Disperați că multinaționalele au închis fabricile de lapte din România și seceta i-a lăsat fără hrană pentru animale, fermierii au început să ducă în masă vitele la abator. În prezent, se taie 650 de vaci pe zi, iar în acest ritm, până la sfârșitul anului, nu va mai exista nici urmă de lapte românesc, avertizează dr. ing. Dimitrie Muscă, director general Combinatul Agroindustrial Curtici. Mai mult, politicile absurde ale UE, care au pus gând rău sectorului zootehnic, vor duce la o scumpire fără precedent al laptelui și produselor lactate.
În timp ce Petre Daea, ministrul Agriculturii, pledează la Bruxelles pentru susținerea fermelor de animale, în țară abatoarele nu mai fac față numărului ruiaș de vite duse la sacrificare. Dr. ing. Dimitrie Muscă, director general Combinatul Agroindustrial Curtici, ne spune că multinaționalele au cumpărat și au închis fabricile mici și mijlocii de procesare a laptelui și au lăsat doar câteva mari. ”Uitați-vă ce s-a întâmplat cu fabricile de zahăr din România, s-au cumpărat de către multinaționale și au fost închise, exact așa s-a întâmplat și cu fabricile de lapte. În Moldova aproape toate fabricile de lapte s-au închis și fermierii din zona adiacentă a acestor fabrici nu au mai avut ce să facă cu vacile și le-au dus la abator. Acum, în cele trei abatoare de vite din Moldova, se taie câte 650 de vaci pe zi și se stă la coadă, cu programare”, ne-a declarat dr. ing. Dimitrie Muscă. Acesta arată că, pe lângă faptul că nu mai au cui să vândă laptele, fermierii au fost afectați și de secetă, astfel că nu mai au cum să asigure hrana animalelor. Și chiar și pentru fermierii care mai găsesc cumpărători, prețul la poarta fabricii este de 3,15 lei pe litru, deși în supermarket laptele ajunge și chiar depășește 10 lei. ”Dacă acum este prețul în magazine 10 lei litrul de lapte, imaginați-vă cât va fi în decembrie, în condițiile în care vacile, la ora aceasta, se taie”, a afirmat dr. ing. Dimitrie Muscă.
Europenii, forțați să renunțe la carne
Românii n-o să mănânce lăcuste, dar UE și-a luat mâna de pe zootehnie și ne face să renunțăm singuri la carne, ne spune dr. ing. Dimitrie Muscă. ”Pe de altă parte, în Polonia și în Germania s-au dat subvenții mascate, ca să poată să-și țină zootehnia pe linia de plutire. Nu se poate altfel. Proteina animală este indispensabilă în alimentația omului, lipsa acesteia va duce la o populație subnutrită, malformată”, susține dr. ing. Dimitrie Muscă. Între timp, ministrul Petre Daea a încercat să-i convingă pe birocrații de la Bruxelles că în România încărcătura de animale pe unitatea de suprafață este sub media europeană, prin urmare emisiile sunt scăzute. Totodată, acesta a subliniat că propunerea de reducere a emisiilor industriale va impune poveri financiare și administrative, determinând scăderea numărului de animale din țările membre, implicit scăderea ofertei pe piață, care va fi compensată de țările terțe care nu au aceste standarde de mediu.
Preluare selectivă de pe National
CUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE
„Doamne, să nu râdă vrăjmașul de mine!”
Niciodată, Dumnezeu care l-a făcut pe om cu trebuință de mâncare și de lucruri, nu o să-l lase să moară de foame. De aceea și ăștia cu cipurile vor să creeze restricții, ca cei care nu vor să primească să nu poată vinde sau cumpăra și să fie siliți de nevoie să le accepte. Să nu faceți niciun compromis! Noi, să ne ținem credința cea dreaptă în Dumnezeu, să ne gândim la suflet și la viața cea veșnică! Știm viețile sfinților și ale mucenicilor, cât au suferit ei ca să nu se lepede de Hristos. Poate ați citit ce au pățit și cei închiși în timpul comunismului, câtă batjocură și câte chinuri au îndurat, cum au fost martirizați, dar nu s-au lepădat. Să fim egoiști în sensul cel bun! Să mă gândesc la mine, la situația mea! Să nu fiu ca un prost și să mă trezesc cu stăpânirea vrăjmașului peste mine! Este o rugăciune în biserică: „Doamne, să nu râdă vrăjmașul de mine!”. Diavolul este dușmanul cel mai înverșunat al omului și omul, când face un păcat, face voia vrăjmașului. Iar el îl învață ca să facă rele, ca să cadă în stăpânirea lui. Omul e înșelat să facă lucruri rele în detrimentul celor bune și nu-și dă seama de treaba asta și își face rău, singur.
