, este fără echivoc, în privinţa substanţelor cu care suntem infectaţi de către antihrişti, mari iubitori ai naturii lui Dumnezeu: clorură de bariu, microbi de cancer şi viruşi.
Partea a doua a filmului, cea apoteotică, este credibilă şi trebuie luată în seamă ca posibil scenariu al instituirii guvernului mondial. Cele pe care le scriu acum n-au menirea de a înfricoşa, ci de a preveni şi a întări convingerile noastre că fără Dumnezeu ne va fi cu neputinţă să trecem prin vremurile care vin, fără să cădem. Cei aflaţi sub scutul Dumnezeiesc vor fi biruitori, indiferent de grozăviile pe care le pregătesc sataniştii.
Presbiter Ioviţa Vasile
Transcriptul filmului
În 1994 a avut loc Summit-ul Mondial privind Populaţia la care au participat 160 de ţări. Toate au fost de acord că creşterea populaţiei a scăpat de sub control şi că trebuie oprită pentru că resursele planetei sunt pe sfârşite. S-a semnat un acord privind reducerea populaţiei de la 6 miliarde la 800 de milioane până în 2030. Trebuia găsită o metodă sau mai multe de anihilare a 95 la sută din populaţie. S-au găsit soluţii care au fost studiate, testate şi create, puse în practică şi asta continuă de atunci.
Procedurile aplicate asupra oamenilor sunt următoarele:
1.În apa potabilă s-a adăugat în secret fluor în cantităţi toxice, în ultimii 20 de ani, în fiecare oraş şi comunitate de pe planetă. Personal am supervizat livrarea butoaielor cu fluor către companiile de furnizare a apei din Denver, Chicago, Tempa şi Minniapolis. Efectele otrăvirii cu fluor asupra corpului uman sunt numeroase şi foarte grave. Copiilor li se afectează dezvoltarea neurologică şi provoacă alte boli grave.
2.Viruşi şi boli fabricate de om. Virusul HIV care a fost creat de Institutul American pentru boli, a fost distribuit publicului prin vaccinuri în 1980. Realizat ca un exerciţiu tactic preliminar de control al populaţiei, virusul a fost un succes şi au urmat mai mulţi viruşi creaţi în laborator care, începând de atunci, au fost transmişi către oameni. Printre acestea este şi dezvoltarea unei mutaţii a virusului gripei obişnuite, pentru a reproduce pandemia din 1918, care a ucis 40 de milioane de oameni. Prima tulpină a acestui nou virus gripal va fi eliberată la sfârşitul anului 2017…
3.Uciderea noastră din aer prin neurotoxine: clorură de bariu, microbi de cancer şi viruşi prin intermediul dârelor chimice. Sunt pulverizate zilnic asupra zonelor locuite, din avioane militare. Efectele acestor substanţe sunt grave, iar în timp devin letale, cauzând afecţiuni respiratorii, cancer, deteriorarea sistemului imunitar şi sterilizarea bărbaţilor. De când a fost implementat programul ,,chemtrails’’ (dâre chimice) numărul spermatozoizilor la bărbaţi a scăzut cu aproape 50%. Dacă problema asta nu este rezolvată rapid, rasa umană se va confrunta cu o extincţie prematură.
Şi acum finalul apoteotic. Asta e ceva înfiorător. În martie 1997, a avut loc cea mai înşelătoare apariţie OZN din istorie. O navă cu lungimea de o milă, care nu putea fi creată de om, a zburat silenţios peste Statul Arizona şi a fost observată de 10 de oameni, inclusiv de guvernator. Până astăzi nu s-a dat o explicaţie rezonabilă, dar pentru toţi martorii intevievaţi, nava a fost la fel de reală ca oricare obiect. De atunci viaţa lor s-a schimbat şi cred cu tărie că nu suntem singuri în univers.
