Practicile ecumeniste se răspândesc ca o pecingine în Biserica noastră, grație pseudo-ierarhilor vânduți, cu contribuția preoților slugarnici și cu participarea largă a credincioșilor ignoranți.
Mă uit la un filmuleț care ni-l înfățișează pe Andrei Andreicuț de la Cluj în ziua Botezului Domnului. Omul acesta, pe care securitatea îl alinta cu numele conspirativ ,,Ionică”, trece, în dorul lelii, printre stivele de flacoane cu apă, aduse de la supermarket cu motostivuitoarele, și fără vlagă, fără a rosti formulele de sfințire, stropește anemic ambalajele, nicidecum în semnul Sfintei Cruci, și când a isprăvit, a răsuflat ușurat pentru că a împlinit o formalitate. Aceasta nu e Slujba de Sfințire a apei, e o batjocură prin care-L sfidează pe Dumnezeu și desființează bunele rânduieli bisericești, cum sunt ele statornicite în cărțile cult.
Întunecimea minții e mare. După ce s-au afundat ani de zile în mocirla ecumenismului, pseudo-ierarhilor le e din ce în ce mai greu, dacă nu imposibil, să se întoarcă la Dreapta Credință. Voia lui Dumnezeu, Care-i așteaptă de decenii să-și revină.
Presbiter Iovița Vasile
Problema mare este că nici credincioșii din Biserică nu vor să mai iasă din ecumenism…
Pentru că ierarhia a băgat întreaga Biserică în ecumenism, credincioșii care o urmează nici măcar nu sesizează cursa/capcana în care au fost prinși…Ei pur și simplu îți reproșează, dacă le spui să iasă din erezie, că ei sunt în Biserică (deci pentru ei nu-i nici o problemă erezia, atâta timp cât ea este în Biserică )…Iar din perspectiva asta sau cu înțelegerea asta, nu au nici un interes sau intenție să se îngrădească de erezie, căci dacă ar proceda așa, s-ar despărți ,chipurile, de Biserică !?!!!…
Ăsta este duhul care stăpânește acuma turma de credincioși condusă de clericii ecumeniști…
Ce i-a răspuns diavolul/duhul călugărului care îl văzuse pe acesta cărând niște ,,căpestre” prin Muntele Athos? Călugărul îl întrebase dacă nu cumva are și pentru el vreunul, iar diavolul i-a răspuns că nu este nevoie și pentru el căci este de ajuns să le pună pe capetele mai marilor țării și ai Bisericii și apoi pe aceia îi vor urma și ceilalți…
Dar problema nu este numai a ierarhilor, ci pentru starea aceasta de înțepenire în erezie sunt responsabili toți cei care refuză ieșirea din ea sau toți cei care-i urmează de bunăvoie pe clericii cu ,,căpestre”…
Căci Evanghelia, Biserica, nu ne învață că ascultarea se face necondiționat, ci că ascultarea se face până la păcat…
Deci, dacă pentru unii, erezia nu constituie un păcat, atunci ei nu au nici un motiv să se îngrădească de ea…Și atunci, în aceste condiții, cine să scoată /izbăvească Biserica de schismă și de dezbinări, dacă creștinii nu vor s-o facă? Dacă pentru ei erezia este Biserică și schismatici și dezbinători sunt cei care se separă/îngrădesc de erezie, cine atunci să mai scoată Biserica din erezie?…
Ce-i mai rămâne atunci de făcut creștinului ortodox? Ceea ce a făcut și Lot cu ai săi la îndemnul lui Dumnezeu…!
De săptămâna viitoare se dă startul săptămâni de spurcăciune ecumenistă, de exemplu la Oradea sofronie Drincek se va ruga și în sinagoga satanei
Pe mine nu mă miră faptele ecumeniștilor, ci nepăsarea ,,ortodocșilor” care îl urmează…
Părinte, cu creionul în mână, pe text să le arăți și nu înțeleg absolut nimic acești „ortodocși”. Eu sunt uimită de cât de paralizați duhovnicește sunt cei din anturajul meu. Și nu sunt idioți. Zici că au ciment în urechi și sufletul pustiit…
Doamne ajută
Tocmai de aceea trebuie să stăruim în fața lui Dumnezeu pentru a-i lumina. Singuri, poate că nu-și vor reveni niciodată.
Constanța Florea
O explicație ar fi aceasta:
,, Dogmele eretice nu sunt simple enunțuri, ci puteri (adică duhuri n.m.), care, odată acceptate, se dezvoltă și transformă încet – încet omul, fără ca acesta să-și dea seama.