De aceea, avem Sf. Biserică, îi avem pe Sf. Părinți ca să-i lumineze pe credincioși, avem rânduielile bisericești, sfintele slujbe și de ele depinde veșnicia noastră. Să-I cerem lui Dumnezeu: „Doamne, ajută-mă să nu cad!”. Dacă ne rugăm lui Dumnezeu cu credință, El ne ajută. Spun Sf. Părinți: „Când face omul un păcat, intră diavolul în el și primul lucru pe care îl face, îi întunecă mintea omului”. După aceea, îi sugerează să facă toate păcatele ca să-l facă cât mai vinovat înaintea lui Dumnezeu. Și în general, toate relele pe care le face omul, el nu își dă seama de ele. Mintea lui e întunecată.
„LIBERTATEA ESTE SĂ-ȚI FACI BINELE SINGUR PENTRU CĂ ACEASTA ESTE ȘI VOIA LUI DUMNEZEU”
Omul creștin, cu mintea sănătoasă, înțelege că Dumnezeu a pus în firea noastră o rânduială și se va împotrivi păcatului. Vedeți că e o lucrare drăcească cu cipurile astea. Vrăjmașul vrea să piardă pe cât mai mulți și cu desfrânările astea și cu milioanele de avorturi. Ești liber să-ți scoți ochii, să-ți tai o mână, un picior, să-ți spargi capul. Dar aceasta nu e libertate pentru că îți faci rău, singur. Libertatea este să-ți faci binele singur pentru că aceasta este și voia lui Dumnezeu. El i-a dat minte omului ca el să poată discearnă, să-și poată da seama ce e bine și ce e rău și să nu facă răul că e în paguba lui.
Poporul român a ajutat mult Athosul. Nu există mănăstire care să nu fi primit ajutoare din partea Țării Române. Însă, din cauza bunătății lor sufletești, românii nu sunt prețuiți cum trebuie…
Fragment transcris după o convorbire cu pelerini la Muntele Athos, Schitul Prodromu- via ATITUDINI
Părintele Andreas Agathokleous: Cine iubește desăvârșit?
Nu știu dacă în alte vremuri oamenii au simțit confuzie în privința cuvintelor, adică au spus una și au vrut să spună alta. În ciuda marilor realizări ale progresului științific, al dezvoltării tehnologice, al reducerii distanțelor și al comunicării enorme, cred că în timpul nostru există următoarea contradicție deosebită: deși suntem mereu lirici cand ne referim la dragoste (în cântece, poezie și proză), în realitate nu știm ce este, pentru că nu o trăim!
Izolarea, interesul personal și egocentrismul sunt principalele caracteristici ale timpului nostru, atât în rândul tinerilor, cât și în rândul bătrânilor. Sentimentul de singurătate, indiferența față de viață sau moarte, nu se vede doar la unii, undeva; el se insinuează în lume și este confirmat de mulți oameni.
Interesul propriu este văzut ca interes autentic, egoismul ca iubire. „Te iubesc” este interpretat ca „Te vreau doar pentru mine, pentru nevoile mele”. Orice încercare de a ajuta pe cineva cu probleme este un precedent pentru a cere ajutor pentru tine atunci când vei avea nevoie în viitor.
Când totul este spus și făcut, este totul întuneric? Nimeni nu iubește cu adevărat? Toată lumea acționează numai din interes propriu ? Cu siguranță nu. Există întotdeauna unii care sunt „sarea pământului” și „lumina lumii”. Sunt oameni care iubesc desăvârșit și cu adevărat.
Sfinții Părinți ne oferă o oglindă în care să ne privim și să vedem dacă iubim cu adevărat, dacă credem că iubim și dacă vrem să cunoaștem iubirea desăvârșită.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Oamenii care își schimbă atitudinea față de ceilalți după caracterul lor nu au dobândit încă iubirea desăvârșită. Ei pot iubi o persoană și pot urî pe alta, sau chiar uneori să iubească și alteori să urască aceeași persoană, din aceleași motive.
El continuă să explice „dragostea desăvârșită”, spunând că toți suntem oameni, cu aceeași natură. Toți suntem buni și răi. Și Dumnezeu ne iubește pe toți cu aceeași intensitate, chiar dacă noi înșine nu o înțelegem.
Părinții nu numai că identifică problema, ci ne spun și cum să o rezolvăm.
Cu alte cuvinte, nu numai că pun diagnosticul, dar oferă și vindecarea. Sfântul Maxim le spune celor care doresc să dobândească iubirea desăvârșită: „Oamenii care nu disprețuiesc slava și umilințele omenești, bogățiile și sărăcia, plăcerile și durerile, nu au dobândit iubirea desăvârșită. Pentru că iubirea desăvârșită nu este numai mai presus de toate aceste considerente, dar ea ignoră și această viață trecătoare sau chiar moartea însăși.”