Totuşi mai există un adevăr, căci eu ştiu sigur ce au văzut ei, de fapt. În 1996 eram într-o bază subterană din Colorado. M-au dus într-un coridor dintr-un hangar mare, unde um bombardier invizibil pe radar plutea la 7 metri deasupra mea. Am fost şocat să aflu că nu era o navă reală, era o hologramă. Prin 1950 oamenii au dezvoltat tehnologia holografică şi au dus-o la un nivel pe care doar ni-l putem imagina. În timp ce priveam bombardierul, care părea real, m-am gândit la scenariile posibile. Dacă această proiecţie ar fi la înălţime de 300 de metri? De unde ar şti oamenii că e doar o iluzie? Cei care conduc lumea, şi care sunt la originea procesului de depopulare, au formulat etapa finală a planului lor sinistru.
În 2024, un eveniment planetar va schimba cursul viitorului umanităţii. Lumea va asista la o invazie extraterestră masivă. Mii de nave de război extraterestre, proiectate holografic, vor acoperi cerul, inducând panică în oamenii din întreaga lume. Navele militare reale, infiltrate printre holograme vor provoca de fapt distrugerile din zonele respective. Ca urmare a haosului creat, se va forma imediat un guvern mondial, iar oamenii nu vor opune nicio rezistenţă. Aceasta va fi noua ordine mondială.Odată întâmplate acestea, noi oamenii vom fi condamnaţi la sclavie şi depopulare accelerată. Rezistaţi, luptaţi cu acest inamic înşelător. Acum este momentul.
Va veni o boală fabricată…
https://www.youtube.com/watch?v=2FPAtUqJr4c
MITROPOLITUL NEOFIT DE MORFOU (Cipru): “ANTIHRISTUL VA OCUPA TRONUL SĂNĂTĂȚII”. PLANUL LOR ESTE CA CEI “VACCINAȚI” SĂ SE LUPTE CU CEI “NEVACCINAȚI”.
Din februarie 2020 v-am spus că de acum încolo vom trăi într-o stare de frică.
Maica (Bătrâna) Galaktia (care s-a odihnit în Domnul în mai 2021), ea însăși mi-a spus în 2016, la telefon, când încă era în putere, următorul lucru, întrebând eu: „Maică, oamenilor le place să-mi asculte omiliile, despre ce să le vorbesc?”. Ascultați ce mi-a răspuns! Ascultați ce mi-a răspuns o femeie sfântă! „Despre cele murdare!”. Ați auzit ce mi-a spus? „Despre cele murdare ar trebui să spui. Cele care vor aduce bolile, „vaccinul” și războiul”. „Cele murdare? Cele murdare?”… am întrebat. „Uite, fiule, uite, Episcopul meu… Dumnezeu ți-a dat curaj și îndrăzneală să vorbești când ceilalți, din diferite motive, nu îndrăznesc să vorbească privind anumite chestiuni. Tu trebuie să vorbești despre avorturi, despre păcatele cărnii, care sunt contra firii și care nu privesc doar trupul, ci și dorințele sufletului”. Trupul și sufletul merg împreună. „Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăvește trupul și slăbește sufletul meu” (Paraclisul Maicii Domnului). Cele două nu sunt despărțite, omul este ansamblul lor: suflet și trup, trup și suflet. Și au împreună pe Duhul Sfânt, când e vorba de persoane neprihănite, care luptă lupta cea bună. Așa că: „să vorbești despre avorturi, despre păcatele trupești care sunt contra firii și care apar atât în interiorul, cât și în afara căsătoriei, la atât de mulți oameni! Lumea întreagă a devenit murdară, plină de vrăjitorie, de satanism, de blasfemii. În special din cauza acestor trei mari păcate Hristos va retrage pentru un anumit timp mila Sa din lume și va aplica dreptatea”. Ați auzit? „Aceasta este un lucru îngrozitor!”, am spus. „Da, este! Și lumea va avea nevoie de sprijinul tău în aceste vremuri. Pentru că le va fi îngrozitor de frică de lucrurile ce se vor întâmpla”, a spus ea.