De aceea interziceau Sfinții orice părtășie, fie și banală, cu ereticii, mai ales pentru cei neîntăriți în dreapta credință”.- Dreapta Credință în Scrierile Sfinților Părinți,pag.167
Sfinții Părinți văzând că nu-l pot convinge pe Fericitul Teodorit al Kirului să renunțe la ideile lui,n-au mai continuat dialogul cu el (adică cu duhurile din spatele lui), ci i-au cerut imperativ, un singur lucru, să renunțe/să lepede acele idei…, căci dacă nu, îl vor anatemiza śi oe dânsul împreună cu ele…Atunci Fericitul, fiind pus în fața acestei alegeri, a ales să lepede acele idei…Urmarea? După aceea s-a liniștit și nu a mai simțit nevoia să le justifice…
Concluzia: duhurile fiind respinse, s-au îndepărtat, lăsându-l în pace…Deci, cu duhurile nu se intră în dialog, ci trebuie respinse, altfel…, îți faci de lucru cu ele…
Ecumenismul și ideile lui trebuie respinse din start, nu trebuie cochetat cu ele (cu duhurile).
Orice este diferit de învățătura ce am primit de la Sfinții Apostoli și de la Părinți trebuie respins din start, iar de ,,purtătorii” acestor învățături, după prima și a doua mustrare trebuie luat distanță, altfel omul își face de lucru cu duhurile din văzduhuri…
Sfântul Ierarh Ioan Maximovici: ,, Trebuie să purcedem la o respingere hotărâtă a ecumenismului și nu trebuie să avem nici o comuniune cu adepții lui. Calea noastră nu este a lor. Trebuie să spunem lucrul acesta cu hotărâre și să îl arătăm prin faptele noastre. Vine spre noi o epocă a adevăratei mărturisiri de credință, e epoca în care probabil vom rămâne singuri și prigoniți(…)”.
Fragment dintr-un text al Sfântului Ioan Maximovici
Ce a spus Î.P.S. Iustinian Chira?
,,Dragilor, nu-i mai pomeniți pe ierarhii eretici!
PENTRU CĂ INTRAȚI ÎN DUHUL LOR!
Vine sinodul din octombrie unde îl vor vinde definitiv pe Hristos!
Mergeți acasă, plângeți-vă păcatele, căci vine urgia lui Dumnezeu!”.
Dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, putem înțelege de fapt ce reprezintă părtășia la erezie sau comuniunea cu erezia sau neîngrădirea de erezie…
Ea reprezintă de fapt o părtășie cu diavolii, o participare la lucrarea lor…Reprezintă comuniunea cu duhurile căzute, prin participarea la lucrarea lor care este erezia, hula împotriva Adevărului.
Dacă te îngrădești de erezie, nu o faci din ură față de eretici/oameni, ci pentru a nu petrece împreună cu diavolii, pentru a nu fi părtaș la lucrarea lor și pentru a-l ajuta și pe cel aflat în primejdie/erezie să realizeze că ceva nu-i în regulă, că ceva se întâmplă, că starea în care se află îl desparte de aproapele său…
Aceasta este dragostea adevărată, nu iubirismul sincretist în care , chipurile, nu te desparți de eretic/erezie/lucrarea duhurilor căzute, pentru că-l iubești pe aproapele, pentru că nu ești habotnic sau ca să nu fi extremist, intolerant ș.a.m.d., iar pentru aceasta, chipurile, petreci și tu în erezie, petreci în comuniune cu duhurile necurate, în lucrarea lor,…dar te desparți atunci de Adevăr…Pentru că ce părtășie este între Adevăr și minciună/erezie?…
Nu se poate și cu Dumnezeu și cu diavolul…Ori,ori…A treia cale nu există, ne învață clar, limpede, patristic, evanghelic Sfântul Iustin Popovici…
Iona, aceasta este explicația. Foarte dureros, dar devărat! Mulțumesc și să vă binecuvinteze Domnul!
Doamne, ajută si luminează pe toată lumea!
Am încercat sa vorbesc cu un preot oarecare despre erezia ecumenistă. M-a rugat să nu-l mai tulbur cu astfel de lucruri, că „și-așa are destule necazuri”! Că nu e treaba dumnealui, ci a celor care au semnat și aceștia vor răspunde în fața lui Dumnezeu. Și ca nimeni nu i-a impus sa schimbe ceva în slujirea Sfintei Liturghii…in concluzie, nu vede pericolul….
Răspuns stas de ,,ortodox” membru al CMB sau …,,petrecător” în erezie…
Trebuia întrebat instant : Pe vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul le-a impus cineva să schimbe ceva în slujirea Sfintei Liturghii?
Sau pe vremea Sfântului Teodor Studitul le-a impus cineva să schimbe ceva în slujirea Sfintei Liturghii?
Sau pe vremea Sfântului Grigorie Palama s-a întâmplat acest lucru?
