Părintele Elpidie din Rhodos este iubit în România. Ori de câte ari am avut prilejul, am preluat interviurile sale şi le-am postat pe acest blog şi totdeauna au fost bine primite. Ştiam că e pomenitor, dar nu ne-am împiedicat de aceasta. Cu puţină vreme în urmă, Preacuvioşia Sa a realizat un film, prin care se adresează unui fiu duhovnicesc, real sau imaginar. Prin intermediul Mănăstirii Sfântul Apostol Filip, filmul a fost tradus şi publicat sub un titlu cam şchiop, ,,Despre îngrădirea spirituală de la Biserica lui Hristos’’. Părintele nu face altceva decât să preia, de la-nceput, în stare grosieră, teza ecumenistă potrivit căreia întreruperea pomenirii unui ierarh eretic este… schismă şi o ţine langa, până la sfârşit. Fără argumente, fără a cita măcar un Canon, ca să nu mai spunem că se contrazice singur în câteva puncte. Preacuvioşia sa abordează o temă pe care nu o cunoaşte şi e de-ajuns să spunem că cele două Canoane, 31 Apostolic şi 15 I II Constantinopol îi sunt cu desăvârşire străine, iar de excelenta lucrare a Părintelui Teodoros Zisis, ,,Îngrădirea nu este schismă’’, pare să nu fi auzit. Cu toate acestea, o ţine sus şi tare că nepomenitorii sunt în afara Bisericii lui Hristos, fără niciun drept. Oare?
Mai bine să trecem la o succintă analiză a spuselor Părintelui, spuse care pe mine m-au umplut de amărăciune.
1.Înţeleg neliniştea sufletului evlavios de a nu deveni cumva eretic, pomenind un Episcop care a acceptat hotărârile greşite al Sindului din Creta.
Ar fi bine să înţeleagă neliniştile Părinţilor şi credincioşilor nepomenitori, pe care aceştia le trăiesc de aproape şase ani. Nu le înţelege, altfel n-ar arunca cu vorbe grele asupra lor.
2.Biserica căreia îi aparţinem amândoi, frate, este Casa noastră părintească şi duhovnicească, iar Stăpânul ei este doar Domnul nostru Iisus. Aşadar nimeni, dar absolut nimeni, oricât de înaltă poziţie ar avea în Biserica noastră, nu are dreptul de a se poziţiona deasupra ei, să modifice sau să schimbe Canoanele duhovniceşti scrise, care determină cursul ei spiritual în lume.
Întru totul de acord, numai că aceste aserţiuni trebuie spuse ,,sfântului părinte, papa Bartolomeu din Constantinopol’’. Dumnealui a distrus sinodalitatea Bisericii noastre, s-a ridicat deasupra ei, vorbeşte în numele ei, şi a prefaţat războiul din Ucraina prin acordarea zisului tomos de autocefalie unei găşti de neisprăviţi, batjocorind Biserica Ucraineană, canonică şi legitimă. Despre schimbarea Sfintelor Canoane, nu am cunoştinţă şi nici nu e necesară. E de-ajuns ca acestea să fie încălcate sau ignorate, cum din păcate face şi Părintele.
3.Mulţi lideri politici înşelători, la ordinal ,,pentarhiei întunericului’’ care acum conduce planeta, exercită o presiune uriaşă asupra conducătorilor ecleziastici de vârf, pentru a accepta şi în cele din urmă a adopta decizii care sunt contrare voii lui Dumnezeu, în numele aşa numitului progres al convieţuirii armonioase a popoarelor.
Iarăşi mă văd nevoit să-l contrazic. ,,Pentarhia întunericului’’ nu exercită nicio presiune asupra conducătorilor ecleziastici de vârf. Pur şi simplu şi-a pus slugi docile în toate punctele cheie, inclusiv în Biserică, şi acestea ascultă orbeşte de tot ce li se spune, fără presiuni, fără ameninţări, doar cu un şantaj discret de felul ,,ia seama, să nu facem noi nişte dezvăluiri…’’
4.Există o catastrofă mai mare decât să ne războim noi înşine cu propria noastră Biserică? Personal, prefer să fiu în Sfânta mea Biserică şi să activez toate acele arme duhovniceşti, precum postul şi rugăciunea, care îi vor ajuta pe liderii noştri spirituali să vadă adevărul şi să se pocăiască. Satana s-ar bucura mult dacă ar vedea oameni renunţând la lupta lor duhovnicească şi la dreptul lor legitim de a-şi apăra ,,Casa părintească’’, adică părăsind Sfânta noastră Biserică.
