La Liturghia săvîrșită astăzi la altarul de vară al Catedralei istorice, s-a produs căderea abisală a pseudo-ierarhilor romani. Ereticul și schismaticul Bartolomeu I al Constantinopolului a cutezat să-l pomenească pe schismaticul Epifanie Dumenko, un mirean ucrainean îmbrăcat în veșminte arhierești și proclamat căpetenie a unei șlehte de derbedei, care uzurpă autoritatea apostolică a Preafericitului Părinte Onufrie, păstorul legitim și canonic al Sfintei Biserici Ortodoxe a Ucrainei.
După ce au imbrățișat în unanimitate ereziile sinodului tîlhăresc din Creta, pseudo-ierarhii romani, au rămas în comuniune cu căpetenia din Constantinopol, tatăl ereziilor și al schismelor, au slujit împreună cu el și acum au intrat în comuniune și cu Epifanie Dumenko, prin pomenirea numelui său la o ceremonie pe care ei o numesc Sfîntă Liturghie. Este imposibil să fii și cu Hristos și cu diavolul! Căderea este totală. Am văzut momentul, prin intermediul televiziunii. Biserica și-a spus, în acel moment, cuvîntul prin glasul unei singure femei din mulțime: anaxios! Așa alege Dumnezeu pe ,,cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari’’(I Corinteni 1, 27).
Doresc să fac o precizare necesară: în schismă au căzut pseudo-ierarhii romani, nu Poporul Ortodox Roman, adică Sfanta Biserică. De aceștia trebuie să ne ferim, pentru a nu ne face părtași la această cumplită cădere. Ecumenismul, această babilonică rătăcire a omenirii, lovește ca o molimă în Biserica lui Hristos. Cartea Apocalipsei ne spune calea de urmat: ,,Ieșiți din ea, (din rătăcirea ecumenistă, n.m.) Poporul Meu, ca să nu vă împărtășiți din păcatele ei și să nu luați din pedepsele ei’’ (Apocalipsa 18, 4).
De azi înainte, nicio legătură cu acești oameni căzuți în cele mai îngrozitoare păcate: erezia și schisma. Păcatul schismei este ireversibil, nu se iartă nici prin Sfanta Spovedanie, nici prin mucenicie, precum ne-a lăsat Sfantul Ioan Gură de Aur.
Presbiter Iovița Vasile
Cireașa de pe tort a fost prezenta reziști lor și USR -istilor ce strigau cu ani în urmă vrem spitale nu catedrale
Cinste celui ce a protestat/strigat azi cand a fost pomenit mireanul Epifanie.
Întru totul de acord. A fost o voce de femeie. Una singură. Vrednică este! Toți ceilalți s-au mulțumit cu statutul de gură cască.
„Acolo (în Bizanț), a aflat (Sf. Grigorie Teologul) Biserica lui Hristos împuținată și numărul credincioșilor lesne de numărat; de vreme ce, cea mai mare parte a cetății se dusese pe urma eresului și toate bisericile lui Dumnezeu cele mari și frumoase le țineau ereticii; numai una mică și veche, a Sfîntei Anastasia, nebăgată în seamă de dânșii, era lăsată dreptcredincioșilor”. (din Viața Sfântului Grigorie Teologul)
Bine, cinste pentru curajul ca a strigat, dar nu stiu daca a strigat bine. Poate ca trebuia sa strige ca Epifanie e schismatic, nu anatema. Nu stiu, nu ma pricep prea bine ce trebuia facut in asemenea momente
Femeia a strigat cuvîntul potrivit momentului: anaxios, nevrednic este. E bine că a strigat în greacă, deoarece a priceput și Bartolomeu. Să fi văzut cîtă tulburare pe fața lui Daniel. A fost de fapt, glasul Bisericii.