Ni se poate părea dificil, până în punctul în care spunem: „Nu este pentru mine. Nu pot. Cu siguranță, dacă accept că îmi este prea greu să urc pe un munte, atunci nu voi încerca să o fac, caz în care voi rata plăcerea vederii peisajului. Dacă mă predau gândului că iubirea perfectă nu poate fi atinsă, nu mă voi strădui niciodată pentru aceasta și apoi mă voi lipsi de bucuria de a o experimenta.
Hristos nu a venit să ne împovăreze cu vinovăția și nici să ne întrebe dacă tot ce este peste puterea noastră dorim să facem Hristos vorbește despre ajutorul Lui cu care vom putea realiza lucruri care nu altfel ar fi imposibil a le realiza singuri.
El nu ne va da numai picături din Harul Său, ci râuri întregi, pentru a putea astfel sa stingem setea lumii din jurul nostru, prin marea iubire a Mărețului nostru Dumnezeu.
Traducere din limba franceză
https://orthodoxologie.blogspot.com/2022/10/pere-andreas-agathokleous-qui-aime.html
Av. Gheorghe Piperea: Să ne luăm adio de la UE. Din 2028, UE va dispărea, în favoarea unei super-stat federal european
Să ne luăm adio de la UE. Din 2028, UE va dispărea, în favoarea unei super-stat federal european, format din Franța, Germania și 4 sateliți ai lor (probabil Olanda, Belgia, Luxembourg și Austria). Președintele noii Uniuni Sovietice Europene va fi Macron.
Cei șase vor spune: vreți să vă lăsăm prin preajmă? Îngenuncheați, pupați cizma, și mai vedem noi dacă vă permitem să respirați și să stați la căldură.
Europa e sub zodia Răului. E o umbră malefică plutind peste această lume până ieri hedonistă, fără griji, doar cu preocupări futile, o lume defilând cu paiete. Sunt oameni care au suferit de pe urma plandemiei, care au pierdut persoane iubite din cauza închiderii spitalelor și a apartheidului sanitar, oameni care și-au pierdut afacerile, job-ul sau casele, totul pentru că 0,2% din populație a făcut o gripă și toată viața, toată construcția milenară a lumii, s-au resetat, pentru liniștea unor moșnegi bogați și ipohondri și pentru a satisface nebunia unor „salvatori” care s-au jucat de-a Lord Sauron/Împăratul Palpatine.
Vor urma răzbunări ale acestor oameni și anarhie, lucruri din care oamenii obișnuiți vor suferi din nou.
Tot ei.
Veți spune: ce rost are să dramatizăm, căci lumea a fost mereu sălbatică și irațională, generând război și genocid.
Eu zic că poți măcar să încerci să distingi binele de rău, mai ales când ai ajuns în zona clar-obscurului moral, acolo unde totul e pe invers. Sau poți să încerci să tragi adormiții de mânecă pentru a-i trezi din hipnoză. Chiar dacă dramatizezi. Știți? Prin dramă omul învață mai simplu și mai repede decât prin lectură searbădă.
Dacă am tăcea, ne-am putea întoarce la pisici și faze cu proști.
Timp în care idioții utili și influencerii plătiți ori războinicii premiați cu Nobel pentru pace vor putea fi tot mai vocali și țipători și vor putea crea impresia că sunt majoritari. Iar noi o să ne supunem. Pentru că trebuie, nu? Pentru că e „pentru siguranța noastră”…
via activenews
CUVIOSUL PĂRINTE EMILIANOS SIMONOPETRTUL
Numai cel bucuros poate fii sigur că este pe calea către Dumnezeu
Prin urmare, dacă vrei să dobândești dragostea față de Hristos, vei începe mai întâi de la bucurie. Fiindcă așa cum am citit mai sus, bucuria o poate scoate cineva și din cele mai mici lucruri, când le încredințează lui Dumnezeu și când și le asumă pentru Dumnezeu. Bucurie îți poate aduce zâmbetul celuilalt, mângâierea celuilalt, lauda celuilalt. Poate să-ți dea bucurie și osânda celuilalt, fiindcă aceasta te face ca un erou înaintea lui Dumnezeu, ba încă și înjurătura celuilalt poate să-ți dea bucurie, fiindcă aceasta arată că tu stai drept cu adevărat înaintea Lui și nu în chip mincinos. Bucuria o poate da o floare, bucurie dă muntele, bucurie dă lumina naturală, bucurie dă și cea mai mică rugăciune, bucurie dă orice nădejde, bucurie dă și prezența tatălui, a mamei, toate pot da bucurie. Ba până și somnul poate da bucurie. Dumnezeu a umplut universul cu lucruri care pot să-ți dea bucurie.