De asta erau preocupați Sfinții sau de schimbarea învățăturii de credință?
Când ești în erezie/părtaș la erezie, în comuniune cu erezia/cu duhurile necurate, poți fi în comuniune cu Hristos? Cum înțeleg Evanghelia oamenii aceștia?
Ce citim în cărțile Bisericii?
,,Pentru Sfântul Maxim, comuniunea este comuniune cu Hristos și în Hristos (Adevăr n.m.), iar această comuniune se face mai întâi prin mărturisirea comună a credinței celei adevărate în El.
Dacă Hristos (Adevărul n.m.) nu este mărturisit așa cum se cuvine, COMUNIUNEA CU EL ȘI CU CEI CARE-L MĂRTURISESC ÎN CHIP DREPT DEVINE IMPOSIBILĂ.
De multe ori în scrierile Sfântului Maxim găsim afirmația că MĂRTURISIREA ADEVĂRATEI CREDINȚE CONDIȚIONEAZĂ ÎN MOD ABSOLUT COMUNIUNEA, pentru că acela care nu-L mărturisește așa cum se cuvine pe Hristos (oare ecumeniștii Îl mărturisesc așa cum se cuvine pe Hristos? n.m.), adică în conformitate cu Tradiția, se plasează în afara Lui.” Sfântul Maxim Mărturisitorul. O introducere. Editura DOXOLOGIA 2013.Pag.262
Deci, cum realizează acești oameni comuniunea cu Hristos, Adevărul și cu ecumeniștii(care se află în erezie sau ,,în afara Lui”)/ erezia în același timp?
Există o nuanță în răspunsul dat de acel preot, care trebuie clarificată:
În fața lui Dumnezeu vom răspunde toți, nu doar episcopii semnatari…Nu este doar treaba lor – pentru că ei au semnat, ci este treaba tuturor, adică și a semnatarilor și a celor care-i urmează pe aceia…
Dacă nu ar fi așa, atunci nici Sfântul Maxim Mărturisitorul nu s-ar fi îndepărtat de ei, ci ar fi spus că e treaba lor, ei vor răspunde în fața lui Dumnezeu…
Te îndepărtezi de el nu pentru că a semnat, ci pentru că mărturisește altă credință/acceptă ecumenismul.
Ori, atunci când acela o face în mod public, cu capul descoperit, oficial, asta înseamnă că el o face în numele Bisericii pe care o conduce/păstorește. Adică erezia lui o prezintă ca fiind învățătură a Bisericii, adică a lui și a celor păstoriți de el sau cu alte cuvinte, aflați în comuniune cu el.
Motivul comuniunii îl reprezintă mărturisirea aceleiași credințe, adică același crez sau identitate de credință.
Până în 2016 o mai puteai scălda, dar acuma când erezia este acceptată sinodal, legiferată, numai dacă ești fie viclean/rău intenționat, fie că nu cunoști ce învață Biserica (Sobornicească) poți face o asemenea afirmație, respectiv că nu-i treaba ta…
Toți suntem în erezie, după acceptarea sinodală a ereziei, toți cei aflați în comuniune cu ecumeniștii, indiferent de cugetele noastre…În situația în care ne aflăm acuma, când Biserica nu poate soluționa instituțional această problemă, singura posibilitate de a ieși din erezie (nu din Biserică, căci Biserica prin Canonul ei -15 l-ll Constantinopol – nu te scoate afară din ea, cum mint ecumeniștii) este întreruperea pomenirii/comuniunii cu ecumeniștii. Altă îngrădire de erezie în acest moment nu există decât întreruperea pomenirii: ,,…nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii, astfel încât să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii”.- Părintele Theodoros Zisis
Acceptarea sinodală a ereziei ne implică pe toți, în egală măsură, în sensul că hotărârea Sinodului este valabilă pentru toți membrii Bisericii, de la vlădică până la opincă…
Erezia a fost acceptată de Biserică (BOR), oficial, lucru care îi implică atât pe semnatari cât și pe cei
care-i urmează,adică care păstrează comuniunea cu ei. Căci comuniunea tocmai asta consfințește/dovedește, mărturisirea aceleiași credințe.
Dacă afirmi că tu nu accepți ecumenismul, nu e suficient să o spui din gură, dacă nu o arăți și concret, în faptă…
Adică, nu poți petrece în ecumenism, nu poți fi în comuniune cu ecumeniștii, dar tu să spui că nu accepți ecumenismul (căci asta înseamnă să spui una și să faci alta). Păi dacă nu-l accepți, de ce stai în el?De ce păstrezi unitatea, comuniunea cu ecumeniștii/erezia?