Părintele Elpidie să nu-şi facă griji inutile. N-am păsit Biserica, nu o vom face niciodată. Dimpotrivă, o apărăm cu puterile noastre slabe de cancerul ereziilor ecumeniste, pe care distinşii sinodali cretani le-au introdus oficial în trupul sfânt al Bisericii. Fractura de logică e evidentă: luăm poziţie de respingere a sinodului eretic şi tâlhăresc din Creta şi asta e considerată schismă! Încă o dată, cerem ierarhilor eretici nepocăiţi să plece din Biserică, pentru ca aceasta să aibă putinţa de a-şi alege canonic păstorii de care are nevoie.
5.Niciodată n-ar trebui să părăsim cu uşurinţă Sfânta noastră Biserică, chiar dacă unii din conducătorii ei, într-o anumită perioadă, fac greşeala de a uzurpa şi de a-şi însuşi puterea Adevăratului Stăpân, care este Dumnezeu, şi încalcă Canoanele Sfinţilor Părinţi. Când, prin îngrădire, părăsim Biserica, dăm oricui prilejul de a ne considera străini de Biserica noastră, fără să avem niciun drept în ea.
Nu, Preacuvioase Părinte Arhimandrit, prin îngrădire nu părăsim Biserica lui Hristos, doar aplicăm cele două Sfinte Canoane amintite mai sus. Şi nimeni să nu încerce să ne convingă că aplicarea acestora ar fi schismă, iar ignorarea lor ar fi virtute! Că în percepţia strâmbă a unora suntem schismatici fără drepturi, e altă poveste. Ceea ce am primit de la Hristos, nu ne poate lua nimeni.
6.Aş dori să-ţi amintesc două adevăruri fundamentale pe care niciodată nu trebuie să le uităm: Fără arhiereu şi fără succesiune Apostolică nu există Biserică!
Subscriu cu dragă inimă la aceste adevăruri, cu precizarea că dacă într-o parte a Bisericii Soborniceşti se poate pierde temporar Succesiunea Apostolică, faptul nu e imputabil Bisericii, ci ierarhilor vinovaţi de erezie şi schismă.
7.În Sfânta noastră Biserică sunt mulţi arhierei care strălucesc ca diamantele, în care ne putem încrede şi pe care îi putem urma, dar sunt şi câţiva arhierei neevlavioşi, care joacă rolul lui Iuda. Pe aceştia trebuie să-i evităm.
Aici Părintele inversează lucrurile. Sunt extrem de puţini arhierei care strălucesc ca diamantele, grosul fiind alcătuit din cei ,,neevlavioşi, care joacă rolul lui Iuda’’. Şi uite că ajungem iarăşi să fim de-acord cu Părintele: prin nepomenire tocmai asta facem, îi evităm. Cu delicateţe şi cu conştiinţa împăcată că ,,suntem slugi netrebnice pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem’’ (Luca 17, 10).
Timeo danaos et dona ferentes.
Presbiter Ioviţa Vasile
Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre, Prea Cucernice Părinte Vasile!
Un articol excelent, în care Adevărul triumfă! Minunată alegere a fi postat în Duminica Ortodoxiei! Iar finalul este la înălţime!
Slava lui Dumnezeu pentru toate. Am scris articolul cu inima grea.
Fă-mă să fiu mereu al Tău!
Sfântul Ioan de Kronstadt
Cât ești de bun, Doamne al meu, și cât ne ești de apropiat; atât de aproape încât putem vorbi oricând cu Tine, putem să ne mângâiem cu Tine, să respirăm și să ne înțelepțim prin Tine, să ne aflăm pacea, să dobândim prin Tine larg orizont sufletesc.
Învață-mă, Doamne, să Te iubesc cu simplitate, să-mi iubesc aproapele pentru a fi mereu cu Tine, să-mi găsesc mereu pacea în Tine! Dă-mi, Doamne, să nu cad în păcat cu prea nemernicul și prea hainul meu vrăjmaș – diavolul -, prin răutate, trufie, invidie, avariție, iubire de arginți, lăcomie, gânduri desfrânate, blasfemie, deznădejde, minciună, prin niciun alt păcat.
Fă-mă să fiu mereu al Tău!
Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sofia, București, 2005, p. 374
Și ar trebui sa cunoască, cu atît mai mult cu cât a fost ucenic al Sf Paisie Aghioritul, care Sf Paisie Aghioritul avea să înceteze pomenirea lui Athenagoras in urma ridicării anatemelor cu de la sine putere
Încrederea în gând este începutul înşelării
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
– Părinte, când mă mânii mă fac ca torentul; nu mă pot abţine.
