ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Unde vom merge să ne ascundem noi, Poporul lui Dumnezeu? În primul rând, as dori să vă întreb, dragii mei: Aveți conștiința că sunteți Poporul lui Dumnezeu?!
Dumnezeu, dragii mei, îl protejează pe profetul Său Ilie, îl protejează de mânia lui Ahab; când Ahab a auzit aceste lucruri, s-a maniat și înainte de a putea reacționa, profetul a dispărut. De aceea v-am spus: ca fulgerul a apărut și ca un tunet a dispărut. Și pentru că Ahab nu a avut timp să reacționeze, îl persecută pe profet. Dar Dumnezeu îl protejează pe profetul Său Ilie, nu numai de mânia lui Ahab, ci și de foametea care s-a ivit.

Și era cuvantul Domnului către Ilie”, a poruncit Domnul lui Ilie…
Du-te la răsărit și ascunde-te la paraul lui Horrath, și vei avea apă, iar corbii te vor hrăni acolo. Du-te departe, si te ascunde. Du-te departe, ascunde-te. Du-te, ascunde-te acolo. Acolo vei găsi apă – pentru că nu era apă, din cauza lipsei ploii. Acolo vei găsi apă. Și voi trimite corbii, carora le poruncesc să facă acest lucru, să te hrănească.
Fii atenti, dragilor. Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt de mare importanță. Nu sunt doar despre profetul Ilie.
Veți vedea în continuare: ele ne privesc, de asemenea si pe noi.

Ce i-a spus Dumnezeu profetului Său? „și ascunde-te”, ascunde-te! Acest „loc ascuns”, ascunzatoarea, este un loc minunat pentru Poporul lui Dumnezeu în zilele dificile, de urgie. Aceasta ne amintește de ceea ce spune profetului Isaia. „Umblă, poporul Meu, zice Dumnezeu, intră în camarile tale, inchide ușa ta, ascunde-te puțin pana mânia Domnului trece” (Is. 26:20). Poporul Meu, intrați în camarile casei voastre, închideți ușa, ascundeți-vă pentru o vreme până când mânia Domnului trece. Unde să mergem să ne ascundem noi Poporul lui Dumnezeu?
În primul rând, as fi dorit să vă întreb, repet, dragii mei:
Aveți conștiința că sunteți Poporul lui Dumnezeu?!
Este o nevoie de o conștiință de sine, că suntem Poporul lui Dumnezeu (este vorba de credinciosii ortodocsi care fac voia Lui si care fac parte din Trupul lui Hristos – Biserica Soborniceasca) Suntem deci Poporul lui Dumnezeu? Ai conștiința că te osebesti de cei ce iubesc lumea? Căci Poporul lui Dumnezeu se osebeste de ceea ce este in lume.

Dacă nu aveți această conștiință că sunteți Poporul lui Dumnezeu, închideți-vă urechile la următoarele cuvinte pe care le voi spune in continuare… Ele nu va privesc pentru că va confundati cu lumea și mărșăluiti spre distrugere. Dar dacă ești constient ca esti Poporul lui Dumnezeu și îți dai seama de acest lucru, atunci ascultă bine ceea ce urmeaza. Deschideți-vă urechile mai larg pentru a auzi ce ne spune Domnul. Trebuie, spune Hristos, să ne ascundem. Dar unde să ne ascundem?
Pentru a înțelege această poruncă a lui Dumnezeu, că trebuie să ne ascundem și pentru a vedea in ce fel este această ascundere a noastră, trebuie să vedem acesta traire a profetului Ilie ca pe un model istoric al sfârșitului vremurilor.

Când spunem un model istoric, ne referim la acest lucru. Un eveniment, adică un eveniment istoric…
Israelul părăsește Egiptul, trece Marea Roșie și vine în țara Canaanului. Trecerea sa din Marea Roșie a fost un fapt, dar în același timp este și un model istoric. Prin tipologie se creează o relaţie de asemănare între tip şi antitip… Ce fel de model sau de antitip? Egiptul era considerata tara satanei. Asa cum țara Canaanului este considerată țara Împărăției lui Dumnezeu. Deci pesahul, trecerea – asta ne va arata Paștele. Pesah – este Marea Roșie. Acolo, în Marea Roșie, Dumnezeu îl scufundă pe Faraon și pe soldații săi, iar oamenii trec în siguranță. Este preinchipuirea Întruparii lui Iisus Hristos, prin care El ne ia din țara morții, a păcatului și a satanei și ne aduce în Împărăția Sa, și trecem prin pesahul numit Botez. Deci, ce a fost trecerea lui Israel din Egipt prin Marea Roșie în țara Canaanului? Un model istoric, o prefigurare. A cui? A Botezului și mântuirii.

Un alt exemplu este distrugerea Ierusalimului, care a avut loc în anul 70 d.Hr. Este un model sau prefigurare istorica, desi un fapt istoric, dar în același timp este și o prefigurare. A cui? A sfârșitului lumii, atunci când lumea va fi distrusă…

Deci asa și aici. Acel eveniment care a avut loc între profetul Ilie și Ahab regele este cu siguranță un fapt istoric, și, în același timp, o prefigurare a sfârșitului lumii. Căci Ahab este o copie a Antihristului. Dar cel mai uimitor dintre toate știi ce este? Cel mai uimitor lucru – care este singurul caz aici, cazul complet unic din istorie – este că profetul Ilie, care a fost o copie sau prefigurare istorică a unui original al sfârșitului lumii, este în același timp chiar el insusi originalul! Aceest profet Ilie va fi prezent în zilele guvernarii lui Antihrist! (Mal. 4.4-5).

După cum știti, profetul Ilie nu a murit. A fost luat undeva în cer. Se va întoarce! Și așa cum l-a controlat pe Ahab, tot așa îl va controla și pe Antihrist! In același mod!
Și lucrul uimitor: trei ani și jumătate de secetă aduși de profetul Ilie la Ahab, trei ani și jumătate de secetă va aduce si in timpul domniei lui Antihrist! Prin urmare, avem fenomenul unic, că o persoană, profetul Ilie, nu este doar o prefigurare, o copie istorică a acelui moment, ci și un original istoric din viitor, în cele din urmă. Deci, aceeași persoană este prezentă în ambele cazuri. Repet. Este un fenomen unic!

Și dacă, dragii mei, în zilele copiilor voștri vine profetul Ilie – pentru că Antihristul va fi venit deja (s-a nascut deja asa cum ne spunea si Sfantul Gavriil Georgianul) – și dacă în zilele noastre va veni – nu numai ale copiilor voștri – spuneți-mi, este timpul să dormim? Sau este timpul să ne ingrijim? Ascultați acum ce scrie cartea Apocalipsei în capitolul 11, despre acea chestiune a controlului lui Antihrist de către profetul Ilie și ce se va întâmpla în continuare Apocalipsa 11, 3-7…
Omit câteva versete, de dragul conciziei. Și voi da celor doi martori ai mei, zice Hristos, și ei vor profeți. Ei sunt chemați martori, pentru că vor depune o mărturie. Ei sunt numiți chiar profeți, căci ei vor profeți. Cât de mult vor profeți? O mie două sute șaizeci de zile, este egal cu trei ani și jumătate. Câte zile a ținut profetul seceta atunci? Trei ani și jumătate!

Același fenomen, de la aceeași persoană! Auziți, vă rog, cum spune Noul Testament acest lucru? „Ei vor avea puterea de a închide cerul, ca ploaia să nu cadă în zilele profeției lor!”. Prin urmare, predicarea pocăinței va dura trei ani și jumătate….
Dar apoi, spune el, Fiara care se va înălța din adînc, adica Antihristul, îi va ucide și le va lăsa trupurile neîngropate în piața Ierusalimului. (Vezi Apoc. 11, 8).