Sfântul Paisie Aghioritul ne spunea că „lucrurile de care veți auzi și pe care le veți vedea, încetul cu încetul, vor fi atât de multe, încât vă vor copleși”. El recomanda „să oprim televizorul imediat!”.
Sfântul Episcop al Florinei, Augustin Kandiotis, ne-a spus că „va veni din Răsărit o boală care îi va umili pe medici. Un „aspirator”, care „va lua” foarte, foarte mulți oameni!”.
La fel, Părintele Sava Achilleos spunea… – păcat că nu am icoana aceea mică pe care v-am dat-o, cu notița pe spate – spunea: „Tronul lui Antihrist va fi luat prin „sănătate”!” Tronul lui Antihrist va fi luat prin… [Bravo, Elenița! Mulțumesc! (a găsit și a înmânat icoana)] „Antihristul va lua… – spune Sfântul Părinte Sava, iar noi îi ascultăm pe Sfinții care au primit Harul lui Dumnezeu, orice spun ei! Așa am fost învătați de Sfântul Porfirie, de Sfântul Iakov Tsalikis și de Sfântul Paisie: „Ascultă de sfinți, fiule. Episcopii pot greși, patriarhii pot greși, sinoadele pot greși, dar acolo unde Sfintii sunt de acord, nu există nicio greșală”. Aceasta se numește „acordul [conglăsuirea] Părinților”. Deci așa, un Părinte purtător de Dumnezeu, Părintele Sava Achilleos, care a adormit în 2016, spune: – Dar când a spus toate acestea lucruri? În 2007! – „Antihristul va ocupa „scaunul (poziția) sănătații”. Va veni o gripă. Va semnăna ca o gripă. O boală fabricată. Se recomandă evitarea oricărui tip de „vaccin”. Cei care nu vor fi „vaccinați” vor fi izolați!”. O doamnă de aici îmi spune: „suntem izolați, Episcopul meu!”.
Toate acestea sunt frică, frică și iar frică! Și după frică vine teroarea! Și după teroare, care o fi planul lor? Și prin „lor” mă refer la oamenii Noii Ordini Mondiale. Planul lor este ca cei „vaccinați” să se lupte cu cei „nevaccinați”. La început în interiorul familiei, apoi în interiorul satului, al parohiei, în interiorul mănăstirilor. Chiar și această situație din urmă se întâmplă deja acum! Dezbinarea și frica care se răspândesc acum prin lume arată clar că toate aceste lucruri sunt fabricate, că în spatele lor se ascunde duhul cel rău! Duhul cel rău, nu Duhul Sfânt! Duhul Sfânt cheamă întotdeauna la unitate. Este un Duh al păcii. Chiar și în timpul bolilor, calamităților, încercărilor, Duhul Sfânt este Duh al Păcii!
Deci, să spun acum câteva cuvinte, deoarece oamenii o cer. Unii oameni gândeau că dacă Mitropolitul din Morphou s-a îmbolnăvit, gata, „suntem terminați!”. Ca și cum aș fi Superman. Sunt și eu doar un om, cu propriile mele boli, cu propriile mele păcate. Și un păcat pe care îl simțeam că mă apasă, și despre care i-am vorbit Maicii Domnului, știți care este? Avorturile, păcatele trupești împotriva firii, vrăjitoria nu sunt singurele păcate care există. Am observat în mine aroganță (trufie). Mi-a trecut prin minte o idee cum că aș fi cineva, cum că aș avea o poziție înaltă! Și când mi-am dat seama de asta, mi-a fost frică, m-a prins frica. Așa că am spus: „Preasfântă Măicuță, smeritul meu Domn, smerește-mă! Smereste-mă! Fără smerenie nu voi putea spune nici măcar un „Doamne miluiește!”. Și s-au îngrijit de asta! M-au canonisit… cum se cuvine.
