Vă aduceți aminte că că în romanul său ,,O mie nouă sute optzeci și patru,, George Orwell scrie despre Ministerul Adevărului, ca o componentă de primă mărime a unui stat totalitar. Acest Minister avea menirea de a stabili ce este adevăr, ce este minciună, numai că întotdeauna adevărul era ascuns cu grijă și în locul lui era promovată agresiv minciuna, căreia-i spuneau adevăr. Era repetată cu atâta insistență, până când naivii ajungeau să o socotească adevăr veșnic și neschimbător. Ministerul Adevărului scria și rescria istoria, schimbând-o de la un ceas la altul, de la o zi la alta, după toanele imbecililor, ajunși mari și tari.
De ani buni, guvernul unic mondial antihristic a creat un Minister care funcționează la parametri maximi, sub ochii noștri, dar sunt puțini aceia care au sesizat existența lui. E vorba de Ministerul Sentimentelor, răspândit în lumea întreagă, cu subdiviziuni al căror număr este egal cu numărul latrinelor propagandistice ale sistemului, în care grohăitori de ambe (sau mai multe) sexe ne învață ce trebuie să iubim, pe cine să urâm, cine sunt cei în care să credem orbește, pe cine să socotim ca vrăjmasi ai noștri.
În primul rând, ne cer să-l urâm pe Putin, laolaltă cu Rusia întreagă, cu tot ce este rusesc. Ne cer să eliminăm litera Z din alfabet pentru că este un simbol rusesc. N-avem voie să cinstim, să pomenim Sfinții Ruși, pentru că ei sunt vinovați de ascensiunea la putere a lui Putin. După ce au creat acest val de ură împotriva Rusiei, au trecut la fapte. Sataniștii lui Zelenski au intrat în Mănăstirile și bisericile din Ucraina, au vandalizat icoanele cu Sfinții Ruși, chiar pe cele care prezentau încreștinarea rușilor, începând de la Kiev. Tot ce era rusesc a fost scos din locașurile sfinte și li s-au dat foc. Satanistul Bartolomeu din Constantinopol, blestemat fie, și niciodată să nu mai calce pe pământ românesc, stă și își contemplă ,,opera,,. Părintele Antonie Kovtoniuk este înjunghiat în sfânta biserică de sataniștii lui Zelenko și ai lui Bartolomeu. Nu se știe dacă va scăpa cu viață, noi știm cu certitudine că trăim vremuri de mucenicie.
Ministerul Sentimentelor ne sugerează fățiș că suntem datori să-l iubim pe Zelenski, omul sobru, victima rușilor, care se îmbracă simplu, fără veșminte scumpe, fără cravată, care poate să apară în același timp în două locuri, grație televiziunilor (pardon, latrinelor spurcate). Nu vreau să vorbesc de acest jidan penibil și de răul imens pe care-l provoacă Sfinte Biserici Ortodoxe a Ucrainei, păstorită de Prea-Fericirea Sa Onufrie. Mi-e silă! O mizerie de om care va sfârși, și va începe chinul veșnic, în iadul cel fără de întoarcere.
Ministerul Sentimentelor are extensii și în Biserica noastră, aflată sub ocupația și prigoana ecumeniștilor. Aceștia cultivă iubirea – o iubire fățarnică – față de evreii hulitori ai lui Hristos, față de papisași, protestanți, sectari, mahomedani, budiști, hinduși, într-un cuvânt față de toți rătăciții lumii. Trebuie urâți și combătuți nebunii care le strică lor socotelile, știți, aceia puțini care apără Biserica de ereziile, abuzurile și spurcăciunile lor. Ecumeniștii ne sugerează că ereziile au dispărut, schisme nu mai există, pseudo-episcopii sunt oameni blajini, iubitori de Hristos și de Neam, ca atare să stăm liniștiți că nimic nu s-a schimbat după tâlhărescul sinod din Creta. Acestea să le credeți voi, putregaiurile din Biserică, cei care îi ocupați samavolnic scaunele episcopale, i-ați confiscat proprietățile in integrum și propovăduiți cu viclenie ereziile ecumeniste, pierzătoare de suflete.
Să sfârșim într-o notă, oarecum, umoristică. Joe Biden se face de râs în fața planetei, în fiecare zi.Televiziunile spurcate nu pomenesc nimic de demența acestui individ execrabil. Aproape că suntem tentați să-l socotim un personaj simpatic. Nu e! E un satanist care și-a pierdut busola și a promis că va reseta lumea. Bieți neputincioși!
Presbiter Iovița Vasile
Noul pseudoierarh ales al Ciprului Gheorghe de Paphos a spus scurt și la obiect că va continua politica lui Hrisostom inclusiv recunoașterea schismaticilor din Ucraina, la ceremonia de înscăunare a acestuia va fi prezentă și o delegație a acestora, între timp Ips Neofit de Morfu a anunțat că nu va fi prezent la această Ceremonie
Era să uit, la ceremonia de înscăunare va fi prezent și Nifon de la Târgoviște alături de schismatici
Din greșeală în greșeală, spre „victoria”finala…
Sfântul Iustin Popovici despre ECUMENISM ca DIALOG AL MINCIUNII
“Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creştinismul pseudo-bisericilor din Europa Occidentală. Înlăuntrul său se află inima umanismului european, având papalitatea drept cap al ei.
