Despre întâlnirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu tânărul bogat au scris cei trei Evangheliști, numiți sinoptici: Matei, Marcu și Luca. Aparentele diferențe dintre relatările lor sunt binevenite, deoarece fiecare aduce nuanțe și indicii lămuritoare și întregitoare, așa încît putem afirma că adevărul Dumnezeiesc ni se păstrează în cele trei Sfinte Evanghelii în forma voită și inspirată de Însuși Dumnezeu.
În Duminica a 12-a după Pogorârea Sfântului Duh am vorbit despre momentul în care tânărul bogat a venit și a îngenunchiat înaintea Lui cu multă și bună cuviință (Marcu 10, 17), fapt pentru care Fiul lui Dumnezeu l-a privit cu drag, spune același Sfânt Evanghelist (10, 21). Pentru Duminica aceea, Biserica a rânduit să se citească și să se tâlcuiască textul evanghelic al Sfântului Matei. Astăzi avem parte de relatarea aceluiași eveniment, așa cum a așezat-o în paginile Sfintelor Scripturi, Sfântul Luca.
Pentru a avea foloase duhovnicești și a merge împliniți sufletește la casele noastre, am ales să vorbesc astăzi despre una din cele cinci Porunci enumerate de Mântuitorul în convorbirea Sa cu tânărul bogat. Cuvintele Domnului Iisus Hristos sunt acestea: ,,Știi Poruncile: Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl și pe mama ta’’ (Luca 18, 20). ,,Să nu mărturisești strîmb’’. Aceasta statornicește datoria noastră sfântă de a respecta și a spune adevărul în orice împrejurare a vieții, aceasta ne oprește cu desăvârșire de a leza semenul prin denaturarea sau alterarea adevărului, trunchierea sau omiterea lui, amestecarea lui cu cuvinte mincinoase, fie în fața judecătorului, fie în alte circumstanțe în care se caută adevărul. Teologia Morală Ortodoxă arată păcatele îndreptate împotriva Poruncii a 9-a: ignorarea voită a adevărului și neprimirea lui, minciuna, fățărnicia, perfidia, calomnia,, pâra nedreaptă, lingușirea, dezinformarea, mărturia mincinoasă. Acestea sunt păcate care bântuie în societatea zisă ,,modernă,, în care trăim, sunt ridicate la rangul de politică de stat și sunt folosite spre a justifica crima, teroarea, războaiele, cum s-a întâmplat în Serbia Ortodoxă, în anii trecuți.
Domnul nostru Iisus Hristos îmbogățește sensurile și conținutul acestei Porunci, prin ceea ce nici n-am fi gândit, prin concizie, prin limpezimea exprimării. El ne cere să-L mărturisim drept pe Însuși Dumnezeu: ,,Oricine va mărturisi despre Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri,, (Matei 10, 32-33).
Despre Dumnezeu se cuvine nu să mărturisim pur și simplu, ci să mărturisim drept. Pentru că și ereticii arieni mărturiseau pe Iisus Hristos, dar mărturia lor era mincinoasă, deoarece nu recunoșteau Dumnezeirea Sa. Chiar păgânii musulmani aduc mărturia lor despre Mântuitorul, care este strâmbă, deoarece Îl socotesc a fi doar un Prooroc oarecare. Evreii, vrăjmași ai lui Dumnezeu, nu-L tăgăduiesc cu desăvârșire pe Fiul Său, dar neagă Învierea Lui, situându-se în rândul celor rău-credincioși. Povestea preotul bătrân al satului că în ziua de Paști și după aceea, se întâlnea cu evreii pripășiți la noi, îi saluta cu eternul adevăr ,,Hristos a înviat’’, iar aceștia răspundeau impertinent ,,credem că a murit’’. Mărturisesc despre Dumnezeu și savanții din Elveția, care lucrează la acel gigant accelerator de particule, voind să arate condițiile în care s-a format universul și să descopere ceea ce ei numesc particula lui Dumnezeu. Câtă întunecime de minte! Păgânii mărturisesc despre Domnul Iisus că este un întemeietor de religie, pe același plan cu Mahomed, Buda ori Confucius. Fiul lui Dumnezeu a întemeiat singura religie adevărată, cea a Bisericii Ortodoxe, în vreme ce ceilalți au născocit zise religii false și demonice. Chiar demonii cei întunecați Îl mărturiseau pe Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu (Matei 8, 29. Luca 9, 28), dar o făceau cu răutate și cu intenția vădită ca alături de adevăr să strecoare și mărturiile lor mincinoase.