Iar despre cele ce se vor întâmpla în viitor… Cine știe, de acum înainte, ce fel de duh va domina lumea? Ce fel de duh va stăpâni lumea? Vor veni frica, teroarea, panica… haosul, poate… Putem noi ști care duh va „jubila” de acum înainte? El deja „jubilează”, dar va veni o „sărbătoare” și mai mare pentru el, de acum. Va prinde mare putere! Dar creștinii trebuie să fie „găsiți” înarmați! Înarmați cu cea mai puternică armă: cu Sfânta Împărtășanie! Sfânta Împărtășanie este cea care alungă duhurile rele și frica!
Creștinii trebuie să învețe cum să se roage unii pentru alții. Cei „nevaccinați” pentru cei „vaccinați” și invers! Ați înțeles ce am spus? Aveți un metanier, cei care nu ați primit „vaccinul”? Spuneți zilnic: „Doamne, Iisuse Hristoase, ai milă și de slujitorii Tăi care au primit „vaccinul”! Iar cei care au primit „vaccinul” să repete același lucru pentru noi, care nu am primit „vaccinul”: „Doamne, Iisuse Hristoase, protejează-i pe slujitorii Tăi, pe cei care nu au primit „vaccinul”. Cât de frumos, nu-i așa?! Astfel, bunăvoința noastră va fi cea care va atrage Harul Duhului Sfânt și al lui Iisus Hristos, și al Tatălui nostru cel Ceresc!”
Textul video Mitropolitul Neofit de Morphou:”Va veni o boală fabricată”
Studiu uluitor în Petersburg! Apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor au proprietăţi vindecătoare! Rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile!
Efectele științifice observate ale binecuvântării, ale semnului Crucii și ale rugăciunii
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în Biserici atunci când ating sfintele moaşte sau icoanele.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin. [1] „O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg . „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei. ”[2]
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a măsurat puterea rugăciunii. El a înregistrat pe electroencefalogramă biocurenţii creierului unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a activităţii cortexului cerebral.
Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe măsură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezvie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi traume care ne rămân stocate în minte.. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizează tensiunea şi valorile unor constante ale sângelui.
Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de măsură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că, dacă se citeşte rugăciunea „Tatăl Nostru” şi se face semnul crucii asupra apei, de către preot ,atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat, omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos…Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (Escherichia Coli şi stafilococii) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Ultrasunetele sunt chiar mai eficiente decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
Tradus din rusă în engleză de Julia Bulighina Trad.
Din engleză în română Cristina M.
„Pravda Ru”
sursa ortodoxia.md
Să nu deznădăjduiască nimeni, niciodată, oricât de mare ar fi necazul pe care-l pătimim
Sfântul Efrem Katounakiotul
Haideţi să vă povestesc una că doar toţi sunteţi ca şi copii mei. Am la picior o rană grea, o am de vreo cincisprezece ani. Am încercat tot soiul de medicamente, cred că n-a rămas nici unul singur pe care să nu-l fi luat. Degeaba. Acum, că deja sunt înaintat în vârstă, lucrurile s-au îrăutăţit şi mai mult, chinul meu a devenit şi mai mare.
Dar nu mă pot urni din pat. Şi-i tare greu, că te tot învârţi când la dreapta, când la stânga. Rana mă doare, ustură, oasele îţi amorţesc…Dar eu rabd, rabd, rabd…Deşi în trecut mă mai cuprindea şi deznădejdea, care-i gustul iadului, gustul gheenei.