– De ce să nu te poţi abţine?
– Pentru că îmi cred gândului meu.
– Ei, atunci ai crezul tău, propriul tău simbol de credinţă!… Egoismul este de vină. Să nu-ţi îndreptăţeşti gândul tău! Un gând bandajat[1] singură să-l alungi, să nu-l primeşti.
– Dar cum voi înţelege că un gând este bandajat?
– Ei, dacă nu-l înţelegi, să-l spui stareţei şi, tac, să-l alungi, făcând ascultare în tot ce îţi va spune. Pentru un om duhovnicesc, faptul de a se încrede în gândul său este începutul înşelării. Mintea sa se întunecă de mândrie şi se poate înşela. Este mai bine să înnebunească, pentru că atunci va avea circumstanţe atenuante.
– Părinte, dar ajutor de la alţii nu se poate primi în astfel de cazuri?
– Pentru ca cineva să fie ajutat în starea în care se află, trebuie ca şi el însuşi să ajute. Să înţeleagă că a se încrede în gândul care îi spune, de pildă, că este cel mai bun dintre toţi, că este sfânt etc., aceasta înseamnă înşelare. Dar dacă el însuşi îl ţine, un astfel de gând nu poate fi alungat nici cu mitraliera. Trebuie să se smerească pentru ca el să plece. Uneori mi se cere să mă rog pentru astfel de cazuri. Ce rugăciune să fac? Din moment ce acela are înăuntrul său fitilul diavolului. Orice vei face, tot va sări în aer. Este ca şi cum cineva ar ţine în mâinile sale fitilele de la dinamită şi ar cere să-l ajuţi ca să nu explodeze.
– Părinte, am devenit sucită.
– Cine îţi spune aceasta? Gândul tău? Eu te urmăresc din Sfântul Munte. Ştiu aceasta. Nu ai devenit sucită. Dar dacă vei crede în gândul tău, atunci acela te va răsuci. Nu crede în gândul tău, nici atunci când îţi spune că eşti într-un hal fără de hal, nici când îţi spune că eşti sfântă.
[1] Stareţul folosea acest cuvânt în sensul de „prostuţ”.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos – 2012.
Daca parintele Elpidie,fereasca Dumnezeu,sustine ecumenismul clar atunci a pierdut darul.Categoric.Am inteles ratacirea cum ca Lucifer ar putea ajunge sa procreeze,fereasca Dumnezeu.Am banuit ca prostia aceasta vine de la cine stie cine si nu de la parintele dar se pare ca nu e asa.E bine sa se mai insiste pe problema.Nu cred ca aceasta e adevarata atitudine a parintelui stiut fiind ca tocmai Sf Sa a spus de resetarea Bisericii lui Hristos.Cred ca acuzatia de mai sus nu ii apartine lui ci cenzorilor.Foarte multe lucrari de natura duhovniceasca mai nou sunt cenzurate si modificate de cenzura care domina acum.
Ioan, aici gravitatea este că Sfinte Canoane precum Canonul 15 I-II Constantinopol este ignorat justifica nduse tot felul de scuze, din nefericire și la noi sunt destui ca sa nu zic majoritari care categorisesc acest Canon ca fiind schismă, un alt exemplu este rostirea Anatemelor in Duminica Ortodoxiei, i-am întrebat pe mulți dar dece nu mai sunt rostite Anatemele la sinodiconul din Duminica Ortodoxiei, efectiv îți dau niste răspunsuri halucinante, la fel nu se mai fac Moliftele Sf Vasile cel Mare cam de prin 2010-2011 dacă nu mă înșel, și exemplele pot continua
Am mai gasit un material al preotului Sturzu in legatura cu cei care s-au ingradit corect de erezie.Duhul pitonicesc este real din cate vad in textul de mai jos.Daca parintele Sturzu refuza sa priceapa ca barca in care este se numeste indepartare de Dumnezeu si de ortodoxie atunci Acelasi Dumnezeu cat de curand ii va predica lui Adevarul ortodoxiei si celor de o teapa cu el cu:tunul,cu bomba,cu deportarea .Si sa nu isi imagineze ca se va lupta la nesfarsit cu Dumnezeu si Adevarul.Dumnezeu isi va face lucrarea ortodoxiei aici cu chinezi si vietnamezi.Deci El are cu cine sa-Si faca treaba.