Tot acel pseudo-creştinism, toate acele false biserici nu sunt nimic altceva decât o erezie după alta. Numele lor evanghelic comun este panerezie. De ce? Întrucât, de-a lungul istoriei, felurite erezii au tăgăduit sau au deformat anumite însuşiri ale Dumnezeu-omului şi Domnului Iisus Hristos, aceste erezii europene se îndepărtează cu totul de El, înlocuindu-L cu omul european. Nu există nici o diferenţă esenţială între catolicism, protestantism, ecumenism şi alte erezii ale căror nume este “legiune”….
“Să nu ne înşelăm. Există şi “un dialog al falsităţii”, atunci când cei ce discută se mint unii pe alţii în mod conştient sau inconştient. Acest tip de dialog este propriu “tatălui minciunii”, diavolul, “căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Este, de asemenea, un lucru obişnuit pentru colaboratorii săi conştienţi ori inconştienţi să-şi atingă “adevărul” lor cu ajutorul minciunilor atunci când ei vor să-şi împlinească binele lor prin rău. Nu poate exista nici un “dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, acest dialog nu este adevărat şi nu este firesc. Ca atare, porunca Apostolului cere ca “dragostea să fie nefăţarnică” (Rom. 12, 9)…..
“Sfânta Euharistie este totul şi toate în Biserică: chiar Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, Biserica însăşi şi în general totul cu privire la Dumnezeu-Omul Hristos. Cuminecarea interconfesională, adică participarea împreună cu ereticii la Sfintele Taine şi, mai ales, la Sfânta Euharistie, reprezintă cea mai neruşinată trădare a Domnului nostru Iisus Hristos, trădarea lui Iuda. Aceasta reprezintă, mai ales, o blasfemie adusă întregii Biserici Celei Una a lui Hristos, a Sfintei Tradiţii a Bisericii. Astfel, unul care face aceasta ar trebui să se lipsească de modul de gândire hristic şi de propria conştiinţă faţă de Sfintele Taine, de sfintele lor înţelesuri şi sfintele porunci de a urma această cale. Mai întâi, ar trebui să ne întrebăm pe ce fel de eclesiologie şi pe ce fel de teologie a Bisericii se bazează “cuminecarea interconfesională”? Aceasta deoarece întreaga teologie ortodoxă nu este fondată şi nu se bazează pe “cuminecarea interconfesională”, ci pe realitatea teandrică a Împărtăşaniei înseşi (cf. 1 Cor. 1, 9; 10, 16-17; 2 Cor. 13, 13; Evrei 2, 14; 3, 14; Ioan 1, 3). Ideea cuminecării interconfesionale este contradictorie în ea însăşi şi de neconceput pentru conştiinţa ortodoxă sobornicească.
Al doilea fapt, cu adevărat un fapt sfânt al credinţei ortodoxe, este următorul: în învăţătura ortodoxă cu privire la Biserică şi Sfintele Taine, cea mai mare şi unica taină este Biserica însăşi, trupul Dumnezeu-Omului Hristos, aşa încât ea este singurul izvor şi conţinutul tuturor Sfintelor Taine. În afara acestei taine teandrice a Bisericii, taină peste toate tainele, nu există şi nu pot exista alte “taine”; de aceea, nu poate exista o cuminecare interconfesională a tainelor. Prin urmare, putem vorbi despre Taine în contextul acestei taine atotcuprinzătoare care este Biserica.
Aceasta deoarece Biserica Ortodoxă, ca Trup al lui Hristos, este izvorul şi temelia Tainelor şi nu invers. Sfintele Taine nu pot fi considerate ca fiind deasupra Bisericii sau studiate în afara Trupului Bisericii. Din această pricină, în acord cu gândirea Bisericii soborniceşti a lui Hristos şi cu întreaga tradiţie ortodoxă, Biserica Ortodoxă nu recunoaşte existenţa altor taine în afara sa şi nici nu le recunoaşte ca fiind taine, iar omul nu poate primi Sfintele Taine până ce unul ca acesta nu se întoarce de la “Bisericile” eretice, adică de la falsele biserici, prin pocăinţă, la Biserica Ortodoxă a lui Hristos.
Până atunci, unul ca acela rămâne în afara Bisericii, neunit cu ea prin pocăinţă şi este, după părerea Bisericii, un eretic şi, prin urmare, se află în afara posibilităţii împărtăşirii mântuitoare, fiindcă “ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?” (2 Cor. 6, 14).