Cu toată durerea şi deznădejdea în căre mă găseam, nu m-am plâns nicidată celor din jur. Într-o zi am auzit de nu ştiu unde un glas suav, care mi-a spus: Aşa te vrea Dumnezeu. Am răsuflat adânc, uşurat, şi mi-am spus şi eu: Minunat! dacă aşa mă vrea Dumnezeu, Slavă Lui; dar să-mi dea şi puţină răbdare, că simt că mă sfârşesc…
Într-o zi mă ridic mâhnit până la candela pe care o ţin aprinsă sub icoana Maicii Domnului. chiar şi candela Maicii Domnului e făcătoare de minuni…Iau o bucată de vată, îmi ung rana. Atâta bine mi-a făcut, cât nici nu pot spune…Acoperământul Maicii Domnului e nespus de puternicm chiar dacă noi nu-l putem vedea cu ochii trupeşti. Nu numai că mi-a pierit toată durerea, dar şi m-a cuprins o bucurie negrăită, pentru faptul că Dumnzeu, în marea lui milostivire, binevoise să-mi dea această rană la picior. Nu încetam să da Slavă lui Dumnezeu pentru această rană: De unde atâta milostivire faţă de mine, nevrednicul, Doamne? Ce ai văzut la un păcătos ca mine, de mi-ai dăruit atâta iubire? spuneam neîncetat…
Asta-i singura cale – răbdrea în suferinţă. Nu pricepeam cât de bune sunt durerile, mâhnirile, suferinţele, chinurile că ştie Dumnezeu de ce ni le dă. De fapt, ni le dă ca să ne apropiem mai mult de El.
De aceea, să nu deznădăjduiască nimeni, niciodată, oricât de mare ar fi necazul pe care-l pătimim. Căci nu cunoaşte voia lui Dumnezeu. Voia lui nu e întotdeauna dulce, e şi amară câteodată. Amară, cum a fost şi crucea. Şi totuşi, prin cruce ne-a venit şi Învierea.
Sfântul Efrem Katounakiotul
Sfinte al lui Dumnezeu, Părinte Efrem Kantunakiotul , roagă-te lui Hristos Domnul nostru, să ne dea răbdarea Sfinţilor în suferinţe, nădejdea puternică a Mucenicilor şi bucuria cea de taină a Mângâietorului pe drumul spre mântuire!Amin!
Sursa: Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria 2008, p. 388.
Viața Sfantului Cuvios Paisie Aghioritul – Partea I
https://www.youtube.com/watch?v=RlhYd0wVrLQ&t=14s&ab_channel=marturieathonita.ro
Viața Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul – Partea a II-a
https://www.youtube.com/watch?v=NKVeap9pqL4&t=1s&ab_channel=marturieathonita.ro
Încrederea în duhovnic
Sfântul Paisie Aghioritul
– Părinte, dacă cineva se mâhneşte pentru că duhovnicul l-a certat pentru o oarecare greşeală, şi cade în întristare, aceasta are egoism în sine?
– Ei, desigur. Dacă s-ar mâhni după Dumnezeu, ar primi mângâiere şi ar spori, deoarece ar încerca să nu mai facă acea greşeală. Trebuie să spună duhovnicului greutăţile, gândurile şi căderile sale şi să primească cu bucurie şi blândeţe comportamentul său cel aspru, pentru că toate se fac din dragoste şi din interes pentru sporirea sufletului său.
– Părinte, şi dacă nu primesc certarea şi observaţia?
– Dacă nu primeşti, vei rămâne neîndreptată. Cei care nu primesc observaţiile nici de la oamenii pe care îi iubesc, rămân nişte lemne strâmbe şi ei singuri se netrebnicesc duhovniceşte. Precum scândurile care nu primesc rindeluirea tâmplarului ca să devină mobilă, sfârşesc la cofraje şi scări, unde sunt călcate şi murdărite până ce ajung la foc, tot astfel şi aceştia, în cele din urmă se distrug.
– Părinte, când cineva nu este de acord cu duhovnicul într-o problemă, ce trebuie să facă?
– Să-şi spună simplu şi cu smerenie gândul său. Desigur, este trebuinţă de multă luare-aminte în alegerea duhovnicului, astfel încât să se încreadă şi să se odihnească prin îndrumarea lui.
– Părinte, atunci când cineva vede ceva în mod diferit de cum vede duhovnicul lui, îi este de folos să insiste în părerea sa?
