Mitropolitul Luca de Zaporizhia și Melitopol a explicat pe canalul său Telegram cum să deosebești un păstor adevărat de un păstor fals, chiar dacă în exterior nu există nicio diferență.
„De la îngerul lui Dumnezeu vine lumina caldă a păcii și liniștii, de la îngerul lui satan – lumină rece și frică. Falșii apostoli își conduc turma în iad, își leagă mintea de lume, seamănă discordie și dezbinare. Slujitorii lui Hristos conduc turma lor către Dumnezeu, învăţându-i dragostea şi pocăinţa. Noi ar trebui să-i judecăm nu după cuvintele lor, pentru că amândoi spun lucruri aparent corecte, ci după roadele pe care aceste cuvinte le aduc în inimile ascultătorilor”, a spus Episcopul.
De asemenea, Inaltul Ierarh i-a îndemnat pe credincioși să-și dezvolte un gust duhovnicesc subtil, care, potrivit acestuia, se dezvoltă în același mod ca și gustul pentru muzică, pictură și poezie.
„Un om care simte frumusețea muzicii clasice nu va asculta cântece de prost-gust. Cel care înțelege frumusețea silabelor nu va cânta cântece vulgare. Același lucru este valabil și în viața duhovnicească – cel care a simțit duhul Sfinților Părinți (nu numai ceea ce este scris în cărțile lor, dar și ceea ce este printre rânduri), nu se vor îndrăgosti niciodată de cuvintele falșilor profeți sau păstori, oricât de frumoase și convingătoare ar părea acestea. Sunt acei „ale căror simțuri au fost obișnuite prin pricepere să discearnă binele. și răul” (Evrei 5:14)”
Vladica a adăugat că astăzi, diavolul vrea „să înșele, dacă se poate, chiar și pe aleși” (Matei 24:24), așa că creștinii ortodocși ar trebui să fie deosebit de atenți și sensibili la viața lor duhovnicească. După cum a relatat, mitropolitul Luca de Zaporizhia și Melitopol a reamintit credincioșilor că Biserica își învață copiii să trăiască în dragoste.
Traducere din limba engleză: Dr. Gabriela Naghi
La întâlnirea anuală din 25 octombrie 2022 a reprezentanților religiilor din întreaga lume, organizată de organizația papală „Sant’Egidio” au participat din partea ortodocsilor:
https://tasthyras.wordpress.com/2022/10/27/%ce%bf%ce%b9%ce%ba%ce%bf%cf%85%ce%bc%ce%b5%ce%bd%ce%b9%cf%83%cf%84%ce%b9%ce%ba%ce%ae-%cf%80%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%b5%cf%85%cf%87%ce%ae-%cf%83%cf%84%ce%b7%ce%bd-%cf%81%cf%8e%ce%bc%ce%b7-%ce%b3%ce%b9/#more-59682
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Mitropolitul Emanuel
Mitropolitul Italiei Policarp
Patriarhul Alexandriei,
Mitropolitul Serafim Kykkotis….
Iata spurcaciunea ecumenista pentru o pseudo-pace globală care, desigur, nu va mai veni niciodată.
La urma urmei, scopul acestor reprezentatii teatrale pe care le fac este de a obișnui oamenii să caute o altă „pace” și de a deschide calea către Antihrist, care în numele „pacii” va inaugura pan-religia uraciunii pustirii!
Sfantul Ierah Nifon al Constanției Ciprului din sec. IV ne arata in previziunea sa:
«Clericii din vremurile de pe urma vor deveni instrumente ale Antihristului.
Ei vor propovădui ascultarea oarbă (fara discernamant) avand ca pretext virtutea „păcii” spre folosul mântuirii.
O ascultare satanică, va fi impusa credinciosilor naivi in dispreț față de învățătura Sfinților Parinti, cu multa indiferență fata Adevăr si avand o evlavie prefacuta»
Asadar, sub pretextul „pacii” se vor formata oamenii pentru
a-i face mai „pașnici” – adică sclavi subjugați si castrati!
Da, asta ne va oferi „pacea” lui antihrist!
Această „pace” ne este acum livrata soft de catre inainte-mergatorii lui Antihrist!