Redau link ul cu textul preotului Sturzu.
https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/ce-duhuri-intervin-disputa-nepomenitorilor
Cand vor cadea rachetele rusesti aici ca ploaia de foc atunci acestea vor predica prin taiere cu bisturiul Adevarul Ortodoxiei.Da.Rachetele.Aceste necuvantatoare vor predica aici cu multa slava ortodoxia care de data aceasta chiar ca se va face auzita.Are cine sa-L slaveasca neincetat pe Dumnezeu in locul apostatilor:rachetele si rafalele de mitraliera.Credeati ca nu are Dumnezeu cu ce sa se slaveasca in lipsa voastra?Va inselati grozav.Pentru ca nu Il slaviti pe Dumnezeu El va va inlocui cu rachetele si cu ploaia de bombe.Credeati ca voi faceti invartirea de Buton?V-ati pierdut timpul degeaba jucandu-va prost rolul
Ce a inceput in Ukraina e suc fata de ce va fi in Romania .
Ips Teodosie de la malul marii un susținător al sinodului tâlhăresc din Creta
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE AMBASADA SUA
Poporul român, „partenerul strategic”, ca orice popor vasal mai puțin instruit și civilizat, nu înțelege anumite chestiuni de geo strategie și politică internațională și și-ar dori să fie (i)luminat de înalta înțelepciune și cunoaștere a marelui popor american…
De aceea doresc prin această scrisoare să vă adresez în mod respectuos câteva întrebări care să ne ajute să înțelegem mai bine fericirea de a fi îndrumați și ocrotiți sub aripa voastră protectoare:
1. De ce invadarea Ucrainei de către Rusia e mai gravă decât invadarea Irakului de către SUA ?
2. De ce ruperea Kosovo de Serbia și independența Kosovo sunt legitime, iar ruperea Donbas de Ucraina și independența Donbas sunt ilegitime?
3. De ce războiul vostru de 20 de ani pentru „detalibanizarea” Afganistanului a fost legitim, dar „denazificarea” Ucrainei e ilegitimă?
4. De ce moartea a peste 1 milion de civili în războiul din Irak nu a fost o dramă, dar moartea a câteva sute de civili în Ucraina e sfârșitul lumii ?
5. De ce SUA nu a suportat niciun fel de sancțiuni pentru bombardarea Iugoslaviei și a Belgradului, dar Rusia suportă sancțiuni nemaivăzute pe pamânt pentru bombardarea Ucrainei ?
6. De ce bombardarea unor spitale de către americani e mult mai puțin gravă decât bombardarea unor spitale de către ruși?
7. De ce voi aveți voie să dețineți arme de distrugere în masă, dar alții nu au voie ?
8. De ce SUA și prietenii ucraineni au voie să dețină laboratoare și fabrici de arme biologice și chimice, dar Siria (de exemplu) nu are voie ?
9. De ce Israelul are voie să dețină bomba atomică, dar SUA susține că Iranul nu are voie ?
10. De ce copiii palestinieni care mor sub bombe nu sunt o dramă, dar copiii ucraineni sunt ?
11. De ce pentru ocuparea Crimeei impuneți sancțiuni, dar pentru ocuparea Cisiordaniei și a „teritoriilor ocupate” de Israel nu impuneți nicio sancțiune?
12. De ce emigranții sirieni, copii si femei, erau răi și indezirabili, dar cei ucraineni sunt minunați?
13. De ce oligarhii ruși sunt răi, iar oligarhii americani sunt buni ?
14. De ce trebuie distruse amărâtele de străzi de țară românești sub roțile tancurilor și blindatelor americane și nu folosiți autostrada Bechtel pentru care statul român a plătit miliarde de dolari?
15. De ce trebuie să plătească România anual miliarde de dolari Statelor Unite pentru niște arme „virtuale”, ca să ne apere împotriva extratereștrilor, dar nu găsește 0,5 miliarde pentru a salva viața a mii de copii bolnavi de cancer ?
16. De ce pentru crimele de război comise de americani în Vietnam, Coreea, Iugoslavia, Irak, Afganistan, Libia, Siria, etc, nimeni nu a fost tras la răspundere, dar pentru crimele din Ucraina trebuie găsiți neapărat vinovați din rândul rușilor?
Sunt convins că veți aprecia aceste întrebări ca pe o formă de manifestare a celor mai înalte idealuri de libertate de exprimare și cunoaștere a adevărului ce au animat mereu acțiunile SUA de promovare a drepturilor fundamentale ale omului în lume !
Poporul român așteaptă cu mare interes răspunsul domniilor voastre, pentru a avea motive de a vă iubi mereu mai mult și mai mult, așa cum e normal și cum am fost invațați de minunatele Fundații Soros să ne iubim stăpânii!
Laurentiu Primo
Mai zilele trecute tovarășul Bănescu facandusi numărul in stilul lui Caracteristic cu atacuri la B.O.Ru, cu precădere la Chiril, într-adevăr că și Chiril nu este străin de erezii, dar tu Patriarhie Română chiar nu vezi nenorocirile pe care le fac schismaticii in tandem cu uniatii, cu distrugeri de biserici, cu violentele asupra preoților și monahilor, dar și a enoriașilor, orchestrati și susținuți de catre „puterea” sionistă de la Kiev?!, Căci deja Ucraina a încăput pe mâna sioniștilor, prin intermediul păpușarului Rotchild, care a preluat datoria publică a Ucrainei
Scrisoare a Sfântului Cuvios Efrem Katunakiotul către un monah bolnav de cancer, aflat în pragul morții
Katunakia, 4 februarie 1993
Iubite frate în Hristos, Părinte Ieremia,
Cu multă dragoste te îmbrățișez frățește, rugându-mă ca Domnul Dumnezeu să îți trimită Îngerul Său, și să-ți dăruiască duhul răbdării, duhul credinței și al încrederii în Dumnezeu.
Ieri am primit scrisoarea ta, și în dimineața asta mă grăbesc să-ți răspund.
Acum trei luni am fost la Athena pentru o operație de cataractă, dar încă nu mi-am recăpătat vederea întru totul și, nevăzând prea bine, l-am pus pe N. să-ți scrie ceea ce îi dictez eu.
Fă-te vrednic de chemarea ta. Cu sfinții este chemarea ta, cu mucenicii partea ta.
Îți spun cu sinceritate: te fericesc și te invidiez uitându-mă la roada acestei încercări prin care treci. Dragostea cea mare a lui Dumnezeu pentru tine te-a călăuzit până la însăși Golgotha…
Sfântul Hrisostom are două cuvinte despre mult-încercatul Iov. Nu îl laudă pentru viața sa de mai înainte, pentru cinstirea sa de Dumnezeu, pentru iubirea sa de străini, pentru faptul că se ținea departe de tot răul, ci îl laudă pentru răbdarea sa în această încercare pe care i-a trimis-o Dumnezeu.
Pe timpul ocupației, un tată sărac, cizmar de meserie, a făcut mulți pantofi, pe care îi dădea apoi fiicei lui pentru a-i vinde în satele din jur. Fetița, indiferent de vreme și desculță, mergea prin satele vecine și îi vindea.
Înfometată și desculță, ziua și noaptea fetița făcea răbdare, însă până la urmă s-a îmbolnăvit de tuberculoză.
Înainte de a muri, au ajuns la timp și au făcut-o monahie cu numele de Anisia. Când au dezgropat-o după câțiva ani, rămășițele sale răspândeau bună-mireasmă. Iată, deci, ce urmare a avut răbdarea ei în întristări…
În satul meu, tot un astfel de suflet pe nume Vasiliki, pentru că era deja fetiță mare, tatăl său o lua cu el la treburile din afara casei.
De la multele greutăți, sănătatea i s-a zdruncinat serios și, până la urmă, a murit. Unul din vecinii săi, om foarte evlavios, făcând odată o rugăciune, a văzut 5-6 îngeri care îl slăveau pe Dumnezeu, iar în mijlocul lor se afla Vasiliki.
Iată, deci, de ce s-a învrednicit pentru răbdarea sa!
Și Starețul nostru și bunicul vostru, Starețul Iosif, ne spunea adeseori că întreaga sa viață a fost mucenicie, și iată de ce l-a învrednicit Dumnezeu – moaștele sale răspândesc bună mireasmă. Pentru rugăciunile sfântului nostru Stareț, îți doresc și ție cele asemenea.
Cu frățească dragoste,
Părintele Efrem Katunakiotul
Sursa: VimaOrthodoxias.gr
Traducere de Ionuț Vasile
Scot mintea mea și pun în loc mintea lui gheronda – asta este ascultarea!