– Nu, pentru că nu ştie ce se ascunde în spatele a ceea ce el consideră că nu este corect. De pildă, ca să înţeleagă cineva ce se ascunde în spatele unei acţiuni a duhovnicului său, poate că duhovnicul trebuie să-i spună ceva din spovedania altcuiva. Dar este îngăduit să spună spovedania altuia? Desigur că nu. Să spunem că s-a înţeles cu duhovnicul său ca să-l vadă la cutare oră, dar în ora aceea merge şi altcineva, care are gânduri de sinucidere, iar duhovnicul îl ia mai întâi pe acela. Atunci acesta cugetă: „L-a luat mai întâi pe acela, iar pe mine mă dispreţuieşte”.
Însă cum să-i spună duhovnicul că acesta a ajuns la punctul să facă o încercare de sinucidere? Dacă îi explică, îl distruge pe celălalt. În timp ce dacă se sminteşte acesta care aşteaptă sau dacă se supără puţin, nu se va întâmpla un mare rău. Odată s-au smintit unii care au venit acolo la Colibă. Era cineva pe care ai lui l-au adus cu mare greutate să discutăm şi l-am primit cu multă bunătate. L-am sărutat, i-am dat o metanie, nişte iconiţe.
Ceilalţi s-au supărat. „Pe noi stareţul nici nu ne-a băgat în seamă”, au spus ei. Acesta, sărmanul, era ca fiul cel pierdut. Ştiam amănunte din viaţa lui. A plecat după aceea un alt om. Ceilalţi puteau să se smintească de o mie de ori.
Nu poţi distruge pe unul, odihnind pe altul cu o explicaţie.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
Prigoana este buletinul nostru spre Rai
Sfântul Cuvios Justin Pârvu
Cu cât va fi prigoana aceasta mai mare, cu cât Biserica va fi mai marginalizată, cu atât trebuie să ne bucurăm, pentru că viaţa noastră creştină nu e uşoară, cu muzică şi petreceri şi altceva…, nu! Este durere, este necaz, este suferinţă, este, în sfârşit, prigoană. …Ai o mărturisire, depui şi tu o dovadă acolo, un act, un buletin, măi! Acolo toate merg pe bază de „documente”, nu intri aşa, oricum! …Prigoana este buletinul nostru spre Rai. Aceasta este pregătirea noastră pentru dincolo. Ne-am îmbrăcat nu în dulame lustruite şi în camilafce călcate şi puse la steif.
Ne-am zidit în suferinţe şi necazuri.
Şi dacă azi suntem aşa cum suntem, este din cauză că Dumnezeu vrea să ne pregătească neamul ca să se înfăţişeze curat, gata spre Înviere. Acolo nu o să meargă nici bogatul, nici împăratul, nici sluga, nici ostaşul, acolo va merge numai cel ce va purta haina de nuntă a Creştinătăţii. „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Gal. 3:28),
Creştinul nostru de azi trăieşte nişte vremuri grele, de neputinţă. Poate că niciodată nu a fost aşa de neputincios creştinul cum este astăzi. Dar Dumnezeu e încă printre noi, dragii mei, şi va fi până la sfârşitul veacului. Nu trebuie să ne înspăimânte neputinţa noastră, pentru că nu noi luptăm pentru apărarea Adevărului şi a sufletelor noastre, ci mai întâi Hristos este cel ce luptă pentru şi prin noi. Noi nu suntem decât nişte unelte prin care Dumnezeu lucrează, dacă noi Îl lăsam. Creştinismul, aşa cum a avut un răsărit, tot aşa trebuie să aibă şi un apus. Iată că noi suntem martori acelor vremuri de apus al creştinătăţii, în care Dumnezeu ne-a învrednicit să trăim. Sfântul Serafim de Sarov spunea undeva că, aşa cum la sfârşitul vieţii Sale pământeşti, Mântuitorul a simţit durerea maximă de părăsire a Tatălui Său, tot aşa şi creştinul, la sfârşitul veacurilor, va trăi şi va simţi părăsirea lui Dumnezeu. Acum, putem spune, întreaga creştinătate este răstignită pe cruce. Un om care este pe cruce oare nu se simte slăbit? Oare să ne scoatem piroanele şi să ne tămăduim rănile?