Spre această „pace” suntem conduși de înaintașii lui Antihrist, care s-au lepădat de cuvintele lui Hristos:
„Pacea Mea sa fie asupra voastră, pacea Mea să fie peste voi; nu după cum vă da lumea, ci precum va dau Eu…”
👇
Sfantul Siluan Athonitul ne arata:
Pacea Mea v-o dau vouă
(Ioan14: 27).
Această Pace a lui Hristos trebuie cerută de la Dumnezeu, iar Hristos Domnul o dă celui ce o cere; și când o primim, trebuie cu sfințenie să o păzim și să o înmulțim!”
👇
Sfantul Sofronie Saharov conchide:
Dacă ne măsurăm calitatea vieții numai prin suma senzațiilor psihofizice plăcute, si nu prin pacea conștiinței pe care o avem cu privire la realitățile Evangheliei, și mai cu seamă, la Adevărul Dintâi și Cel de pe Urmă – Hristos -, atunci vom înțelege ce anume stă în spatele cuvintelor lui Hristos: „Pacea Mea v-o dau”, spuse ucenicilor cu câteva ore înaintea morții Sale pe cruce.
Esența Păcii lui Hristos stă în cunoașterea desăvârșită pe Care o avea despre Tatăl.
Tot așa se întâmplă și cu noi:
dacă cunoaștem prin har Adevărul Veșnic, toate chinurile acestei vieți vor fi îndepărtate la periferia existenței noastre, în timp ce lumina harului vieții duhovnicesti care purcede din Tatăl se va salaslui prin pace înăuntrul sufletului nostru.
Niciun succes sau vreo bunăstare temporară nu ne poate aduce pacea constiintei autentică, dacă vom continua să lepadam Adevărul.
Nu există prea mulți oameni cu suficient curaj duhovnicesc pentru a se abate de la calea pierzarii bătătorită si urmată de turma gloatelor
Curajul se naște dintr-o credință fierbinte si statornică în Hristos Dumnezeul-Om!
https://tasthyras.wordpress.com/2022/10/27/%ce%bf%ce%b9%ce%ba%ce%bf%cf%85%ce%bc%ce%b5%ce%bd%ce%b9%cf%83%cf%84%ce%b9%ce%ba%ce%ae-%cf%80%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%b5%cf%85%cf%87%ce%ae-%cf%83%cf%84%ce%b7%ce%bd-%cf%81%cf%8e%ce%bc%ce%b7-%ce%b3%ce%b9/#more-59682
Căderile ne ajută să ne smerim…
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Odată, l-a întrebat cineva (pe părintele Paisie Aghioritul):
‒ Cum este cu putinţă, Gheronda, să nu mă mândresc când văd că îmi vin gânduri înţelepte şi mă admiră colegii mei?
‒ Cele care ne vin în creier de sus, frate, sunt de la Dumnezeu. Ale noastre sunt cele pe care le scoate creierul nostru pe nas.
A fost întrebat de un altul:
‒ De ce atunci când mă rog ca să mă slobozesc de vreo patimă sau pentru vreun cunoscut al meu, câteodată mă aude Dumnezeu, iar alteori nu, deşi mă ostenesc în rugăciune?
‒ Dumnezeu ia în considerare mai mult smerenia pe care o avem, şi mai puţin osteneala pe care o depunem. Dacă avem mândrie, care aduce şi căderile, iar noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească de ele, iar nu de mândrie, şi El ne ascultă şi ne slobozeşte de ele, ce folos dobândim? Pentru aceasta Bunul Dumnezeu nu ne ascultă, căci multele căderi ne ajută să ne smerim. De aceea, atunci când Dumnezeu nu ne izbăveşte de patimi, trebuie să înţelegem că avem mândrie şi va trebui să-L rugăm să ne tămăduiască mai întâi de aceasta, şi atunci toate celelalte vor pleca singure.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, p. 159-160
Sfânta Împărtăşanie este ca o alifie care tămăduieşte
Doreşti, Creştine, să ţi se ierte şi cele mai mici greşale, pe care ca un om le-ai greşit fie cu urechile, fie cu ochii? Apropie-te de Sfintele Taine cu frică şi cu inimă înfrântă şi ţi se vor lăsa, şi se vor ierta. Aceasta o adevereşte şi Sfântul Anastasie al Antiohiei: „De se va întâmpla să greşim, oarecare greşale mici şi de iertat, ca nişte oameni ce suntem, fie cu limba, sau cu urechile, sau cu ochii sau ne înşelăm şi cădem în mândrie, sau în întristare sau în mânie, sau în altceva asemenea, să ne osândim pe noi înşine şi să ne spovedim lui Dumnezeu şi aşa să ne împărtăşim, crezând că Sfânta împărtăşanie ne curăţă de aceste păcate pe care le-am făcut.
