„Deci, oricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 10:32)
„Căci dacă se va rușina de Mine și de cuvintele noastre în neamul acesta de adulteri și păcătoși, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui Său cu Sfinţii Îngerii” (Marcu 8,38)
Acum se pune întrebarea: cum, în ce fel, ar trebui să-L mărturisim pe Hristos? Dragii mei, chiar și cel mai simplu creștin îl poate mărturisi pe Hristos. Cum?
Primul – primul cu semnul Crucii . De îndată ce îți faci Cruce, dezvălui imediat ceea ce crezi, te evidențiezi din toate religiile și ideologiile lumii. Pentru că au simbolurile lor: evreii au Steaua lui David și lampa cu șapte lumini, masonii triunghiul sau cele trei puncte, marxiştii secera și ciocanul sau pumnul ridicat, mahomedanii semiluna. Iar noi, copiii lui Hristos, care am fost botezați în bazinul sfânt, avem un semn și un simbol superior tuturor celorlalți, Sfânta Cruce. De îndată ce îți faci crucea, mărturisești că ești creștin ortodox.
Cu toate acestea, trebuie să facem crucea în mod normal, nu ca niște oameni moderni și adesea oficiali în elogii, care crezi că cântă la vioară. Nu! aceasta este o batjocură. Ești creștin; fă semnul Crucii în mod normal. Dar Crucea normală, așa cum ne-au învățat Sfântul Cosma Etolul și bunicile noastre analfabete, este: ne unim cele trei degete (francii au cinci, noi avem trei) și vrem să spunem: Sfântă Treime, miluiește lumea! Ne ducem mâna la frunte și ne referim la: Hristoase, ai fost în ceruri, deasupra stelelor. Apoi o ducem jos, și vrem să spunem: Îți mulțumim, Hristoase, că te-ai pogorât pe pământ și ai luat carne din sângele curat al Măreției Maicii Domnului. Apoi aducem mâna dreaptă la umăr și ne referim la: „Adu-Ți aminte, Doamne, când vei veni în împărăția Ta” (Luca 23,42). În cele din urmă o aducem la stânga și vrem să spunem: Nu mă pune în iad, Doamne. Aceasta este Crucea. Când o faci în mod regulat, cu credință, cu dragoste, cu frica de Dumnezeu și cu mâna curată, face minuni.
În 1912 țara noastră a avut un război cu turcii. Forțele noastre erau mici, în esență aveam o singură navă, „Averof”, în timp ce ei aveau armament greu. Dar pe navă erau lei creștini, cu căpitanul minunat Pavlos Kountouriotis, un copil al unei generații glorioase. Avea pe el lemn cinstit. Așa că și-a luat crucea din piept, a pus-o pe podul navei, și-a făcut semnul Crucii și cu acea navă a „condus” toată armada turcească în strâmtoarea Hellespont. Prin urmare, nu-ți fie rușine să-ți faci crucea, fie la masă, fie într-o mașină, avion sau tren. Mărturisești așa, pe Hristos. Și când închideți ochii, o Cruce pe mormânt vă va declara că ești ortodox.
Cum altfel ne mărturisim credința? Cu limba . De aceea ne-a dat Dumnezeu. Te-ai găsit printre necredincioși? Deschide-ți gura și mărturisește-ți credința în Domnul. Ai auzit blasfemie? Trebuie să protestezi, ca și cum tatăl sau mama sau soția ta ar fi insultați. A venit o tânără și m-a rugat să-i dau divorțul, pentru că în cafeneaua din sat, în fața soțului ei, unii o acuzau și acesta nu scotea o vorbă. Un om care nu îmi apără numele, nu-l vreau! spunea ea. Și nu a greșit. Cu cât mai mult când Dumnezeu estet insultat? Este vina celor care blestemă, dar este și vina celor care îi ascultă și nu protestează. Dacă ești creștin, nu vei tăcea. A vorbit, a sfătuit, a certat. Ce a spus Sfântul Cosma: „Dacă cineva o insultă pe mama sau pe tatăl meu, îl iert; dacă hulește pe Hristos și pe Fecioara mea Maria, n-am ochi să-l văd” (arh. p. 199). Numele mamei noastre, al tatălui nostru, al domnilor noștri este mare și înalt, iar numele lui Hristos și al Fecioarei Maria nu sunt? De aceea apărați sfântul și sfânta tăind vorba celor hulitori. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Când auzi un hulitor, sfătuiește-l o dată, de două ori, de trei ori; iar dacă nu ascultă, dacă ai o mână, lovește-l. O mână care lovește o plantă va sfinți. Cunosc un sat din Tracia, unde înainte toată lumea blestema, dar acum nimeni nu blestemă. Cum sa întâmplat asta; Un refugiat analfabet, dar cu profundă credință în Dumnezeu, a mers acolo. Și când cineva blestema, se ducea acasă, îl sfătuia, plângea, implora, amenința. Astfel, el singur a stins blasfemia.