Sfantul Ioan Damaschin interpreteaza si spune: „Enoh si Ilie sunt trimisi…” Sfantul Ioan Damaschin, Despre Antihrist.
Sfantul Ioan Gură de Aur, Cuvânt pentru viziunea lui Daniel, 37.32-38.11: „… el își trimite curând proprii vindecători, pe Enoh și Ilie, pentru a verifica acest lucru înaintea tuturor neamurilor. Vrăjmașul suferă de la ei și dupa toate lucrurile astea ii martirizeaza pe sfinți”.
Ipolit al Romei, Discurs despre progresul lumii, 21.28-30: „… după cum numește și Daniel, prevestește că fiara, care a fost ridicata din abis, s-a luptat cu ei, care sunt Enoh și Ilie…

Despre acești doi profeți, cartea Apocalipsei ne spune că întreaga lume îi va vedea, deoarece ei vor fi fost uciși în piața Ierusalimului. Desigur, acest lucru arată că aici va domni Antihristul, pe care ei îl vor controla, și ca acesti doi Profeți vor demonstra că el este în cele din urmă Antihristul. Dar Antihrist îi va ucide, spune el, și atunci vor vedea uciderea lor „popoare, seminții, limbi, neamuri, ”. Este o expresie comună folosită în Apocalipsa de Ioan Evanghelistul (Apoc. Ioan 10, 9. 11.17, 15 etc.), dar este folosită și de profetul Daniel (Dan. 3,4. 8· 31. 5,19. 6, 25 etc.) Cum vor vedea aceste ,, popoare, seminții, limbi, neamuri” dezlegată, moartea celor doi profeți? Desigur, cu ajutorul televiziunii (internetului)! Si-ar fi putut cei mai în vârstă imagina vreodată că televiziunea se va inventa vreodata?… Ne-am fi putut imagina că toate popoarele i-ar putea vedea în acest fel?…
Și totuși, astăzi este posibil. La fel este un indiciu – foarte probabil! – că sfârșitul este aproape, macar si pentru ca televiziunea s-a inventat deja, adică a fost inventată!… și poate – este! – exact ceea ce va deveni – o televiziune în slujba antihristului!… Faptul că s-a inventat de mult timp este o dovada, pentru că ceea ce se vede astăzi la televizor este doar pentru a pregăti oamenii pentru venirea Antihristului.

În acești trei ani și jumătate de tiranie a lui Antihrist, poporul lui Dumnezeu trebuie sa fie ascuns.
Trei ani și jumătate trebuie credinciosii sa ramana ascunși! Dar de ce ar trebui să se ascundă? Pentru a scăpa. Pentru a scăpa doar de moartea biologica? Nu atât de mult de moarte, cât mai ales pentru a se proteja de efectele tulburatoare ale celor trei ani și jumătate cat domneste antihrist!

Este groaznic, dragii mei, când îi vedem pe creștini în timpul nostru atât de mult influențați de cultura noastră actuală – care servește Antihristului. Adunați-vă copiii, dacă puteți, și aduceți-i la Biserică. Ce vă spun ei? Îți spun că mintea ta este invechita, că acum au mințile deschise, că au o nouă viziune asupra vieții… Adunați-vă copiii, dacă puteți, pentru a vedea că nu numai copiii, ci și adulții isi dau aere lumesti și au fost secularizați. Iar Antihristul încă nu a venit public. Cand va sa vina o se sa impuna foametea, criza de alimente si excluziunea economica, sociala a celor care nu primesc semnul fiarei, pecetea!

Ce se va întâmpla atunci?
Deci, unde ar trebui să se refugieze poporul lui Dumnezeu? Poporul lui Dumnezeu este cel care nu se va închina lui Antihrist. În pustiu, ca și profetul Ilie. Acolo se va refugia Poporul lui Dumnezeu, în pustie, in munti așa cum a făcut Profetul Ilie în vremurile de demult!
Deci Poporul lui Dumnezeu, precum și fiii Profeților din vremea profetului Ilie – care erau prea mulți și apoi îl înconjurau pe profetul Ilie. Observați același lucru – toți, ca și Biserica în cele din urmă, se refugiază în pustiu, ascunzându-se in munti.

Să vedem ce spune Cartea Apocalipsei în capitolul 12, din versetul 14: „Iar femeii i s-au dat două aripi de vultur cel mare, în pustie, în pustie, în locul ei.” Cine este femeia? Este Biserica. Femeii, Biserica, i s-au dat două aripi de vulturul cel mare.

(Profetul Ilie, în timpul său și la sfârșitul istoriei)

,,Lumea şi diavolul împing Biserica spre încercări atât de înfricoşătoare, încât s-ar putea să vină ziua în care toți episcopii de pe pământ să intre în părtășie cu ereticii. Ce vor face atunci credincioșii? Ce vor face acei puțini la număr care vor avea dârzenia de a nu urma mulţimilor, de a nu-şi urma rudele, semenii şi concetățenii?

Atunci toți credincioşii vor trebui să înţeleagă faptul că Biserica nu este acolo unde pare a fi. Liturghiile vor continua să fie slujite, iar bisericile vor fi pline de oameni, însă Biserica nu va avea nici o legătură cu acele biserici ori cu acei preoți sau credincioşi. Biserica este acolo unde este ,,adevărul”. Credincioşii sunt aceia care continuă tradiția neîntreruptă a Ortodoxiei, acea lucrare a Duhului Sfânt. Preoţii adevăraţi sunt aceia care gândesc, trăiesc şi propovăduiesc aşa cum au făcut-o Părinţii şi Sfinţii Bisericii sau cel puțin nu-i tăgăduiesc în învăţătura lor. Acolo unde această unitate de gândire şi de viaţă nu există, este o amăgire să vorbim despre Biserică, chiar dacă toate semnele exterioare ar mărturisi aceasta.

Se va găsi întotdeauna un Preot canonic, hirotonit de un episcop canonic, care va urma Tradiția. În jurul unor astfel de preoți se vor strânge micile grupuri de credincioşi care vor dăinui până în zilele de pe urmă. Fiecare dintre aceste mici grupuri va fi o Biserică locală sobornicească a lui Dumnezeu. Cei credincioşi o vor găsi”

Traducere după Alexander Kalomiros
Preluare de pe Facebook

În finalul anului 1952, la spitalul C.C. al P.C.U.S. de la Kremlin, a fost descoperit un complot al unui grup de șase medici profesori universitari evrei, care acționa de câțiva ani pentru asasinarea unor personalități politice care nu erau evrei. Câţiva dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Stalin, au fost asasinați prin otrăvire de către acest grup de medici evrei sionişti. Între cei care au decedat s-a aflat și Andrei Aleksandrovich Jdanov, pregătit de Stalin să-i fie succesor, căruia i s-a scris în certificatul de deces diagnosticul eronat de „insuficiență cardiacă” și generalul Vladimir Ivanovici Scerbakov. Ulterior, unul dintre medici, L.F. Timoşciuc, de teamă să nu fie prins, i-a denunțat pe toți ceilalți.

La anchetă s-a dovedit că ei așteptau consultarea și eventuala proximă internare a lui Stalin pentru a-l lichida. Toți medicii evrei din spital, nu doar cei șase din complot, au fost împușcați fără judecată. În timpul anchetei s-a acreditat ideea că acest complot era unul mai larg, care se întindea printre evreii din întreaga sferă sovietică de influență, inclusiv la București.

Evreimea internațională încearcă mereu să ascundă acest fapt istoric și afirmă că de fapt totul a fost o invenție pentru a-i compromite pe evrei și a justifica măsurile împotriva lor. Evreii susțin și astăzi că ar fi fost doar „paranoia” lui Stalin.

Corvin Lupu

Avem de-a face cu o nouă dezlănţuire demonică asupra omenirii (OZN-urile). În viziunea apocaliptică creştină, se ştie de existenţa unui timp (pe care tocmai îl trăim) în care puterea ce ţine în frâu cele mai de pe urmă şi cele mai sălbatice manifestări demonice pe pământ nu se va mai manifesta la un moment dat (II Tesaloniceni 2, 7).

Dispariţia modurilor de guvernare şi a ordinii publice bazate pe concepţia creştin-ortodoxă asupra lumii, întruchipată de persoana regelui, domnului creştin ortodox sau împăratului, este deja de multă vreme un fapt istoric.

Viziunea creştin-ortodoxă asupra lumii nu mai există ca un tot organic nealterat, căci Satan a fost „dezlegat din închisoarea lui” în care a fost ţinut închis prin harul Bisericii lui Hristos. El a ieşit acum, „să amăgească neamurile” (Apocalipsa 20, 7-8), spre a le pregăti pentru închinarea la Antihrist spre sfârşitul vremurilor. Poate că niciodată de la începuturile Creştinismului încoace puterile demonice nu s-au manifestat într-un număr atât de mare şi atât de pe faţă ca în zilele noastre.

Teoria „vizitatorilor din spaţiul extraterestru” nu este decât unul din multele pretexte pe care le folosesc aceste puteri pentru a disemina şi a acredita ideea existenţei unor „fiinţe superioare” care îşi vor asuma responsabilitatea destinului omenirii. OZN-urile nu sunt altceva decât tehnici mediumistice de ultimă oră, prin care diavolul îşi câştigă aderenţi pentru sfera lui ocultă. Ele sunt un semn teribil al marii susceptibilităţi a omului contemporan la influenţele demonice, aşa cum nu s-a mai întâmplat niciodată în era creştină.

În secolul trecut de exemplu, era de obicei necesară participarea la şedinţe de spiritism pentru a intra în contact cu demonii, pe când astăzi privirea cerului este suficientă în acest scop (este adevărat, de preferinţă noaptea)…..