Este chiar aşa de greu de înțeles că acceptarea sinodală a ereziei ne implică pe toți, fie că vrem , fie că nu vrem? Episcopii ne-au băgat pe toți în erezie, indiferent de cugetul nostru (cugetul nostru abia acuma se va vădi dacă e ortodox, dacă se separă de erezie, sau dacă e ,,ortodox”, adică dacă petrece și el ,de acum, de bunăvoie în erezie), iar ieșrea din erezia în care ne-au băgat se face doar în două moduri: fie Biserica iasă din erezie și Sinodul condamnă erezia, fie cei care sunt ortodocși părăsesc gruparea ecumenistă ( nu Biserica; iasă din mijlocul lor, precum Dreptul Lot din Sodoma), prin îngrădirea de erezie, tocmai pentru a rămâne în Biserică, uniți/în comuniune cu Hristos-Adevărul, cu Sfinții Apostoli, cu Sfinții Părinți, unire consfințită de mărturisirea aceleiași credințe pe care am primit-o de la ei.Altă cale de ieșire din erezie nu există.Așa au spus și Părinții georgieni când și-au scos Biserica din erezie…La ei, episcopii au ,,ascultat” de Părinți și s-au salvat. La noi episcopii nu vor să asculte de Sfinții Părinți și de Sfinții Apostoli și de Sinoadele Ecumenice, preferând/alegâd să rămână în erezie, atât ei, cât și cei care-i urmează pe cei care au ,,căpestrele” ecumenismului pe capetele lor…
Am abordat cu dumnealui problema așa cum spuneți dv.., cu citate din Sfinții Părinți, cu invocarea Canoanelor.
Dar mereu a răspuns la fel…
Nu e treaba lui, ci a episcopilor.
Am renunțat să-l mai „tulbur”.
Mila Domnului!
Vă mulțumesc mult pentru bogăția informațiilor.
Aceasta e politica struțului. Credința ne privește pe toți cei care vrem să ne mântuim. De ce scrie Sfantul Iuda: Luptați-vă pentru Credința dato Sfinților o dată pentru totdeauna. De ce depunem un juramânt la absolvirea Facultății de Teologie și apoi la hirotonire că vom apăra Credința Ortodoxă? Credeți că acele juraminte sunt simple formalități, care nu ne obligă la nimic? Nici nu ne dăm seama ce poate urma după călcarea repetată a unui jurământ. Eu mă cutremur când mă gândesc.
Și apoi să se gândescă distinșii preoți ecumenisti la câte schimbări s-au făcut în Slujbele bisericești, care pot fi dovedite cu ușurință oricand: Prohodul Domnului, Slujbele de primire în Ortodoxie a celor de alte credințe. Să amintim și de stricarea posturilor prin înscrierea în calendar a 43 de dezlegări la pește. Nu mai vorbesc de batjocorirea Sfintelor Canoane de către pseudo-ierarhii care au jurat și ei să le apere. S-au făcut schimbări și în Sfanta Liturghie, dar se prefac că nu le văd. În curând vom avea iarăși săptămâna de spurcăciune ecumenistă.
Cu toate acestea, afirmă că la nivelul Parohiei nu s-a schimbat nimic.
Doamna Constanta, pe acel preot trebuia să îl întrebați in felul următor: oare Sf Maxim Mărturisitorul, Sf Marcu al Efesului, Sf Grigorie Palama, oare așa au precedat?!
Mitropolitul Augustin Kantiotis, a fost nepomenitor sub 3 patriarhi
Domnule Mihai, nu vrea sa audă de nimic. Zice ca vrea să-și vadă doar de păcatele lui etc., apoi alunecă în altă direcție sau discuție.
Este tipic ecumenist discursul, are dreptate Iona. Și asa spun și cunoscuții mei. Că nu e treaba noastră. Am încercat cu Canoane, cu texte din Sfinții Părinți (după cum am mai spus). NIMIC.
Ba, mai mult, o prietenă, care e zilnic la biserică, îmi zice ca și-ar fi schimbat și Sfinții Parinti părerea, de-ar fi trăit azi; Sfintele Canoane nu sunt de actualitate etc… Este persoana care mi-a spus ca Sfântul Nectarie de la Eghina este deasupra/superior … Ortodoxiei!😳
Și că și Sfântul Iustin Popovici crede ce vrea legat de ecumenism…” E părerea lui” (am încheiat citatul).
Ce pot eu sa fac mai.mult? Să mă rog la Dumnezeu s-o lumineze pe ea și pe ceilalți.
Așa-i când îți însușești o tâmpenie și apoi o aperi prostește, ca și cum ar fi a ta. Marea primejdie de a ne încrede nesăbuit în părerile noastre.
Din păcate, așa este, părinte.
Doamne, ajuta!