Aceasta o mărturisesc şi mulţi alţi sfinţi. Sfântul Clement spune: „Împărtăşindu-ne cu cinstitul Trup şi cu cinstitul Sânge a lui Hristos, să mulţumim Celui ce ne-a învrednicit să ne împărtăşim cu Sfintele Sale Taine şi să-L rugăm să ne fie nu spre judecată, ci spre mântuire şi spre iertarea păcatelor”.
Sfântul Vasile cel Mare zice: „Și ne învredniceşte, Doamne, a ne împărtăşi fără de osândă, cu preacuratele acestea şi de viaţă făcătoare Taine, spre iertarea păcatelor” (în rugăciunea dela Sf. Liturghie).
Dumnezeescul Hrisostom: „Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezirea sufletului şi spre iertarea păcatelor”.
Și deşi spovedania şi facerea canonului pot ierta păcatele, totuşi este necesară Sfânta Împărtăşanie pentru iertarea păcatelor. Deoarece aşa cum la o rană infectată se scot mai întâi viermii, apoi se taie părţile cele putrede şi se pune alifie pentru tămăduire, căci dacă o lasă revine din nou la starea dintâi; tot aşa este şi cu păcatul: spovedania scoate viermii, împlinirea canonului taie cele putrede, apoi Sfânta Împărtăşanie este ca o alifie, care tămăduieşte (Matei 12,45). Pentru că dacă nu va lua Sfânta împărtăşanie, bietul păcătos vine iarăşi la starea dintâi şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia, mai rele ca cele dintâi.
Auzi, creştinul meu, câte daruri primeşti de la Sfânta împărtăşanie? Că şi păcatele tale cele neînsemnate, şi cele cunoscute ţi se iartă şi rănile ţi se vindecă şi te faci cu totul sănătos? Ce altceva este mai fericit decât să te pregăteşti ca să te împărtăşeşti totdeauna şi cu ajutorul şi cu pregătirea pentru dumnezeiască Împărtăşanie să te afli totdeauna slobod de păcate? Să fii curat, tu pământean pe pământ, aşa cum sunt curaţi şi îngerii în ceruri? Ce altă fericire poate fi mai mare decât aceasta?
Sfântul Nicodim Aghioritul, Neofit Kavsokalivitul, Deasa Împărtășire cu Preacuratele lui Hristos Taine, Editura Orthodoxos Kypseli (Stupul Ortodox), Thesalonik
Duhul este în suflet şi duhul mişcă sufletul
Sfântul Nicolae Velimirovici
Cum e duhul, aşa şi sufletul. Dacă duhul este robit, şi sufletul este robit. Dacă duhul este îndumnezeit, tot sufletul este îndumnezeit. Dacă sufletul tău a primit de la Tatăl lui Hristos Duhul care a fost în Hristos, atunci acelaşi Duh te va face şi pe tine fiul lui Dumnezeu. Acelaşi Duh, din inima ta duhovnicească, din miezul sufletului tău, strigă către Dumnezeu: Avva, ce va să însemne Părinte!
Sunt însă şi duhuri nu de la Dumnezeu, care mişcă sufletul împotriva lui Dumnezeu. Învăţaţi-vă să deosebiţi duhurile! Neîncetat, roagă-te lui Dumnezeu să îţi dăruiască Sfântul său Duh, acelaşi care a fost în Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos şi care S-a pogorât asupra Apostolilor la Cincizecime şi care a mişcat sufletele tuturor sfinţilor şi drepţilor până în ziua de azi.
Cum vei simţi că adevăratul Duh al lui Dumnezeu a venit în inima ta? E uşor şi simplu, spun sfinţii purtători de duh: după bucuria şi mângâierea ce se va răspândi în întreaga ta fiinţă. După pacea şi liniştea din inima ta. După puterea şi tăria şi lumina din tine. Şi mai ales pentru că nu vei putea vorbi altfel despre Dumnezeu decât zicând: Părinte!
Sfântul Nicolae Velimirovici, Inima în marele post, Editura Predania, București, 2010, pp. 18-19