Omenirea a pierdut în prezent şi ultima rămăşiţă a unei viziuni creştine asupra existenţei, plasându-se acum în mod pasiv la dispoziţia multiplelor „puteri” coborâtoare din văzduh. „Mesajul” adus de OZN-uri este de natură să pregătească lumea pentru apariţia lui Antihrist; „mântuitorul” omenirii apostaziate soseşte pentru a stăpâni lumea. Poate că vor sosi chiar din văzduh, pentru a imita mai bine venirea Mântuitorului (Matei 24, 30; Fapte 1, 11). Sau poate că „vizitatorii extratereştri” vor ateriza în locuri publice pentru a declanşa o închinare „cosmică” în faţa stăpânului lor. Sau poate că „focul pogorât din cer” (Apocalipsa 13,13) nu va fi decât o parte a marelui spectacol demonic rezervat vremilor din urmă.

Oricum, mesajul (n.n. demonilor) adresat omenirii zilelor noastre acesta este: „mântuirea aşteptaţi-o nu de la Adevărul creştin aflat prin descoperire dumnezeiască şi nu de la credinţa în Dumnezeu Cel nevăzut, ci de la vehiculele din spaţiu”. Este unul din marile semne al vremilor de pe urmă acesta: „…şi spaime şi semne mari din cer vor fi” (Luca 21,11). Nu mai departe decât acum o sută de ani, Episcopul Ignatie Briancianinov nota în cartea sa „Despre semne şi minuni”:

„…cu câtă aviditate caută creştinii noştri să vadă minuni, sau chiar să facă ei înşişi minuni! Această căutare nu dă altceva la iveală decât înşelăciunea de sine, care se naşte din buna părere de sine şi din slava deşartă, şi care se sălăşluieşte în suflet punând stăpânire pe ei”.

„Adevăraţii făcători de minuni aproape că au dispărut, dar oamenii sunt mai setoşi de minuni ca niciodată. Ne apropiem de timpurile când calea va fi larg deschisă pentru o mulţime de false minuni mari şi grozave, care să ducă la pierzare nenorocita înţelepciune cea după trup, care se va lăsa atrasă şi înşelată de ele”.

„Antihrist va face mai cu seamă minuni în văzduh, adică acolo unde îşi are satan împărăţia. Minunile vor izbi cel mai tare simţul văzului, pe care îl vor fermeca şi înşela.

Sfântul Ioan Teologul, văzând în duh semnele ce au să fie înaintea sfârşitului lumii, afirma că Antihrist va face semne mari încât şi foc să pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor (Apocalipsa 13,13). Sfânta Scriptură indică această minune ca fiind cea mai mare dintre minunile lui Antihrist, iar locul apariţiei ei este văzduhul. Va fi un spectacol splendid şi înfricoşător”.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune şi el: „cel care se nevoieşte cu rugăciunea, să nu privească des în văzduh, căci într-acolo se află sălaşul duhurilor rele, care lucrează mari şi felurite înşelăciuni” (Philokalia, „The Three Forms of Heedfulness” – „Cele trei feluri de pază”).

„Oamenii nu vor înţelege că minunile lui Antihrist nu au în ele nici un fel de noţiune de bine sau scop raţional, nici un înţeles clar, că sunt străine de adevăr şi pline de minciună, de toată sălbăticia şi răutatea, că sunt scamatorie goală menită să uluiască şi să lase cu gura căscată, mai ales pentru a-i da pradă uitării ca să-i poată înşela, seduce şi fascina cu efecte spectaculoase, găunoase şi prosteşti”.

„Toate înşelăciunile diavoleşti au în comun aceea că, dacă li se dă cea mai mică atenţie, ele devin periculoase; această mică atenţie, chiar dacă este lipsită de simpatie pentru ceea ce se vede, poate să ducă pe omul respectiv în ispită şi poate să lase asupra lui o influenţă rea”.

Mii de indivizi care au intrat „în legătură” cu OZN-uri sau care au fost pur şi simplu martori oculari, au simţit pe pielea lor efectul acestui înfricoşător adevăr; iar dintre acei care s-au lăsat copleşiţi de acest fenomen, puţini au scăpat.

Noi trăim la capătul acestei perioade înspăimântătoare de triumf demonic în care „umanoizi” siniştri (noile întruchipări diavoleşti) se arată la mii de oameni şi pun stăpânire, prin apariţiile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui Dumnezeu s-a îndepărtat. Fenomenele extraterestre sunt pentru creştinii ortodocşi un semn că trebuie să calce cu mult mai multă hotărâre, trezvie şi băgare de seamă pe calea mântuirii, cunoscând că putem fi ispitiţi şi înşelaţi nu doar de religiile mincinoase, ci şi de fenomene fizice care uluiesc privirea.

În secolele de demult, creştinii erau mai circumspecţi cu privire la fenomenele noi şi străine, cunoscând dinainte înşelăciunile diavolilor; dar în epoca noastră, a „luminilor”, curiozitatea celor mai mulţi este aţâţată de ele, oamenii urmărindu-le chiar cu pasiune, pentru că ei cred că diavolul este un personaj imaginar, de basm.

Cunoaşterea exactă a naturii fenomenului extraterestru poate să-i impulsioneze pe creştinii ortodocşi să trăiască o viaţă duhovnicească mai conştientă şi mai conştientizată, care să le permită o viziune ortodoxă mai generalizată asupra lumii, astfel încât ei să nu cadă pradă cu atâta uşurinţă ideilor şi modelor la ordinea zilei. Creştinul ortodox conştient trăieşte fără putinţă de tăgadă într-o lume căzută. Toată natura înconjurătoare este străină şi înstrăinată de paradisul pe care el îl caută şi pe care se luptă să-l obţină. El este parte a unei umanităţi în suferinţă, urmaşă a întâiului om, Adam, care, întreagă, are nevoie să fie mântuită prin răscumpărarea dăruită liber tuturor de Fiul lui Dumnezeu, prin Jertfa Sa mântuitoare de pe Cruce.

Creştinul ortodox ştie că pentru persoana umană nu există nici un fel de „evoluţie” spre forme „superioare”, şi el nici nu are motive să creadă că există „fiinţe evoluate” pe alte planete; el în schimb ştie că există, într-adevăr, în univers şi alte „inteligenţe avansate” în afară de el.

Acestea sunt de două feluri: îngeri şi diavoli. Efortul său este acela de a fi în comuniune cu îngerii, care îi slujesc lui Dumnezeu şi de a refuza orice contact cu duhurile rele care L-au respins pe Dumnezeu (adică diavolii), iar acum se luptă, din invidie şi răutate, să-l ducă şi pe om la pierzare. El ştie că omul, din cauza iubirii de sine şi a slăbiciunii sale, înclină cu uşurinţă spre greşeală, crezând în „basme”, care promit contacte cu „stări de existenţă superioare” şi cu „fiinţe evoluate”, fără efortul unei vieţuiri creştine – de fapt care promit tocmai această scutire sau eliberare de orice efort ascetic.

Mai departe, el nu se va baza doar pe capacitatea sa de a dejuca înşelăciunile demonilor, ci se va ţine strâns şi cu hotărâre de rânduielile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi, pe care i le pune la îndemână Biserica lui Hristos spre a-şi salva viaţa.

Un astfel de creştin ortodox are, aşadar, posibilitatea să reziste înşelăciunilor religiei viitorului, care nu este altceva decât religia lui Antihrist, în orice formă i s-ar prezenta ea. Restul omenirii, cu excepţia unei minuni dumnezeieşti, nu poate decât să fie pierdută.

Părintele Serafim Rose (1934-1982)

Sursa: Ortodoxia şi religia viitorului, Ieromonah Serafim Rose, ediţia a patra, editura Sophia, 2015, pag. 165-171

Text trimis de Sora Pelaghia

Doi oameni ne aduce Dumnezeu în faţa ochilor minţii noastre. Fiecare din ei merge pe drumul pe care şi l-a ales singur. Bogatul, care de bună seamă avea un nume, nepomenit în Cartea Sfântă, a ales drumul desfătărilor, al hainelor scumpe şi al petrecerilor necurmate, drum care se ştia, ştia şi el, îşi avea sfârşitul în locul chinurilor veşnice, în iad, adică. Şi cu toate că ştia, n-a ales nici măcar o dată să părăsească acest drum. A continuat să-l străbată până la sfârşit, până în ceasul morţii sale. Şi moartea a venit şi a vădit deşertăciunea avuţiilor sale, a vieţii celei fără de cumpăt. Şi de nenumărate ori ar fi putut să arate milostenie pentru semen şi să-şi folosească în chip înţelept averile, ca să fie primit ,,în corturile cele veşnice’’ (Luca 16, 9). Ar fi putut să facă milostenie pentru că la poarta lui stătea în fiecare zi un om sărac şi nenorocit, Lazăr, cel plin de bube şi lipsit până şi de hrana zilnică, ,,poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului’’ (Luca 16, 21). Dar Lazăr, cu toată starea lui nenorocită îşi avea drumul său, cel al credinţei şi al răbdării. Nu spune Scriptura Sfântă că ar fi fost credincios cu deosebire, dar credinţa lui se vede din răbdarea lui. Iar nădejdea îi era îndreptată spre împărăţia Lui Dumnezeu, unde a şi ajuns după moartea lui.

