Nu judecati, ca sa nu fiti judecati

Ziua a 30-a

Sf. CuvioÅŸi Ioan Scărarul ÅŸi Ioan din Taurus; Sf. Ierarh Ioan al Ierusalimului ÅŸi Sofronie de IrkuÅ£k; Sf. Mucenic Zaharia; Sf. Prooroc Ioad; Cuvioasa EuvulaÂ

          ,,Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochii fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău, şi iată, bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tau şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău’’(Matei 7, 1-5). Învăţătura aceasta Dumnezeiască este menită să ne ferească pe noi de o plăcere diabolică, aceea a judecăţii şi clevetirii. Căci dacă dăm curs îndemnului Mântuitorului şi rememorăm cu sinceritate viaţa noastră trecută, vom găsi destule temeiuri, destule bârne care ne arată că nu suntem îndreptăţiţi să ne pronunţăm cu invidie şi răutate asupra a ceea ce cunoaştem mai puţin, sau nu cunoaştem deloc. Judecăţile noastre sunt, de cele mai multe ori, pripite, nedrepte, aspre şi ele reflectă egoismul nostru. De multe ori ni se întâmplă să judecăm cu asprime pe aproapele, ca după o vreme să constatăm că acesta nu este vinovat.

Astăzi este pomenit între Sfinţi un monah, căruia nu i se dă numele, despre care se spune că n-a judecat pe nimeni. Altfel, viaţa lui avea destule scăderi, căci petrecea în lenevie şi nu se străduia prea mult spre împlinirea datoriilor călugăreşti. A venit vreme sfârşitului şi cei din jur l-au văzut zâmbind vesel şi mulţumit. Ştiindu-i viaţa, ceilalţi monahi stăteau în apropiere şi nu înţelegeau cum poate fi atât de senin în ceasul morţii. I-au spus: ,,Noi te-am văzut, frate, că în nebăgare de seamă ţi-ai petrecut viaţa şi nu ştim de unde îţi este în ceasul acesta înfricoşător această nemâhnire şi dulce zâmbire. Însă, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, întărindu-te, scoală-te de ne spune, ca toţi să preamărim pe Dumnezeu’’.

        ÂCălugărul s-a ridicat ÅŸi le-a spus: ,,Cu adevărat, cinstiÅ£i părinÅ£i, în toată nebăgarea de seamă mi-am petrecut viaÅ£a ÅŸi acum s-au adus înaintea mea scrise toate lucrurile mele cele rele. Åži s-au citit ÅŸi mi-au zis îngerii lui Dumnezeu; Le ÅŸtii pe acestea? Iar eu am răspuns: Adevărat, cu încredinÅ£are le ÅŸtiu. ÃŽnsă de când m-am lepădat de lume ÅŸi m-am călugărit, n-am osândit nici un om, nici răutate asupra cuiva n-am Å£inut ÅŸi mă rog ca să se împlinească la mine cuvântul lui Hristos, Care a zis: Nu osândiÅ£i, ca să nu fiÅ£i osândiÅ£i; iertaÅ£i ÅŸi se va ierta vouă.Pe acestea dacă le-am grăit, îndată SfinÅ£ii ÃŽngeri au rupt zapisul păcatelor mele. Åži de aceea mă duc cu bucurie ÅŸi fără de mâhnire către Dumnezeu”.

        ÂAu fost ultimele sale cuvinte, căci sufletul său s-a dus la Dumnezeu (După VieÅ£ile SfinÅ£ilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 423424).

        ÂEste bine să facem distincÅ£ie intre ,,a judeca’’ ÅŸi a ,,constata’’ păcatul cuiva. Când aproapele savârÅŸeÅŸte păcate ÅŸi noi îl privim cu asprime ÅŸi chiar ne bucurăm de răul făptuit, înseamnă că îl judecăm. Dacă însă ne uităm la păcatul semenului, vorbim despre el întristare, dorim sincer să nu mai săvârÅŸească păcate ÅŸi ne rugăm pentru îndreptarea lui, nu înseamnă că l-am judecat. Doar am constatat existenÅ£a păcatului, faţă de care nu putem rămâne nepăsători.

 

Preot Ioviţa Vasile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *