Ales a fost, dintru început, Israel. Cu bunele și relele sale, cu căderile și biruințele sale, Dumnezeu l-a călăuzit în istorie pînă la Venirea în lume a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Atunci a fost vremea în care Israel a fost pus în fața unui examen decisiv: primirea sau respingerea Fiului lui Dumnezeu. Fiii lui Israel au avut o cădere abisală, adică L-au batjocorit cu multă răutate și apoi L-au răstignit ca pe un răufăcător pe Cel care a semănat numai binele Dumnezeiesc printre ei.
Cu ocazia vindecării slugii sutașului, Domnul Iisus a rostit sentința de dezmoștenire a iudeilor, ca popor ales: Adevărat grăiesc vouă: ,,Nici în Israel n-am găsit atîta credință. Și zic vouă că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția lui Dumnezeu. Iar fiii Împărăției (evreii, n.m) vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților’’ (Matei 8, 10-12).
La aproape o sută de ani de la Nașterea Domnului, Sfantul Apostol și Evanghelist Ioan scria despre împietrirea evreilor în necredință: ,,Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Și celor cîți L-au primit (din neamurile pămîntului, n.m.), care cred în numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu’’ (Ioan 1, 11-12).
Scriind Bisericilor din cîteva provincii, Sfantul Apostol Petru are o descriere sintetică, succintă a Poporului lui Dumnezeu, Biserica Sa cea Sfantă: ,,Iar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, Neam Sfant, Popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată’’ (I Petru 2, 9).
Nu voi încheia fără a insera cuvintele grele pe care Dumnezeu le-a rostit și le-a înveșnicit prin scrisul Sfantului Prooroc Isaiia: ,,Boul își cunoaște stăpînul și măgarul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu Mă pricepe’’ (Isaiia 1, 3).
Presbiter Iovița Vasile