Sfârşitul vieţii pământeşti a venit şi pentru bogat, şi pentru sărac. Este semnificativ modul cum descrie Cartea Sfântă sfârşitul fiecăruia: ,,Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat’’ (Luca 16, 22). Relatarea care urmează este ca o fereastră deschisă prin care putem privi ce este dincolo de moarte. Spun aceasta pentru nesăbuiţii care afirmă cu suficienţă că din moarte nu s-a întors nimeni care să ne spună ce este dincolo. Fals! De dincolo de moarte s-au întors Lazăr celălalt, fratele Mariei şi al Martei; s-a întors fiica lui Iair; s-a întors fiul văduvei din Nain; s-au întors toţi ceilalţi înviaţi din morţi despre care vorbesc Scripturile Sfinte (III Regi 17, 17-24; IV Regi 13, 20-21; Fapte 20, 9-10). Dar din morţi S-a ridicat Însuşi Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El ne spune despre viaţa şi sfârşitul celor doi, bogatul şi săracul Lazăr, şi aceasta este, cum am spus asemenea unei ferestre deschise prin care, privind, ne sporim cunoaşterea. Ce este dar, dincolo de hotarul vieţii acesteia pământeşti?

,,Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui’’ (Luca 16, 23). Mai cutează cineva să conteste existenţa iadului şi a raiului? Mai poate spune vreunul că odată cu moartea fiinţa omului se nimiceşte cu desăvârşire? Iată, Dumnezeiasca Revelaţie ne arată în chip desluşit realitatea vieţii sufletelor noastre dincolo de moarte. Dar atunci de ce se găsesc atâţia care tăgăduiesc iadul? Pentru că însuşi diavolul caută să ne ascundă existenţa iadului, având un întreit scop: să ne facă să credem că acesta, într-adevăr, nu există, să ne facă să nu ne temem de el şi să ne facă să ajungem în iad! Slujitorii lui dintre oameni, cei care tăgăduiesc iadul au, prin urmare, aceaşi voinţă şi aceaşi lucrare ca diavolul.

Că iadul este loc de chinuri inimaginabile ne-o arată şi continuarea relatării evanghelice. ,,Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie’’(Luca 16, 24). Să vină, cu alte cuvinte, să-l ajute cel pe care nu l-a ajutat cu nimic în viaţa pământească! Răspunsul lui Avraam nu lasă loc nici de interpretări, nici de speranţă: ,,Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca acei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi’’(Luca 16, 26).

Şi totuşi, spune Sfânta Scriptură: ,,Domnul omoară şi învie; El pogoară în iad şi iarăşi scoate’’ (I Regi 2, 6). Cuvintele acestea ne arată că în timpul dintre judecata particulară şi cea universală, sufletele celor adormiţi întru nădejdea învierii şi vieţii veşnice, care însă nu s-au străduit îndeajuns pe pământ pentru mântuirea lor, pot fi scoase prin rugăciunile Bisericii din iad. Dacă acestora li se adaugă şi rugăciunile familiei şi rudelor, unite cu milostenii în numele celui adormit, ajutorul dat acestuia pentru izbăvirea din iad este şi mai mare. După judecata cea din urmă, cea universală, între rai şi iad se interpune prăpastia care face imposibilă izbăvirea.

Socotesc că ne este de folos să ştim şi unde se găseşte iadul. Aş aduce aici mărturia ştiinţei care ne spune că cu cât s-ar apropia cineva de centrul pământului, temperaturile cresc până la valori de mii de grade! Dar Revelaţia Dumnezeiască ne spune că iadul este localizat undeva în interiorul globului pământesc. Am văzut până acum că răzvrătiţii din vremea lui Moise au fost înghiţiţi de pământ şi s-au pogorât de vii în iad. În iadul cel de sub pământ S-a pogorât cu sufletul Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în vremea celor trei zile când Trupul Său a stat în mormânt. Spune cântarea bisericească de la Sfintele Paşti: ,,Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, ca şi Iona din chit, ai înviat din mormânt’’. Sfântul Pionie din Smirna, cel care a pătimit pentru Hristos în vremea lui Deciu (245-251), vorbind poporului, le-a spus: ,,Aduceţi-vă aminte iarăşi de arderea muntelui Etna şi de aprinderea insulei Siciliei. Iar dacă acestea vi se par că sunt departe, apoi cunoaşteţi apele cele calde, care ies din pământ, de unde se încălzesc şi se înfierbântă? Au nu din focul care este pregătit păcătoşilor în părţile cele dinăuntru ale pământului? De aici cunoaştem că va fi judecata şi pedeapsa cea de foc a păcătoşilor de la Dumnezeu, prin Cuvântul Lui Cel întrupat, prin Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea nu vom sluji zeilor elineşi şi nu voim a ne închina idolului de aur’’ (Vieţile Sfinţilor pe luna martie, ziua a unsprezecea, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 189).

Pentru a descrie realitatea iadului, Sfânta Scriptura foloseşte cuvinte şi expresii ca acestea: chinuri (Luca 16, 23), întunericul cel mai dinafară, plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Matei 25, 30), focul cel veşnic (Matei 18, 8), viermele lor nu moare şi focul nu se stinge (Marcu 9, 44, 46, 48), osândă veşnică (Matei 25, 46), văpaia focului (Matei 13, 42), focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Matei 25, 41) şi multe altele. Oamenii împuţinaţi la minte ori tăgăduiesc existenţa iadului, ori denaturează voit înspaimântătoarele lucruri care se petrec acolo. Adesea îi auzim spunând că iadul de fapt nu există, doar preoţii încearcă să-i înfricoşeze pe oameni, vorbindu-le de chinurile veşnice ale iadului. Să nu ne amăgim, ci mai vârtos să ne ferim de drumul care duce în iad. Să mergem cu toţii pe drumul cel negreşelnic al Sfintei Biserici Ortodoxe, având de-a dreapta şi de-a stânga Dumnezeieştile dogme, şi ne vom mântui.

Părintele Cleopa cugeta la iad, şi se ruga aşa: ,,Să ne ferească mila şi îndurarea Lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului pe toţi din câţi sunt aici să nu îngăduie Dumnezeu ca vreunul să încerce chinurile iadului în vreun fel. Şi toţi, cu darul Mântuitorului şi cu mijlocirea Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul şi a tuturor Sfinţilor, să ne mântuim, să ne uşurăm înainte de a ne duce din lumea aceasta şi să ne întâlnim cu toţii în veacul viitor la bucuria cea veşnică’’. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Mulțumim Domnului Profesor pentru filmul postat. prin care ne lămurește deplin asupra unor minciuni vehiculate de propaganda anti-Romanească, de-a lungul mai multor decenii. E vorba de demonizarea rușilor, învinuiți de toate relele pe care dumnealor, evreii khazari, le-au adus asupra Romaniei, după al doilea război mondial. Fără introduceri inutile, voi încerca să fac un rezumat al celor afirmate de distinsul Profesor.

,,Trebuie să înțelegem că tot ce li s-a întîmplat rău Romanilor după 1917 nu s-a datorat rușilor. Repet: nu rușii ne-au făcut rău. Regimul sovietic nu a fost un regim rusesc. Din 1917 Rusia a fost condusă în totalitate de minoritari etnici: evrei, ucraineni și georgieni conducătorii bolșevici Lenin, Zinoviev, Troțki, Yagoda, Buharin, Hrușciov au fost evrei… rușii au fost victimele regimului sovietic. Rușii, etnia rusă a fost la fel de oprimată cum au fost și Romanii… Etnia rusă a umplut închisorile și lagărele din Siberia. Elitele ruse erau omorîte cu miile, pentru ca minoritarii, în frunte cu evreii, să stăpînească cea mai întinsă și mai bogată țară din lume’’.

Așadar, dintru început, trebuie să facem o distincție netă între regimul sovietic, constituit din evrei, ucraineni și georgieni și poporul rus, oprimat sălbatic de acei ne-oameni, la fel ca Romanii. Fără această distincție riscăm să ne zbatem în continuare în ignoranță și să acceptăm fără discernămînt minciunile unei propagande infecte.