Așa că mărturisește-ți credința cu Crucea și cu limba. Mărturisește din nou – cum? Cu lucrările tale, cu viața ta creștină. Când viața creștinului este conformă cu Evanghelia și cu poruncile lui Dumnezeu, ea strălucește și îi confirmă credința. Dimpotrivă, atunci când un așa-zis creștin nu are milă și se, apucă și fură, nu respectă cinstea celorlalți, aleargă la tribunal și bate din palme Evanghelia, se ceartă cu soția sa și obține un divorț, nu pune picior în biserică, nu se spovedește și nu se împărtășește, atunci viața lui este blasfemie; el dă prilej altora să acuze religia lui Hristos.
Deci să-L mărturisim pe Hristos cu crucea, cu limba, cu faptele noastre; haideți să-L mărturisim în sfârșit – aici este partea grea – și cu sângele nostru . Nu sunt profet, nici fiu de profet; Sunt un păcătos și nevrednic să vă sărut picioarele. Cu toate acestea, cred în Evanghelie și Apocalipsa, care spun că urmează zile cumplite. Dumnezeu ne va cerne. Va fi o persecuție cumplită împotriva sfintei noastre Biserici și atunci vom vedea câți vor fi creștini. Să ne mărturisim nu numai cu mâna, cu limba și cu viața; fie ca și viața noastră să fie vrednică să i-o dăm lui Hristos. După cum a spus Sfântul Cosma din Etolos: „Te implor, Doamne, cum ai dat sângele Tău pentru mine, merită să-mi dau și eu sângele meu pentru Tine” . Au arestat un creștin, care vorbea despre Domnul, și i-au tăiat limba. Apoi și-a luat sânge din gura însângerată cu degetul și a scris pe perete: „Cred în Hristos”. Să avem și noi o astfel de credință.
Iubiții mei, am terminat. Strămoșii noștri, patru sute de ani sub turci, și-au păstrat credința și mulți au fost martirizați mărturisind pe Hristos. Noi, cei care trăim astăzi, ar trebui să fim foarte atenți. Pentru a păstra credința părinților noștri. Să nu devenim cripto-creștini. Ce spune Evanghelia? „Oricine Mă va mărturisi, Eu îl voi mărturisi; oricine Mă va lepăda, Eu îl voi lepăda”. Dar Ortodoxia vrea cripto-creștini; vrea spovedanie, nu se ascunde precum copiii mici. Curajoși și îndrăzneți, să mărturisim Credința Ortodoxă pretutindeni. Și dacă vor veni zile grele, de persecuție și sânge și martiriu, să rămânem devotați lui Hristos. Și dacă toți îngenunchează în fața diavolului, nu-i așa. Și rămâi una, nu coborî steagul, ci spune: Cred, Doamne! Satana nu va învinge. Hristos va birui; dacă voi, copii ai grecilor, vă lăudați și vă înălțați în vecii vecilor; Amin.
†Episcopul Augustin
https://katanixi.gr/orthodoxia/mitr-florinis-aygoystinos-kantiotis-28/
Traducere din engleză: Dr. Gabriela Naghi
De remarcat că mitropolitul Augustin Kantiotis avea să înceteze pomenirea lui Athenagoras in urma ridicării anatemelor
Deasemenea sunt ucenici ai vlădicăi Augustin care au încetat pomenirea, printre ei Pr Maximos Karavas și Paisios Papadopolos