Apostolul neamurilor, cu autoritatea pe care a primit-o de la Dumnezeu-Omul Hristos, ne dă această poruncă: “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit. 3, 10). Cum poate cineva care nu numai că nu-l respinge pe “eretic”, ci I-l şi dăruieşte pe Domnul Însuşi prin Sfânta Împărtăşanie, zic, cum poate unul ca acesta să facă parte din rândul celor ce împărtăşesc sfânta credinţă teandrică şi apostolică? În plus, iubitul ucenic al Domnului Iisus, Apostolul iubirii, ne dă această poruncă: “să nu primiţi în casa voastră” (2 Ioan 1, 10) pe cel ce nu crede în întruparea lui Hristos şi nu acceptă învăţăturile evanghelice despre El ca Dumnezeu-Om.
Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli spune răspicat: “Orice episcop sau preot care se roagă dimpreună cu ereticii să se oprească din slujire, dar dacă unul ca acesta îngăduie ca ereticii să slujească în Biserică, atunci să se caterisească” (cf. Canonului 33 al Sinodului din Laodiceea).
Nu este oare limpede acest canon? Canonul 65 al Sfinţilor Apostoli ne arată: “Dacă vreun cleric sau mirean intră în sinagoga evreilor sau în vreun templu al ereticilor spre a se ruga, unul ca acesta să fie nu numai caterisit, dar şi afurisit”, iar acest lucru este limpede chiar şi pentru mintea cea mai primitivă. Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli ne spune: “Poruncim ca orice episcop sau preot care acceptă vreun botez al ereticilor sau vreo jertfă de-a lor să fie caterisit; căci în ce fel poate Hristos să se împace cu Veliar sau ce are oare de împărţit credinciosul cu cel necredincios?”.
Este limpede chiar şi pentru un orb că această poruncă ne îndeamnă ca nu numai să nu recunoaştem vreuna dintre tainele ereticilor, ci să le şi socotim nelegitime şi lipsite de har dumnezeiesc. Sfântul Ioan Damaschin, de Dumnezeu înţelepţitul purtător al Sfintei Tradiţii patristice soborniceşti şi apostolice a Bisericii lui Hristos ne arată din inimă faptul că toţi Sfinţii Părinţi, toţi Sfinţii Apostoli şi toate sfintele sinoade ale Bisericii ne-au învăţat următorul adevăr teandric: “Pâinea şi vinul nu reprezintă un simbol al trupului şi sângelui lui Hristos (ferească Dumnezeu!); ci însuşi Trupul şi Sângele Domnului… fiind numite Împărtăşanie, întrucât noi primim dumnezeirea lui Hristos prin intermediul ei. Şi cu adevărat aşa este fiindcă prin ea, noi ne împărtăşim cu Hristos şi primim Trupul şi dumnezeirea Sa în noi; prin ea, noi ne împărtăşim şi ne unim unul cu celălalt; fiindcă dacă ne împărtăşim dintr-o pâine, noi toţi devenim Un Trup şi Un Sânge al lui Hristos şi ne unim unul cu celălalt şi suntem socotiţi a face parte din acelaşi Trup cu Hristos. Să ne păzim, deci, cu orice preţ, de a lua Împărtăşania de la eretici sau de a le-o oferi acestora. «Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor» (Mt. 7, 6), ne spune Domnul, ca nu cumva să devenim părtaşi la învăţăturile lor false şi la osândirea lor.
Dacă există o astfel de unire cu Hristos şi unul cu altul, atunci cu adevărat ne unim cu toţi cei cu care ne împărtăşim, fiindcă această unire vine în urma unei libere voinţe şi nu fără intervenţia judecăţii noastre. Fiindcă noi toţi suntem un trup, fiindcă noi «toţi ne împărtăşim dintr-o pâine» aşa cum spune dumnezeiescul Apostol (1 Cor. 10, 17)”. (Sf. Ioan Damaschin, O expunere exactă a credinţei ortodoxe, 4, 13, P.G. 94; c. 1149, 1152, 1153).
Sfântul Teodor Studitul, Mărturisitorul neînfricat al adevărurilor teandrice ortodoxe, proclamă către toţi oamenii: “A primi împărtăşanie de la un eretic sau de la unul care o strică dinaintea unui dumnezeu străin te apropie de diavolul.” (Teodor Studitul P.G. c. 1668c). După spusele sale, pâinea ereticilor nu este “trupul lui Hristos” (ibid. c. 1597A). Ca atare, “atunci când dumnezeiasca pâine a ortodocşilor este împărtăşită, credincioşii devin un trup; în acelaşi mod împărtăşania eretică împlineşte acelaşi lucru în cazul celor ce se împărtăşesc din ea, făcându-i pe aceştia un trup care este împotriva lui Hristos” (Ibid. c. 1480 CD). În plus, împărtăşania de la eretici nu este pâinea comună, ci otravă care vatămă trupul, întunecând şi înnegrind sufletul (ibid. c. 1189c.)”.
Fragmente
Sfântul Iustin Popovici, Credinţa Ortodoxă şi viaţa în Hristos, Ed. Bunavestire).
Episcopul Teodosie al Tomisului se roagă cu ereticii și predică cu capul descoperit în biserică erezia ecumenistă .
https://m.youtube.com/watch?v=z_kKMxVNaBc
Acum satanele nu mai au loc de cruciulițele și de icoanele din automobile și anunță amenzi mari pt șoferii care le au în mașini sub pretextul distragerii atenției