Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov: ,, Erezia, fiind păcat greu, păcat de moarte, se vindecă ușor și hotărâtor – ca păcat al minții – prin darea ei nefățarnică, din toată inima, anatemei.(…)
Urma lăsată de păcatul trupesc rămâne în om și după mărturisirea păcatului și după părăsirea lui (pe cei căzuți în curvie, chiar dacă își mărturisesc și părăsesc păcatul, Biserica poruncește, urmând apostoleștilor rânduieli, să fie despărțiți de Sfintele Taine pentru mulți ani); urma lăsată de erezie e nimicită îndată după lepădarea ei.
Fără această doctorie, otrava hulei împotriva lui Dumnezeu rămâne în duhul omenesc și nu încetează a-l clătina cu nedumeriri și îndoieli pricinuite de împreună-simțirea netăiată din rădăcină față de erezie; rămân gânduri ce se ridică împotriva înțelegerii lui Hristos (2 Cor. 9,5), ce fac anevoioasă mântuirea pentru cel ținut în legăturile lor, ținut în legăturile nesupunerii și împotrivirii față de Hristos, pentru cel ce rămâne în împărtășire cu satana”.
Acuma, cei aflați în comuniune cu ecumeniștii vor spune că asta îi privește pe ecumeniști, nu pe ei, că ei nu sunt ecumeniști, nu primesc ecumenismul și au cuget ortodox…
Deci, nu ei trebuie să se lepede de erezie, ci ecumeniștii…
Însă în erezie se află și unii și alții…
Bine, ecumeniștii trebuie să se lepede de erezie,adică cei cu cuget eretic. Dar atunci, cei care petrec în erezie împreună cu ecumeniștii, de ce nu se îngrădesc de ea?De ce petrec în ecumenism, dacă nu sunt de acord cu el?
Oare nu tocmai cugetul tău ortodox este cel care îți spune să nu petreci în erezie? În erezia în care alții te-au băgat, fără voia ta? Și dacă alții te-au băgat, fără voia ta, atunci tu acuma de ce de bunăvoie stai în erezie și nu te îngrădești/ieși din ea? Pentru că erezia este lucrarea dracilor, este părtășie cu duhurile necurate…
Și dacă despre cel care are cugete eretice și nu le leapădă, se spune că este ,, ținut în legăturile nesupunerii și împotrivirii față de Hristos, pentru că rămâne în împărtășire cu satana”, atunci tu cel cu cuget ortodox, aflat în comuniune/unit cu cel aflat ,,în împărtășire cu satana”, cum vrei să fi în comuniune cu Hristos?
Sau de fapt, cu cine alegi să fi în comuniune? Cu Hristos-Adevărul sau cu erezia , care este lucrarea satanei?
Sau vei spune că tu ești în Biserică, nu în erezie?
Dar Biserica (BOR) a fost atrasă /băgată în erezie de ierarhii ei, iar erezia a fost legiferată/acceptată în numele tuturor celor aflați în comuniune cu ierarhii ecumeniști.
Iar comuniunea cu ei în acest moment arată faptul că ești de acord și tu cu ei…
Singurele modalități concrete de a ieși din erezie în acest moment sunt fie îngrădirea de erezie prin întreruperea pomenirii/comuniunii cu ecumeniștii/erezia , fie prin ieșirea BOR din erezie și condamnarea oficială a ereziei pe care a acceptat-o.
Altă cale de a ieși din lucrarea diavolului (erezia) nu este în acest moment…
Ori cu Hristos-Adevărul , ori cu satana în erezie…Altă cale nu este…
PS: Cele scrise mai sus nu sunt pentru a silui conștiința cuiva, ci ca un îndemn la meditare…
Iona
,,În vremea noastră, adevărul este arătat în mod oficial și cu solemnitate drept minciună, iar minciuna, drept adevăr.
Și fiecare persoană, fie că își dorește, fie că nu, trebuie să creadă aceasta, împotriva oricărui temei și analize raționale. Ori de nu – vai! Cel care urmează glasul propriei conștiințe și al Predaniilor Domnului, ar putea sfârși prin a plăti scump.(…)
Fraților! Să nu ne cufundăm, nici în cea mai mică măsură, în duhul acestei lumi; știm atât de bine, de la cuvântul lui Dumnezeu, că lumea aceasta este stăpânită de prințul întunericului, care stăruie în cruzime – vrăjmașul nostru cel înverșunat, făcător de rău, mincinos și ,, dintru început ucigător de oameni”( Ioan 8,44)- diavolul.Să nu ne temem de batjocură și lepădare, de asuprire și prigoană din partea slugilor lui credincioase…”.