Cei care au adus comunismul satanic în Romania au fost evreii, purtînd nume rusești, urcați pe tancuri rusești și vorbind limba rusă. Au fost secondați de ucraineni și georgieni. Aceștia toți au venit ca și consilieri ruși și așa se prezentau, fără să aibă nimic rusesc în ei. Nu le-a fost apoi greu să arunce toată vina pe ruși, poporul ortodox ale cărui reprezentanți zăceau în închisorile și lagărele din Siberia și de pe tot teritoriul rusesc.

Adaos
Nu pot fi uitate ori ascunse nenorocirile aduse asupra Biserici Ortodoxe Ruse, începînd din 1917, cînd Ierarhii, preoții, călugării și mirenii au fost exterminați fără milă de cei fără Dumnezeu, ,,poporul ales’’, care pînă-n zilele noastre se hrănește din ura ce-o au asupra Domnului nostru Iisus Hristos. Rușii au canonizat peste 2700 de Sfinți Mucenici din acea perioadă, ceea ce vorbește de la sine.

Presbiter Iovița Vasile

Acum, târziu în noapte, după emisiune, am trecut pe la Raclele cu Sfintele Moaște, la Catedrala Patriarhală. Am fost cu fiica mea Cristiana și ne-am rugat pentru noi, pentru apropiați și prieteni și pentru poporul român mult încercat. Nu era multă lume, așteptau liniștiți la rând. Mai mult de jumătate erau tineri. Un călugăr spunea oamenilor cum să treacă de o parte sau de alta, iar la Racle alți preoți indrumau tinerii cum să se închine și cum să sărute moaștele. Echipe de voluntari avea grijă ca totul să fie în regulă. Cu noi odată au venit mulți jandarmi din tură, care treceau pe la raclele frumos rânduite: Moaștele Sfânților Constantin și Elena, Sfântului Dimitrie cel Nou, Sfântului Dimitrie Basarabov, Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Iacob de la Neamț.

La plecare, am primit o carte poștală cu Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României și al Catedralei Nationale. .
O atmosferă caldă, de smerenie, toți cei care treceau pe la racle aveau chipul plin de iubire și liniște sufletească.
Total opusul a ceea ce s-a întâmplat alaltăieri, de Ziua Sfintirii Catedralei Nationale. Pe drum spre casă, în sfârșit am înțeles ce s-a întâmplat alaltăieri. Vă mai spun că ieri toată ziua am vorbit cu teologi, cu mulți dintre cei care știau câte o frântură din ce s-a întâmplat, le-am pus pe toate cap la cap și cred, acum, târziu în noapte, că vă pot împărtăși și dumneavoastră. Le mulțumesc tuturor celor care, cu dragoste, m-au ajutat și m-au îndrumat, în primul rând teologic!

Totul a prins contur în momentul în care am văzut că Nicușor Dan, acest neomarxist notoriu, l-a decorat pe patriarhul ecumenic Bartolomeu cu ordinul “Steaua României” în grad de Colan, iar Preafericitul Daniel a fost decorat cu ordinul “Meritul Cultural” . Preafericitul Daniel, față de care recunosc că am fost mult prea aspru în postarea de ieri, are meritul principal în constructia Minunii de Catedrală a Mântuirii Neamului.
Ieri, la acordarea acestor ordine, l-am simtit trist, la fel ca și la slujba de Sfintire. La fel a fost, stingher și un pic retras la întâlnirea dintre Nicușor Dan, Maia Sandu și Bartolomeu.

Am recitit totodată o parte din documentele Sinodului de la Creta, care a dus la distrugerea Bisericii Ortodoxe Ucrainiene, iar acum, concluzia zilei de Sfintire este una
cutremurătoare: Tot ceea ce s-a întâmplat în Ziua Sfințirii Catedralei a avut un singur scop:
Să smintească momentul solem și importanța covârșitoare a Catedralei Mântuirii Neamului și să promoveze ecumenismul neomarxist! In primul rând trebuie să știti că Statul Român, nu Patriarhia, prin serviciile secrete și în mod special SPP, capul acestei mizerii, a fost cel care a organizat tot ceea ce s-a întâmplat de Ziua Sfintirii Picturii. Ei au gestionat invitatiile, ei au stabilit cine vine, ei au tinut oamenii afară. SPP-ul, ca principal organizator, cu sprijinul Președintiei a coordonat toată acea mizerie.
Mă întrebam ce caută functionărimea din ministere în catedrală, ce caută tot felul de membri de partid, și am aflat:
SPP a distribuit invitațiile prin partidele politice, PSD, PNL, USR. Ei au pus scaune în Catedrală, ei au trimis oamenii în spatele gardurilor.
-De ce?
-Dintr-un singur motiv:
Ca să creeze Discordie între Biserica Ortodoxă și Români, să Diminueze fenomenul Religios din România si să estompeze Momentul Magnific al Sfintirii Catedralei!
– De ce?
-Pentru că Biserica Ortodoxă Română este singura care nu a cedat Ecumenismului Neomarxist! A trebuit să fie lovită in plin, în frunte cu Preafericitul Daniel, pentru a-l promova pe Bartolomeu, fix cel mai mare dușman al Ortodoxiei traditionale.

Ca să întelegeti, o să pun un mic text din documentele ultracontestate de BOR ale Sinodului din Creta:
“Biserica Ortodoxă mărturisește că fiecare ființă umană – indiferent de culoare, religie, rasă, gen, naționalitate sau limbă – este creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”
-Cum adică “gen”? Ce caută cuvântul “gen”, in acest document asumat de Sinodul din Creta? Teoria genului nu mai vorbește despre bărbat și femeie, ci inclusiv de genul neutru, genul fluid, genul bărbatului care se transformă în femeie, etc. Teoria genului este baza Neomarxismului.
Iar Sinodul din Creta vorbește despre “gen”, nu de bărbat femeie! Sinodul din Creta lovește în plin Ortodoxia și promovează această erezie numită ecumenism.
Ecumenismul vrea un fel de singură religie, mult spre catolicism și secte, în care TRADIȚIA să fie uitată.
Scaunele din Catedrală în timpul slujbei nu respectă traditia BOR, ci a catolicismului.
Mirabela s-imbrăcat special așa, nu de proastă, ci pentru că acesta este obiceiul în alte Biserici, inclusiv cea catolică.
Da, scopul pe care l-a avut Statul la Sfintirea Catedralei a fost clar:
1) Să creeze dezbinare între Patriarh, BOR și poporul credincios.
2) Să-l umilească pe Preafericitul Daniel și să controleze Sfântul Sinod.
3) Să diminueze importanța Sfintei Catedrale a Mânturii Neamului.
4) Toate cu un singur scop:
Să promoveze in România și în BOR ecumenismul Neomarxist!

Ar mai fi ceva:
Patriarhul Daniel a declarat război în BOR impotriva apucăturilor LGBTQ! Capul sustinerii LGBTQ in BOR este un oarecare așa/zis preot Ciprian-eu nu știu cine e-, dar am înteles că merg toți securiștii la el și el la securiști.
LGBTQ din BOR s-au jurat că îl vor da jos pe Patriarh dacă nu-i lasă in pace, pentru că vor controla Sfântul Sinod prin arhiepiscopiile nou înființate în afara țării.
Totul a ieșit la lumină pentru că vor să-l salveze pe un oarecare de la Huși, (Corneliu Onilă, fostul episcop, acum întemnițat, n.m.) de-al lor, LGBTQ declarat.
Ecumenismul este foarte, foarte îngăduitor cu LGBTQ, inclusiv în rândul BOR, iar Patriarhul vrea să facă ordine, crea ce ei nu vor.

Despre asta o să mai vorbesc, iar eu le spun că, dacă nu se potolește Ciprian &Gașca, ridic filmul pe facebook.
Nu-i treaba mea, eu sunt mirean, dar acțiunea de Sfințire a fost coordonată de securiștii din afara BOR, dar și de cei plantati de aceiași securiști în BOR.
Nicușor Dan impreună cu Bartolomeu au dat o lovitură puternică BOR prin incercarea de a strica frumusețea momentului Sfintirii Catedralei, urmărind inclusiv compromiterea Patriarhului Daniel și întoarcerea credincioșilor impotriva Bisericii Ortodoxe Române.
Au fost gata-gata, până ce am aflat adevărul.
Acum îl știți și dumneavoastră și trebuie să faceți ca această postare să ajungă la fiecare creștin:
– Avem cea mai frumoasă și mândră Catedrală Ortodoxă din lume și trebuie să o cinstim!
– Avem cea mai frumoasă Biserică Ortodoxă din lume!
-Avem cel mai frumos Popor Creștin Ortodox din lume:
Minunatul Popor Român!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Gelu Vișan
28:10:2025
Vă dăruiesc tuturor din suflet Florile și Icoana Sfântului Andrei, Ocrotitorul României și al Catedralei Nationale, primită la Raclele cu Moaștele Sfintilor, la Catedrala Patriarhală.