Și pornind de la această bucurie poți să urci la treptele mai înalte ale bucuriei și să ajungi la bucuria desăvârșitoare și după aceea la desăvârșita bucurie care este Însuși Hristos. Astfel încât trebuie cineva să dobândească bucuria și prin bucurie să urce scara, ca să ajungă la dragoste după chinuri și multe osteneli, și pierzanii, și nenorociri, și rugăciuni, și dureri, și fapte bune, și renunțări, și primiri de străini, și nădejdi, și nevoințe, și plânsuri și de la lacrimi și de la orice altceva. Trebuie să treci prin toate acestea, ca să-L iubești pe Dumnezeu. Dacă pentru toate aceste lucruri prin care trebuie să treci, asigurarea este bucuria, cum ne spune Sfântul Nil, cum voi putea ajunge acolo sus, fără bucurie ? Astfel încât bucuria este „întreținerea dragostei” și este ceea ce ne unește cu Dumnezeu.
Să continuăm acum cu Sfântul Grigorie Palama : „Căci dacă nimeni nu poate vesti dulceața mierii celor care nu au gustat-o niciodată, cum oare va putea cineva să povestească dulceața harului și a sfintei bucurii a lui Dumnezeu celor ce nu le-au încercat niciodată”[1] ? Cum este cu putință, zice, să vorbești cuiva despre miere, celui care nu a gustat niciodată dulceața mierii ? Ce va înțelege ? Tot așa ce să spui unui om care nu a încercat, nu s-a nevoit să dobândească trăirea „dulceții harului și a sfintei bucurii a lui Dumnezeu ” ? Când cineva nu este bucuros și vrei să-l faci bucuros, îl doare, așa cum îl doare pe cineva căruia îi scot și îi strivesc mădularele. Fiindcă trăiește în durerea lui, se hrănește cu durerea lui.
Bucuria conduce la Sfânta bucurie a lui Dumnezeu, la bucuria care provine din conlucrarea personală cu Dumnezeu, din legătura noastră față către față, din privirea ochilor noștri ațintită către Dumnezeu. Ochii noștri vestesc bucuria noastră și bucuria noastră ne descoperă strălucirea ochilor lui Dumnezeu. Când doresc numai pe Dumnezeu, scoțându-i pe toți afară din mine, atunci dobândesc „dulceața harului și a sfintei bucurii a lui Dumnezeu”. Exact acest lucru îl reușește în orice întoarcere și în orice stare omul bucuros.
Vă amintiți ce i-a spus Dumnezeu lui Cain când l-a ucis pe Abel ? „Pentru ce te-ai întristat”[2] ? „De ce te-ai posomorât ?” „De ce ți-a căzut fața ?” „De ce te-ai supărat” ? „Liniștește-te”[3]. Fiindcă dacă nu-ți ridici ochii și dacă nu zâmbesc buzele tale și nu se bucură inima ta, păcatul care este ascuns la ușă va intra înăuntru și ca un urs va sări asupra ta ca să te jupoaie.
Păcatul vine înaintea ta ca să te înece și al doilea, și al treilea, și al patrulea păcat. Vrem să reușim ? Vrem ca tot ceea ce facem, ostenelile noastre, rugăciunile noastre și cererile noastre și relelele noastre pătimiri, iubirile noastre și toate celelalte să fie adevărate ? Să ne menținem pe noi înșine în neîncetată bucurie. Celui care nu este bucuros să nu-i spunem nimic. Să ne rugăm doar să iasă din mizeria lui.
Iar pentru cei care sunt bucuroși să ne rugăm să se bucure cu bucuria pe care le-o dă slava lui Dumnezeu. Și încă, să ne amintim că această bucurie a noastră și acest zâmbet al nostru este începutul sfintei bucurii a lui Dumnezeu și a dulceții harului.
Numai cel bucuros poate fii sigur că este pe calea către Dumnezeu.
(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Despre Viață. Cuvânt despre nădejde,Indiktos Atena, 2005)
[1]Către preacuvioasa între monahii Xeni, 68. P. Hrestou, Grigoriu tou Palama Syngrammata, ed. Kuromanos, vol. 5. Tesalonic, 1992, p. 229.
[2]Fc. 4, 6.
[3]Fc. 4, 7.
Sinagoga Satanei face totul, ca sa asasineze Creatia lui DUMNEZEU, prin vaccinuri, foamete, frig, avorturi, razboaie, etc. etc…..
Iar tradatorii care guverneaza România danseaza dupa cum le cântà Sinagoga !
Ati sesizat bine care este radacina raului.