Acestea și multe altele sunt pricinile pentru care accentuăm necesitatea mărturisirii drepte despre Dumnezeu. Ortodoxia înseamnă, cum am mai spus, Dreapta Mărire a lui Dumnezeu. Dar și Dreapta Mărturisire. Numai Biserica lui Hristos, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, mărturisește că El este ,,Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, născut iar nu făcut, cel de oființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut’’. Așa Îl cunoaștem din Revelația Dumnezeiască. La fiecare Sfântă Liturghie aducem această sfântă și dreaptă mărturie, de aceea avem buna nădejde că și Domnul va mărturisi pentru noi la Judecată.
Numai Bunul Dumnezeu știe de câte ori, în cursul vremii această mărturisire a fost pecetluită cu sângele Sfinților Mucenici. Aș dori să vă relatez un eveniment petrecut în anul 1933, în Rusia, în plină teroare stalinistă. O echipă de cercetători a întreprins o expediție la Irkutsk. Acolo se găsea un lagăr în care erau întemnițați cei mai mari ,,dușmani ai poporului’’: câțiva episcopi, preoți. diaconi și călugări. Când i-au văzut, cercetătorii au constatat că era vorba de niște schelete umane, oameni extenuați de foame, frig, teroare și izolare. Într-una din zile, spre tabăra cercetătorilor s-a îndreptat un grup de șaizeci de deținuți, escortați de gardieni îndobitociți. Aceștia au verificat documentele cercetătorilor, apoi le-au ordonat să intre în corturi, spunându-li-se că e vorba de deținuți periculoși care au uneltit împotriva statului sovietic.
Știind ce va urma, acești slujitori ai lui Hristos și ai Bisericii și-au dat sărutarea frățească, întocmai cum făceau la Sfânta Liturghie. Cercetătorii au relatat deznodământul: fiecare deținut era dus la marginea unei gropi și era întrebat :,,există Dumnezeu?’’ Același răspuns, ,,da există’’, a fost rostit de șaizeci de ori, fiindcă în capetele deținuților era slobozit câte un glonț, după care erau aruncați în groapă. Nici măcar unul nu s-a lepădat de Dumnezeu. Așa L-au mărturisit și și-au pus viețile pentru El și au fost primiți în locașurile cerești. La aceasta ar trebui să cugete toți cei care pretind că slujesc lui Dumnezeu și-L mărturisesc.
Dumnezeu să ne ferească să nu ajungem în asemenea situații limită, pentru că nu știu dacă noi am avea tăria să-L mărturisim, asemenea Sfinților Mucenici. Pentru noi a rânduit Dumnezeu o mărturisire ușoară, ori de câte ori rostim Crezul. Dacă nici această mărturisire lesnicioasă nu ne-o asumăm, atunci ce fel de creștini suntem? Când ne învrednicim să primim Sfânta Împărtășanie si ne apropiem de sfântul potir, aducem iarăși mărturisirea noastră înaintea lui Dumnezeu: ,,Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu’’. Așadar, rostirea Simbolului Credinței și a celorlalte rugăciuni bisericești este cea mai înaltă și negreșelnică mărturisire pe care o facem despre Dumnezeul Adevărului. Viața noastră întreagă să fie o mărturisire dreaptă și sfântă. Amin.
Presbiter Iovița Vasile
Generalul Rogojan: Președintele Iohannis spunea în campania sa electorală din 2014: Alegerile nu se cîștigă de oameni. Alegerile se cîștigă de instituții, de structuri. Puterea în Romania, președinția Romaniei, se cîștigă prin negocieri la masa verde.
Mark Twain: „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”.