Gelu Vișan

Dacă-mi este îngăduit, aș depune și eu un amendament. Daniel Ciobotea nu e chiar atît de inocent, nu e un anti lgtb feroce, cum se zice. Chiar el l-a ridicat în treapta episcopală pe Corneliu Onilă de la Huși, cunoscîndu-i prea bine apucăturile.

,,Cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; iar cine va pierde viaţa sa, pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va scapa’’ (Marcu 8, 35). Acest adevăr al cuvintelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos l-a ilustrat în chip mucenicesc Sfânta Anastasia Romana. ,,Anastasia’’ înseamnă în limba greacă ,,Înviere’’, căci fiecare din noi trăim întru nădaejdea învierii morţilor şi a vieţii veşnice.

Sfânta Muceniţă Anastasia Romana a trăit în vremurile cumplite ale persecuţiilor împotriva Bisericii lui Hristos. Abia avea trei ani când a rămas orfană, însă Dumnezeu i-a purtat de grijă şi a călăuzit-o pe calea mântuirii. A fost luată de o cinstită călugăriţă, Sofia, şi a crescut în mănăstire, învăţând frica de Dumnezeu şi cele ce-i erau de folos mântuirii sufletului.

Diavolul însă n-a putut răbda să vadă această odraslă binecuvântată şi i-a îndemnat pe slujitorii săi, pe păgânii fără Dumnezeu să prindă pe Anastasia, cea care avea acum douăzeci de ani, şi s-o ducă în faţa ighemonului, care, văzându-i frumuseţea, a îndemnat-o să se lepede de Credinţa în Hristos şi să se alipească de zeii lor diavoleşti. Mireasa lui Hristos, Anastasia, a mărturisit în faţa păgânilor pe Domnul şi de-aici au început chinurile care pe noi ne îngrozesc numai citindu-le. Întâi a fost bătută peste obraz. Au legat-o apoi de patru stâlpi şi sub dânsa au aprins foc din care ieşea un fum greu şi înecăcios, în vreme ce o băteau cu toiege fără milă. Nu s-au oprit aici. Au legat-o de o roată şi i-au zdrobit oasele, iar venele i le-au rupt. A patra pedeapsă a stat în aceea că au spânzurat-o şi i-au strujit coastele. Fiarele cu chip de oameni au născocit încă o grozăvie, căci i-au tăiat sânii cu briciul. I s-au smuls unghiile, i-au tăit mâinile şi picioarele, i-au zdrobit dinţii. Pentru că nu a încetat să strige către Dumnezeu, Care o întărea, i-au tăiat şi limba şi abia atunci poporul s-a îngrozit, încât au strigat împotriva ighemonului diavolesc. Acesta a poruncit să fie scoasă din cetate şi să i se taie cinstitul cap, şi aşa s-au sfârşit chinurile cele cumplite ale Sfintei, iar sufletul său curat s-a dus la Dumnezeu Care l-a dat (După Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 381-388).

Am stăruit asupra chinurilor inimaginabile la care a fost supusă Sfânta Anastasia Romana, iubite cititorule, pentru că aşa se poate măsura nevrednicia noastră, aşa ne dăm seama cât de puţin facem noi atunci când numele Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este batjocorit, în chipul cel mai josnic, de nemernicii zilelor noastre.

Presbiter Iovița Vasile

Mitropolitul de Cerkasy și Kanev, Teodosie, a trimis o scrisoare deschisă detaliată Patriarhului Constantinopolului Bartolomeu cu un apel de a retrage tomosul acordat lui Epifanie și de a opri persecuțiile asupra Bisericii canonice.

Capturarea sângeroasă a catedralei

Mitropolitul Teodosie descrie în detaliu evenimentele din octombrie anul trecut, când a fost capturată cea mai mare biserică ortodoxă din Ucraina — Catedrala Arhanghelului Mihail din Cerkasîy «La capturare au fost mutilați preoți, călugări și mireni. Au fost atacați cu gaze lacrimogene, li s-au rupt mâinile, picioarele, dinții și capetele. S-a tras asupra lor chiar în interiorul catedralei», — scrie arhiereul.
Chiar mitropolitul a suferit răni grave: «Mi-au rupt rasa, mi-au spart toiagul, iar apoi m-au lovit cu o bâtă în cap cu atâta forță încât am suferit o comoție cerebrală. De la o moarte sigură m-a salvat doar culionul monahal, care a atenuat lovitura». Vlădica menționează că a reușit să se adreseze Patriarhului Bartolomeu din altarul înconjurat de teroriști, unde clerul se afla ca ostatici.

Slujba pe vase furate

O indignare deosebită a mitropolitului a provocat vizita recentă la Cerkasî a conducătorului Epifanie Dumenko. «Sângele călugărilor și preoților nu a reușit încă să se usuce complet pe plăcile catedralei, rănile pe trupurile mărturisitorilor credinței din Cerkasy nu s-au vindecat încă, iar domnul Dumenko deja a venit în catedrala străină și s-a urcat ilegal pe catedra mea», — constată arhiereul.
Mitropolitul Teodosie subliniază că Epifanie «a săvârșit acțiunea sa pe vase liturgice furate, inclusiv pe Potirul care mi-a fost dăruit personal de către fiii duhovnicești cu mulți ani în urmă la hirotonia arhierească». În același timp, pe galeria catedralei «adepții lui Epifanie au aruncat într-o grămadă icoanele Sfinților, pe care nu îi consideră sfinți din motive politice».

Paralelă istorică cu renovarea

Arhiereul de Cerkasy face o paralelă detaliată cu schisma renovatoare din anii 1920. «Într-o situație similară, Biserica noastră a fost deja după lovitura de stat din octombrie la începutul secolului XX, când noua putere bolșevică a început persecuțiile asupra creștinilor. Biserica a fost persecutată inclusiv prin mâinile noii pseudo-biserici a renovatorilor», — amintește vlădica.
Atunci patriarhul Constantinopolului Grigorie VII a luat partea renovatorilor, legalizându-i. «Patriarhul Grigorie nu doar că a cerut sfântului Patriarh și mărturisitor Tihon să-și părăsească tronul, dar și prin reprezentantul său, arhimandritul Vasile, a binecuvântat pseudo-sinodul schismaticilor-renovatori», — menționează mitropolitul.
«Astăzi, după un secol, situația se repetă cu o coincidență de aproape 100%. Puterea de stat a Ucrainei persecută Biserica noastră și face totul pentru distrugerea ei totală», — subliniază arhiereul.

Inacțiunea autorităților și poziția ONU

Mitropolitul Teodosie critică autoritățile ucrainene pentru tolerarea ilegalităților: «Organele corupte ale poliției, procuraturii și altor servicii speciale nu au dat și, se pare, nu intenționează să dea o evaluare adecvată acestor crime ale reprezentanților BOaU și mercenarilor lor înarmați».
În același timp, arhiereul menționează că catedrala Arhanghelului Mihail «de jure continuă să rămână în proprietatea eparhiei de Cerkasy a Bisericii Ortodoxe Ucrainene», iar acaparatorii o folosesc prin «dreptul forței».

Avertisment despre a doua mare schismă

Mitropolitul Teodosie a criticat declarațiile Patriarhului Bartolomeu despre posibila viitoare unire a BOaU cu Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr). «Credeți-mă, acest lucru nu se va întâmpla, deoarece nu poate exista unirea lui Hristos cu Belial. De aceea, poziția dumneavoastră neschimbată este foarte periculoasă și distructivă. Ea are toate șansele să devină un declanșator, un mecanism de declanșare, al celei de-a doua mari schisme în Biserică», — avertizează arhiereul.
Mitropolitul îi amintește Patriarhului despre dorința sa de a deveni «un participant activ la vindecarea primei mari schisme a Bisericii din 1054», dar constată: «De fapt, Sfinția Voastră, puteți deveni cauza celei de-a doua mari și ireversibile schisme a Ortodoxiei mondiale».

Apel la revizuirea deciziilor

Arhiereul subliniază că pentru a corecta situația nu este suficient doar să se retragă Tomosul — este necesară «anularea legalizării schismaticilor ucraineni». «Ei trebuie să aducă pocăință pentru păcatul schismei și abia atunci se poate ridica problema săvârșirii asupra lor a hirotoniilor legale», — menționează vlădica.