Sau să răbdăm, rugându-ne Domnului pentru iertarea celor ce ne prigonesc? „Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”. Este oare cinste mai mare ca aceasta? Dacă Hristos a numit răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea?
Dacă noi ne-am aduna cu toţii şi dacă ne-am apuca să facem o asceză, aceasta va ţine loc de apărătoare împotriva tuturor acestor atacuri de acum, împotriva tuturor celor ce ne prigonesc, am realiza totul, n-ar mai avea niciun efect asupra noastră, nici duhurile rele, nici asupritorii noştri. Prin această asceză noi trebuie să formăm o pânză harică pentru a acoperi neamul creştinesc. Atunci suntem în măsură să discutăm şi să facem o judecată hotărâtoare asupra acestei situaţii grele în care ne aflăm.
Nu trebuie să stăm nepăsători, acesta este un mare păcat, dragii mei. Dumnezeu ne porunceşte să-L mărturisim înaintea oamenilor. Dar nici să o facem cu trufie, fără durerea inimii pe care a avut-o Mântuitorul faţă de Iuda şi faţă de toţi prigonitorii Lui. Vedeţi diferenţa? Dumnezeu şi-a iertat prigonitorii Lui, dar nu i-a luat cu El în rai, decât pe cei care s-au pocăit!
Trăim într-o lume anarhică, întreaga clasă politică este vrăjmaşă a lui Hristos şi slujitoare răului, de aceea numai simpla noastră vieţuire, fără să abdicăm de la principiile noastre creştine, este o mărturisire şi o mucenicie de zi cu zi.
Fragmente preluate din volumele Ne vorbește Părintele Iustin, Fundația Justin Pârvu
Sursa: http://www.atitudini.com
Rucodelia care nu se termină niciodată
Sfântul Cuvios P{aisie Aghioritul
– Părinte, ce este întristarea cea dătătoare de bucurie?
– Este bucuria ce provine din întristarea pentru vreo greşeală de-a noastră. În întristarea dătătoare de bucurie există şi durere şi bucurie, de aceea se şi numeşte „întristare veselă”. Se întristează omul din mărime de suflet, pentru că L-a mâhnit pe Hristos, însă se bucură deoarece simte mângâiere dumnezeiască. Păcătosul, atunci când se pocăieşte sincer, este iertat de Dumnezeu. De aceea simte înlăuntrul său mângâiere dumnezeiască, care poate ajunge la veselia duhovnicească.
– Părinte, omul care se nevoieşte, poate trăi pocăinţa în toată viaţa lui?
– Da, dacă se nevoieşte corect, nu-şi vede sporirea sa, ci numai căderile şi trăieşte în pocăinţă continuă. Nu ştie că la început se lupta cu un diavol, iar după aceea se poate să se lupte cu o ceată. Căci cu cât cineva depune mai multă putere ca să-şi dezrădăcineze o patimă şi să dobândească o virtute, cu atât mai mulţi vrăjmaşi se adună şi trag şi ei în jos de rădăcini. Atunci, deşi nu îşi vede sporirea, cu toate acestea sporeşte destul de bine. Şi se poate ca până la moarte să trăiască această stare, adică să nu-şi vadă sporirea, ci să creadă că nu sporeşte deoarece are căderi. Dar în realitate există sporire, pentru că mereu îşi măreşte nevoinţa şi se luptă cu tot mai mulţi diavoli.