Cu ochi duhovnicești, Arhiepiscopul Averchie a putut vedea în prejma sa prăpăstuirea de către satana chiar și a celei mai neînsemnate râvne cucernice din partea creștinilor ortodocși.
Cei ale căror inimi tânjesc după dragoste, nu o dobândesc de la creștini, care ar trebui să fie recunoscuți după dragostea lor (Ioan 13,35) – și astfel, inimile acestora seacă, iar ei ajung la fel aspri ca cei din jurul lor.
Când această dragoste creștină se evaporă, este îlocuită cu surogate care se căznesc să unească Biserica numai pe dinafară – formalism birocratic, maniere comportamentale impuse, jocuri de rol, a face pe plac oamenilor, înțelegeri politice – surogate care nu pot uni decât o falsă Biserică (aceasta este ,,unirea” care caracterizează acuma Biserica…unirea/unitatea din Biserică a
,,ortodocșilor” cu ecumeniștii… n.m.), creînd un gol care așteaptă să fie umplut de Antihrist.
Făcând aceasta, apare ceea ce Arhiepiscopul Averchie numea o ,, vânturare” – o despărțire a celor înțelepți și pricepuți ai lumii acesteia ( Luca 10,21) de cei care nu dau nici o atenție ,, părerilor” lumii și care vor pur și simplu să fie cu Hristos în Împărăția Lui.
Această ,, vânturare” a celor înșelători și a celor adevărați, afirma Arhiepiscopul Averchie, dă naștere unei poveri pentru păstorii iubitori de Hristos, de vreme ce diferențele fundamentale sunt estompate prin vicleniile Satanei:
,, Viața creștină devine acum mai grea ca niciodată, căci cursele din calea mântuirii omului s-au înmulțit foarte și s-au perfecționat peste măsură (…)
Chiar înaintea ochilor noștri, cuvintele prorocești ale Sfântului Ierarh Teofan Zăvorâtul despre vremurile de pe urmă încep să se împlinească :
,, În vremea aceea, deși numele creștinilor se va auzi pretutindeni și peste tot se vor vedea biserici și slujbe religioase, toate acestea nu vor fi decât o aparență, în vreme ce pe dinăutru va fi apostazie adevărată”.”
În Biserică se petrece un fenomen interesant și foarte grav în același timp. Există un duh ,,lumesc” care a pus stăpânire cumplită pe marea majoritate a membrilor Bisericii…Un duh ,,lumesc” ajutător al duhului ereziei…
Este dureros să vezi unitatea în diversitate, adică principiul de bază al ecumenismului, pus în practică chiar în interiorul Bisericii, unitate consfințită de comuniunea păstrată de ,,ortodocși” cu ecumeniștii din Biserică.
,,Ortodocși” care sub pretextul ,,cugetului ortodox” , păstrează comuniunea cu ecumeniștii, rămân uniți cu ei în cel mai înalt grad (prin comuniune), dar în același timp recunosc ei înșiși că au cugete diferite față de ecumeniști sau altfel spus că au o credință diferită față de ecumeniști.Adică unii au credință ortodoxă (cuget ortodox), ceilalți credință ecumenistă (cuget eretic) – credință adoptată oficial de către BOR prin legiferarea ei sinodală și valabilă pentru toți cei aflați în comuniune cu ecumeniștii…Deci lucrurile sunt evidente, în ceea ce privește principiul ecumenist al unitații în diversitate, pus în practică la modul concret în Biserică de ,,ortodocșii” aflați în comuniune cu ecumeniștii. Sau mai clar, este evident cum,deja, ecumenismul, învățătura ecumenistă, este aplicată concret în Biserică. De către cine? De către ecumeniști și cei aflați în comuniune cu ei…
Atunci când vorbim de o altă învățătură ,adică de ecumenism, și nu de învățătura Bisericii Sobornicești și cum trebuie să ne raportăm la această situație, ne-o arată chiar cuvintele dumnezeieștii Scripturi, care atunci când se referă la oamenii care învață altceva decât am primit și atunci când se referă la o învățătură diferită decât cea pe care am primit-o , ne îndeamnă în felul următor:
Rom.16,17-19 : ,,Și vă rog, fraților,să vă păziți de cei care fac dezbinări și poticniri împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Feriți-vă de ei.
Că unii ca aceștia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor; și prin vorbe atrăgătoare și cuvântări plăcute înșeală inimile celor simpli.
Fiindcă ascultarea voastră este cunoscută de toți.Mă bucur deci de voi, dar vreau să fiți prevăzători cu binele și neamestecați cu răul.”
Deci, ce ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel?