Mitropolitul critică, de asemenea, învățătura patriarhului despre «primul fără egal», numind-o «străină spiritului Sinodalității Bisericești». În caz contrar, avertizează arhiereul, «anul 2019 va deveni pentru Biserică un prag tragic, la fel cum a fost în vremea sa anul 1054».
Scrisoarea se încheie cu un apel: «Astăzi, în mâinile dumneavoastră se află atât viitorul păcii oikumenei, cât și ipotetica schismă ireversibilă a Ortodoxiei mondiale. sunt în mâinile dumneavoastră. Vă rugăm, Sanctitatea Voastră, să nu faceți o greșeală fatală”.

Apelul a fost tradus în greacă.
Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși mai devreme l-a citat pe Patriarhul Bartolomeu spunând că nu va revoca Tomosul lui Epifanie.

Preluare de pe UJO
(Tiitlul aparține administratorului)

Dan Negru a transmis un mesaj dur în ziua în care a avut loc sfințirea picturii Catedralei Naționale din București, eveniment la care au participat numeroase personalități publice și oficiali. Prezentatorul TV a vorbit despre credință, modestie și despre cum, în opinia lui, oamenii tind să confunde divinitatea cu reprezentanții ei pământeni.

„Poate că Iisus n-ar fi prins o invitație azi la Sărbătoarea Catedralei, printre atâtea VIP-uri. Eu, păcătosul, am prins, dar nu aș fi fost o bună companie pentru El. Marea noastră greșeală e că îl confundăm pe Dumnezeu cu funcționarii Lui! Românul e isteț, are vorba: «Să faci ce zice popa, nu ce face popa!»”, a scris Dan Negru pe rețelele sociale.

Realizatorul a subliniat importanța culturii religioase și a patrimoniului spiritual, comparând durabilitatea Catedralei cu efemeritatea mall-urilor moderne. „Când trăiești într-o Europă creștină, cu istorie și artă religioasă, și nu-i cunoști cultura religioasă, ești un tăntălău fudul. Peste o sută de ani, nimeni nu-și va aminti că a existat Mall Băneasa sau mall-ul din Iași ori Timișoara. Catedrala de azi, însă, strănepoții noștri o vor găsi tot aici”.

Dan Negru

La Liturghia săvîrșită astăzi la altarul de vară al Catedralei istorice, s-a produs căderea abisală a pseudo-ierarhilor romani. Ereticul și schismaticul Bartolomeu I al Constantinopolului a cutezat să-l pomenească pe schismaticul Epifanie Dumenko, un mirean ucrainean îmbrăcat în veșminte arhierești și proclamat căpetenie a unei șlehte de derbedei, care uzurpă autoritatea apostolică a Preafericitului Părinte Onufrie, păstorul legitim și canonic al Sfintei Biserici Ortodoxe a Ucrainei.

După ce au imbrățișat în unanimitate ereziile sinodului tîlhăresc din Creta, pseudo-ierarhii romani, au rămas în comuniune cu căpetenia din Constantinopol, tatăl ereziilor și al schismelor, au slujit împreună cu el și acum au intrat în comuniune și cu Epifanie Dumenko, prin pomenirea numelui său la o ceremonie pe care ei o numesc Sfîntă Liturghie. Este imposibil să fii și cu Hristos și cu diavolul! Căderea este totală. Am văzut momentul, prin intermediul televiziunii. Biserica și-a spus, în acel moment, cuvîntul prin glasul unei singure femei din mulțime: anaxios! Așa alege Dumnezeu pe ,,cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari’’(I Corinteni 1, 27).

Doresc să fac o precizare necesară: în schismă au căzut pseudo-ierarhii romani, nu Poporul Ortodox Roman, adică Sfanta Biserică. De aceștia trebuie să ne ferim, pentru a nu ne face părtași la această cumplită cădere. Ecumenismul, această babilonică rătăcire a omenirii, lovește ca o molimă în Biserica lui Hristos. Cartea Apocalipsei ne spune calea de urmat: ,,Ieșiți din ea, (din rătăcirea ecumenistă, n.m.) Poporul Meu, ca să nu vă împărtășiți din păcatele ei și să nu luați din pedepsele ei’’ (Apocalipsa 18, 4).

De azi înainte, nicio legătură cu acești oameni căzuți în cele mai îngrozitoare păcate: erezia și schisma. Păcatul schismei este ireversibil, nu se iartă nici prin Sfanta Spovedanie, nici prin mucenicie, precum ne-a lăsat Sfantul Ioan Gură de Aur.

Presbiter Iovița Vasile

După multe şi îndelungi tergiversări, a început construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Ne aducem aminte că în anul 1999 când papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România, a participat la punerea pietrei de temelie a Catedralei, însă în alt loc, care a fost abandonat din motive pe care numai Dumnezeu le ştie. Ceea ce deranjează tot timpul este faptul că o seamă de tembeli, nechemaţi şi necredincioşi, îşi dau cu părerea ori de câte ori se aduce în discuţie Catedrala. Ba că locul n-ar fi potrivit, ba că se irosesc prea mulţi bani în vreme de criză, (ca şi cum ar fi vorba de banii lor şi nu ai credincioşilor ortodocşi), ba că se puteau construi mai multe biserici în cuprinsul ţării, de parcă grija care nu-i lasă să doarmă ar fi lipsa bisericilor.

Patriarhia Română dă, din vreme-n vreme, câte un comunicat timid, într-o defensivă greu de înţeles, prin care explică necesitatea construirii Catedralei. Ce nu înţeleg autorii comunicatelor este că fac un lucru inutil, deoarece orice li s-ar spune acestor impostori, nu pot fi clintiţi din fixurile lor tâmpe şi vor continua, iară şi iară, se amestece într-o chestiune care nu-i priveşte câtuşi de puţin, ei fiind străini şi de Biserică, şi de Neam. A-ţi face un obicei din a le răspunde acestor haidamaci, este pierdere de vreme. Dacă totuşi li se răspunde, să se facă cu un ton ferm, nu cu duhul blândeţii, pentru că nu e bine să laşi mârlanii să-şi ia nasul la purtare.

Dorinţa mea şi a tuturor ortodocşilor este aceea de a vedea Catedrala terminată şi în ea să se aşeze slujitori vrednici, spre slava Preasfintei Treimi şi spre mântuirea Neamului Românesc.

Presbiter Iovița Vasile

Acest articol l-am scris prin 2011. Atunci eram un naiv. Sunt și astăzi, după ce am asistat la ceremoniile megalomane, zice-se, de sfințire. Am spus și altădată, ereticii nu sfințesc. Profanează.

Astăzi va avea loc o Liturghie la altarul de vară al Catedralei istorice. Vor oficia și cele două căpetenii ale ecumenismului mondial, Bartolomeu I și Daniel Ciobotea, secondați , pare-se, de cei 65 de membri ai sinodului de la București. Va fi pomenit schismaticul ucrainean Epifanie Dumneko, după pofta inimii lor. Acest fapt va încununa vizita lui Bartolomeu în Romania și intrarea acestora în schismă față de Biserica lui Hristos.

Mîntuiește, Doamne, Poporul Tău și binecuvîntează moștenirea Ta

Construirea unui lăcaș de cult nu este în sine nici mântuitoare, nici osânditoare. Sensul duhovnicesc al unui asemenea edificiu depinde de scopul pentru care este zidit, de duhul în care este folosit și de credința celor care îl sfințesc prin viața lor. Catedrala Națională, ridicată în numele „poporului român creștin” și „în cinstirea eroilor neamului”, a fost prezentată ca „mărturisire de credință” și „coronamentul spiritual al României”. Însă, potrivit Scripturii și Sfinților Părinți, orice casă zidită „în numele Domnului”, dar folosită în spirit secular, politic sau ecumenist, poate deveni nu locaș de sfințenie, ci, după cuvântul Mântuitorului, „peșteră de tâlhari”.

Mântuitorul nu a condamnat Templul, ci coruperea lui: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; voi însă ați făcut-o peșteră de tâlhari” (Matei 21,13). Sfântul Ioan Gură de Aur explică faptul că “tâlharii duhovnicești” nu sunt doar hoții de bani, ci cei care fură slava lui Dumnezeu și transformă slujirea în spectacol sau interes politic (Omilia la Matei). Prin urmare, întrebarea fundamentală nu este dacă această Catedrală Națională e mare, frumoasă sau costisitoare, ci dacă slujește Adevărului sau unei agende omenești!

Sfinții Părinți exprimă trei criterii fundamentale ale unui lăcaș autentic al Domnului unde Harul lucrează pentru despătimire, luminare și îndumnezeire: adevărul credinței (dreapta credință fără compromisuri), cultul curat (slujire liturgică după Tradiția apostolică și patristică, nu „adaptată” spiritului lumii) și sfințenia vieții celor credincioși întru Hristos Euharistic (cei care slujesc și cei care se roagă să trăiască în pocăință, potrivit Evangheliei lui Hristos).