Pocăinţa pentru nevoitor este o rucodelie care nu se termină niciodată. Pe cei morţi îi plângem, îi îngropăm, îi uităm… Păcatele noastre însă le plângem mereu, până ce vom muri, dar cu discernământ şi nădejde în Hristos, Care S-a răstignit ca să ne învieze duhovniceşte.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
Rolul Ortodoxiei în lume se rezumă la mărturisirea adevărului, la „propovăduirea Apostolilor şi la dogme.
Monahul Teoclit Dionisiatul
Ortodoxia este întemeiată de douăzeci de secole prin Sfânta Scriptură, Sinoadele Ecumenice, Sfânta Tradiţie şi prin sângele mucenicilor şi mărturisitorilor.
Strădaniile de unire cu catolicismul, de vreme ce acesta rămâne în erezia şi inovaţiile lui, sunt pentru noi primejdie de abatere dogmatică, de zădărnicire a sângelui vărsat de mărturisitorii noştri şi de deviere de la învăţătura Sfintei noastre Biserici.
Mult-dorita „unire” este pentru noi ortodocşii nesuferită, şi dacă se va înfăptui va eroda cugetul ortodox şi va fi izvorul multor rele.
Unirea ca idee şi consecinţele ei practice sunt ruşinoase pentru noi ortodocşii. în plus, Scriptura interzice tovărăşia cu cei de altă credinţă. Dacă erezia este „hulirea Sfântului Duh” şi conduce la lipsirea lucrării Lui dumnezeieşti, cum se va face colaborarea cu „cei ce se împotrivesc Duhului Sfânt”? Poporul nostru simplu se va afla în primejdie din pricina relaţiilor cu purtătorii de demoni protestanţi şi papali. Mulţi se vor converti la catolicism şi protestantism, căci prin „colaborare” se vor toci cu timpul diferenţele Părinţilor”. Doar atât…
Bună este iubirea, dar mai bună este ura când vine vorba de credinţă. Desigur, nu să-i urâm pe oameni, ci cugetele lor eretice.
Creştinismul încurajează iubirea, dar recomandă şi ura. Fără ură faţă de păcat, virtutea este imposibilă. „Măsura virtuţii este ura faţă de păcat”, spune Sfântul Vasile cel Mare. Şi dacă suntem datori să urâm păcatul moral, cu atât mai mult „păcatul împotriva Duhului”.
Sfântul Nicodim Aghioritul a clarificat atitudinea ortodocşilor faţă de eretici, scriind: „Cugetele eretice şi moravurile nelegiuite ale latinilor şi ale altor erezii trebuie să le urâm şi să le respingem”.
Noi nu suntem mai sfinţi şi mai înţelepţi decât acei fericiţi bărbaţi care au urât erezia, socotind-o pricina pierzaniei.
Monahii sunt, după părerea Sfântului Ioan Gură de Aur, „rinichii Bisericii”. Despre cinul monahal, Sfântul Patriarh al Constantinopolului, Grigorie al Vl-lea, spune doar cuvinte frumoase şi o consideră pavăza Ortodoxiei. „…Ereticii de astăzi – scrie în circulara sa din anul 1836 – pentru a molipsi religia adevărată… au vărsat microbul din sufletele lor veninoase prin mulţimi de palavre împotriva Turmei Ortodoxe veghetoare şi au făcut totul pentru a se împotrivi şi vătăma prin planurile lor viclene cinul monahal… Dar au văzut, netrebnicii, că în acest cin până astăzi sunt cuvântătorii adevărului şi călăuzitorii tinerimii ortodoxe, care o învaţă pe aceasta sfintele dogme şi morala dreaptă. Această tagmă n-a molipsit niciodată Biserica văzută a lui Hristos, ci mereu a luminat-o, a slăvit-o, a păzit-o şi a statornicit-o pe aceasta prin trăirea duhovnicească, prin scrierile dogmatice şi prin bunele moravuri”.
(Fragmente din articolul Ortodoxia şi Vaticanul, al revistei „Biblioteca Aghiorită”, Sot. Shoina Voios, nr. 60, 1962)