Ne îndeamnă să ne ,,PĂZIM de cei care fac dezbinări și poticniri împotriva învățăturii pe care am primit-o” și să ne FERIM de ei…
Deci nicidecum nu ne spune să păstrăm comuniunea cu ei și să fim uniți cu ei… Cu cine? Cu cei cu cuget ecumenist,adică cu ecumeniștii ; cu cei cu cuget străin de cugetul învățăturii pe care am primit-o de la Dumnezeu și de la următorii Lui, cu cei care fac dezbinări și poticniri în Biserică…
Și ce ne mai spune Sfântul Apostol? Să fim prevăzători cu binele, adică prudenți în fața binelui, care poate înșela (în cazul ecumeniștilor) și să nu ne amestecăm cu răul ( cu erezia, în cazul nostru).
Iar în altă parte,Sfântul Apostol Pavel este și mai categoric, spunând: ,,Așa cum v-am
spus-o mai înainte, v-o spun din nou și acum: Dacă cineva vă propovăduiește altceva decât ceea ce ați primit,anatema să fie!(Galateni1,9)
Sau cu altă ocazie, ne spune: ,,Pre omul eretic după întâia și a doua mustrare părăsește-l…” sau ,,îndepărtează-l”…(Tit 3,10)
Sau în alt loc ne poruncește: ,,Fraților,în numele Domnului nostru Iisus Hristos vă poruncim să vă feriți de orice frate care umblă fără rânduială ȘI NU DUPĂ PREDANIA PE CARE AȚI PRIMIT-O DE LA NOI”(ll 2Tesaloniceni 3,6).
Și atunci, ce fac ,,ortodocșii” nedezlipiți, uniți sau aflați în comuniune cu ecumeniștii?
Cu ajutorul duhului lumesc al ascultării necondiționate se fac părtași ai duhului ereziei sau rămân în comuniune cu el…Cum?
Ne lămurește Arhiep.Averchie:
,,…Ei cad sub înrâurirea ocârmuitorilor lumești și, ,, în nesocotința lor naivă, îi sprijină în acțiunile lor orgolioase, ca niște păstrători ai legii și ordinii”!
Astfel, în măsura în care ocârmuitorul de biserică (episcopul ecumenist sau clericul ecumenist sau neîngrădit de erezie n.m.) se străduiește să joace un rol, el se așteaptă ca turma lui să meargă după ideea sa lumească despre autoritate și să joace rolul de dobitoace fără judecată.
Stăpânirea dă exemplu greșit, iar oamenii, cărora e cu putință ca niciodată să nu li se fi oferit ,,realitatea”, nu au nimic cu care să-l compare.
Ei nu pot face diferența între păstorirea ortodoxă mântuitoare de suflet autentică și cea formală; și de aceea caută păstori nu din rațiuni duhovnicești, ci în primul rând SĂ FIE MEMBRII ,,LEGITIMI” AI GRUPĂRII BISERICEȘTI RECUNOSCUTE ( ar mai trebui spus că, dacă dintr-o pricină oarecare, această căutare nu izbândește, se vede o altă urmare negativă a faptului că s-a pus prea mult preț pe formalism : amărăciunea de a nu fi socotit
,, legitim”).
Sub ocârmuitorii lumești (ecumeniști n.m.) ai Bisericii, se poate cuibării printre credincioși un fel de paralizie.
Un simptom al acesteia se vede atunci când oamenilor le este teamă să ia vreo inițiativă potrivit cu ceea ce conștiința fiecăruia în parte îi îndeamnă (de exemplu să iasă/separe/îngrădească de erezie n.m.), fiind aduși în starea de a crede că oricine tulbură status quo-ul (conducerea ,,legitimă” ecumenistă n.m.), nu mai are nici un drept de a exista.
Li se face rușine să arate prin ceea ce fac că ÎL iubesc pe Dumnezeu din toată inima lor sau că-i iubesc pe acei Sfinți ai lui Dumnezeu care poate nu sunt încă Sfinți ,, în mod formal” , adică canonizați.(…)
Una din expresiile Arhiep.Averchie era
,,fărădelege de sus”, fărădelege care vine de la
,,ocârmuitorii legitimi” (ecumeniști , în cazul nostru n.m.) și de aceea nu e cercetată…”.
PS: Nu e un cuvânt rostit de Arhiepiscopul Averchie în legătură cu ecumenismul*, dar ne poate ajuta să înțelegem mai bine niște aspecte…
* Dacă ar fi fost cuvânt despre ecumenism, să nu uităm că Arhiepiscopul Averchie a fost membru al singurului Sinod care a dat anatema ecumenismul…