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că „Dumnezeu Se odihnește numai în omul și în locul unde se păstrează credința neschimbată”. Dacă într-un locaș se propovăduiește unitatea Adevărului cu erezia, dacă ierarhi eretici sau schismatici sunt pomeniți la Sfintele slujbe, dacă eretici condamnați devin ctitori cu „drept de pomenire”, dacă în numele „dialogului ecumenic” se amestecă lumina cu întunericul, atunci acel locaș nu mai este templu sfânt, ci devine, după Sfântul Grigorie Palama, „sinagogă a vrăjmașului”.

Prin urmare, apelul la simboluri naționale nu poate justifica abaterea de la credință. Sfântul Apostol Pavel spune limpede: „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13,14). Biserica nu există pentru a glorifica națiunea, ci pentru a sfinți neamul în Adevăr. Atunci o Catedrală poate deveni mântuitoare pentru un neam! Dacă o Catedrală, fie ea și natională, devine instrument politic, locație pentru discursuri diplomatice, manifestări ecumeniste sau exprimare a „unității religioase globale”, atunci se transformă din „casă a lui Dumnezeu” în „templu al sincretismului”. Spre exemplu, mulți dintre preoții și credincioșii BOR stau cu teamă că pseudopatriarhul Bartolomeu îl va pomeni la sfințirea Catedralei, pe schismaticul Epifanie Dumenko (singurul „întâistătător” ucrainean aflat în dipticele Fanarului), în locul Întâistătătorului de drept, mitropolitul Onufrie. Să nu se amăgească cineva că nu va fi pomenit mâine, la Sfânta Liturghie, Epifanie Dumenko! Va fi pomenit în taină, la Proscomidie, potrivit dipticelor patriarhului ecumenic! Nu va fi pomenit în auzul credincioșilor pentru a nu se crea tulburare și dezbinare în Ortodoxia românească!

În altă ordine de idei, Catedrala Națională a fost anunțată ca edificiu în cinstea eroilor români care au murit pentru credință și patrie. Însă majoritatea eroilor au mărturisit Ortodoxia fără compromis. Mulți mucenici din temnițele comuniste au condamnat ecumenismul și trădarea credinței. Este, așadar, o contradicție: putem noi cinsti eroii mărturisitori printr-un edificiu unde se promovează ecumenismul, exact ceea ce ei au refuzat cu prețul vieții?
Dacă în această Catedrală „se întâlnesc toate cultele” ca și cum ar fi „ramuri ale aceleiași Biserici”, după cum s-a statornicit la Sinodul din Creta, în 2016 (Doc. 6, art. 19), prin acceptarea premiselor eclesiologie eretice ale Declarației de la Toronto, atunci Duhul Sfânt mai poate lucra în plenitudinea harului? Sfântul Iustin Popovici numea CMB „pan-erezie”, iar ecumenismul „cea mai mare rătăcire a vremurilor de pe urmă”. Într-un astfel de context, orice catedrală devine „peșteră de tâlhari duhovnicești”, adică loc de răpire a sufletelor prin înșelare.

Prin urmare, Catedrala Națională poate fi Casă a lui Dumnezeu de rugăciune, doar dacă va fi, deopotrivă, casă a Adevărului. Dacă acolo se va propovădui exclusiv Ortodoxia, dacă va fi loc de rugăciune curată, de pocăință, de lacrimi, de unitate întru Hristos, atunci va fi Biserică Sfântă.

Însă dacă va deveni tribună politică, platformă ecumenistă, simbol al amestecării luminii cu întunericul, atunci Mântuitorul va rosti și despre aceasta cuvintele Sale veșnice: „Casa Mea… ați făcut-o peșteră de tâlhari!”.

Sensul real al Catedralei nu este dat de arhitectură, de pictură și nici de nume, ci de Duhul Sfânt care lucrează în ea pentru mântuirea credincioșilor (utopică zicerea: „a neamului”!) și de deschiderea acestora față de Adevăr. Întrebarea corectă pentru fiecare creștin ar trebui să fie: voi intra în Catedrala Națională ca mărturisitor și trăitor al Adevărului sau ca spectator al unei forme fără fond și părtaș al compromisurilor nesfârșite ce pot denatura atributul de „mântuitoare”?

Text trimis de Anastasia T.

Canoanele Bisericeşti interzic atât femeilor cât şi bărbaţilor să intre în Sfântul Altar:
,,Să nu fie îngăduit vreunuia din toţi cei ce fac parte dintre laici să intre înăuntru sfântului Altar în nici un chip, nu este oprită de la acest lucru stăpânirea împărătească, atunci când după oarecare predanie foarte veche, ar voi să aducă daruri Creatorului” (Canonul 69 de la Sinodul VI Ecumenic.) Expresia ,,în niciun chip” exprimă interdicția clară, fără vreo excepție, așadar intrarea în Sfântul altar a mirenilor nu este permisă nici cu prilejul sfințirii unei biserici.
Mai aflăm că numai celor hirotoniți li se permite să intre în Sfântul Altar: ,,(…) numai celor ierosiţi le este iertat să intre în Altar şi să se cuminice” ( Canonul 19 de la Laodiceea)

De asemenea, femeilor li se interzice în mod special să intre în Sfântul Altar: ,,Nu se cuvine ca femeile să intre în Altar” (Canonul 44 de la Laodiceea.). Acestea nu sunt chemate la slujirea preoțească, deci trebuie să se supună acestui canon pur și simplu!

Totuși, cu binecuvântare, la mănăstirile de maici, anumite monahii pot intra în Sfântul Altar în vederea îndeplinirii unor ascultări: Se cuvine călugăriţelor a intra în Sfântul Altar şi să apridă lumânări şi candele, să-l cureţe şi să-l măture” (Canonul 15 al Sf.Nechifor Mărturisitorul)

Sora Mihaela

Pruncul Dimitrie a fost rodul rugăciunilor binecredincioşilor săi părinţi, care l-au învăţat de mic frica de Dumnezeu şi l-au luminat în Taina Sfântului Botez. Tatăl său era mare slujbaş în Tesalonic, în vremea de prigoană a împăratului păgân Maximian, şi din această pricină se temea să-şi mărturisească Credinţa în Hristos. După o vreme, acesta a murit, iar Dimitrie a fost chemat de împărat să-i ia locul cu un mandat imperativ: ,,Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigându-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit’’.

Ajuns înalt demnitar împărătesc, tânarul Dimitrie s-a dus în Tesalonic şi a început să-L propovăduiască cu mult curaj pe Mântuitorul lumii şi să deschidă ochii oamenilor, arătându-le deşertăciunea credinţei lor în idolii cei diavoleşti. Ştiind că va fi întemniţat, Dimitrie a încredinţat toată averea slujitorului său Lup, cu porunca de a o împărţi celor nevoiaşi. Apoi a ajuns să dea seamă în faţa împăratului, când iarăşi a mărturisit pe Domnul Iisus Hristos, fapt pentru care a fost închis într-o baie în apropierea palatelor împăratului. De câte ori venea în Tesalonic, împăratul punea să se organizeze tot felul de jocuri sportive şi lupte, căci avea un vandal de o statură impozantă, Lie, care îi ucidea fără milă pe toţi. Aşa au murit mulţi creştini, pentru plăcerea împăratului de a asista la asemenea cruzimi.

Nestor era un tânăr creştin care a hotărât să-l înfrunte pe Lie. Pentru aceasta, s-a dus la Sfântul Dimitrie şi a cerut binecuvântare, iar acesta l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. Cu puterea lui Iisus Hristos, Nestor s-a dus şi a biruit pe Lie, omorându-l. Împăratul a ştiut că Sfântul Dimitrie l-a întărit spre a-l ucide pe Lie şi a poruncit ostaşilor să-l omoare pe Sfânt. Aceştia s-au dus în ziua de douăzeci şi şase octombrie, în închisoare şi l-au ucis pe Sfântul lui Dumnezeu, al cărui suflet curat s-a dus spre locaşurile cele cereşti la Hristos Domnul. Slujitorul Sfântului Dimitrie, Lup, a fost şi el omorât, tăindu-i-se capul.

Trupul Sfântului Dimitrie a fost pus în mormânt şi deasupra s-a zidit o biserică. Un oarecare Leontie, bolnav fiind, a venit la această biserică şi s-a tămăduit. Vrând să ridice pe mormântul Sfântului o biserică mai mare, în timpul săpăturilor au găsit Sfintele moaşte, din care a izvorât mir şi mirosul acesta bineplăcut a umplut toată cetatea (După Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 319-329).

Sfântul Dimitrie este cinstit de Biserica lui Hristos pentru multele binefaceri pe care le mijloceşte înaintea tronului ceresc.

Presbiter Iovița Vasile