SFÂNTUL CUVIOS EFREM KATUNAKIOTUL
Să vă spun ceva, de noi depinde dacă acestă lumină pe care o avem înlăuntrul nostru, adică harul, poate să se mărească sau poate să se micșoreze. Și aceasta este din lepădarea de sine, din credință, din evlavie, din respectul pe care îl avem față de Gheronda. Din ascultarea pe care o vom avea față de gheronda această lumină sporește. Și nu numai la gheronda, ci și între noi să avem ascultare.
Fericit este fratele acela care mai înainte de a-și încheia gheronda cuvântul sau fratele lui, zice „să fie binecuvântat”. Ți-a spus un frate: „Vino, părinte, să-mi ajuți aici”. „Să fie binecuvântat”. Urmează acest drum, să vezi ce vei simți înlăuntrul tău!
Ce pace, ce seninătate vei simți! În timp ce, „așteaptă cinci minute și vin…”. Nimeni să nu se încreadă în cugetul lui. Ascultare. Scot mintea mea și pun în loc mintea lui gheronda. Asta este ascultarea. Aceasta se va numi ascultare.
Să scoți cugetul tău și să asculți ce îți va spune gheronda al tău. „Împărăția lui Dumnezeu se ia cu sila și cei ce se silesc pun mâna pe ea”. Nu a spus că o moștenesc, ci a zis că pun mâna pe ea. Dacă nu te silești, nu vei birui. Nu vei birui. Pentru că nu merge nici înainte, nici înapoi. Dacă vrei să găsești duhovnicește, să te silești. Mai întâi în ascultare.
Starețul Efrem Katunakiotul-Despre ascultarea de duhovnic
De cel smerit și ascultăror se minunează îngerii
Sfântul Cuvios Efrem Katunakiotul
Dumnezeu ne-a dat putere de judecată. Asta e albă, asta e neagră. Dacă îți spune duhovnicul că albul e negru și invers, nu elimini judecata?
Asta este ascultarea, părintele meu, asta este ascultarea. Să te încredințezi că e negru și nu alb cum îl vezi tu… Tu vezi lucrul alb, iar duhovnicul îl vede negru. El vede corect, el vede drept! Asta este ascultarea! Să te străduiești să vezi că nu este cum spui tu, adică alb, să nu crezi nici măcar ceea ce văd ochii tăi.
Când ești unit cu duhovnicul te inundă harul. Îmi amintesc anii aceia: șuvoi venea harul. Mi-a spus într-o zi: „N-o să primești nimic până sâmbăta viitoare”. Cu adevărat moarte a fost pentru mine. Ne minunam cum se împlinește cuvântul duhovnicului, cum îl pecetluiește Dumnezeu. […]
Când te faci prost pe tine însuți pentru ascultare, și dacă ești așa cum îți spun și întrebi pentru toate, începe Dumnezeu să-ți dea har.
Părintele Procopie a plecat odată, făcând neascultare de părintele Nichifor. Când a ajuns la o anumită stare de lepădare a simțit deodată lipsa harului. Se simțea ca și cum ar fi un alt Procopie care-l întreabă: „De ce ai plecat?” „De asta și asta!”, îi răspunde. „De ce ai lăsat ascultarea și pe duhovnicul tău? Du-te înapoi la ascultarea ta!” Și s-a întors Procopie.
Nu are importanță cine este duhovnicul. Metania pe care o pui duhovnicului e lucru mare. Făcând ascultare la părintele Nichifor în anii aceia, am văzut minuni.
Părintele Iosif (Sf. Cuvios Iosif Isihastul)spunea: „Nici preoția, nici Sfânta Împărtășanie, nici rugăciunea minții, nici postul, nici privegherea nu mântuiesc fără ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de diavoli! Căci împlinind cineva voia altuia și nu pe a sa, înfăptuiește nu numai lepădarea de sufletul său, ci și răstignire față de toată lumea.
Cel ce contrazice pe părintele său, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smerește până la moarte, se minunează îngerii. Căci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu (Ioan 6, 28), asemănând-se Fiului lui Dumnezeu, Care a împlinit ascultarea de Părintele Său până la moarte, iar moarte, pe cruce (Filip 2, 4-11)”.
Starețul Efrem Katunakiotul-Despre ascultarea de duhovnic
Îndumnezeirea se înfăptuiește prin sălășluirea lui Dumnezeu în noi
SFÂNTUL CUVIOS SOFRONIE DE LA ESSEX
Creștinește nu putem trăi fără insuflare. Dacă un artist, unul adevărat, trăiește zi și noapte chipurile artei sale, noi, creștinii, trebuie să fim cu atât mai cu luare-aminte. Trebuie să depășim strădaniile artiștilor, pentru a trăi în duhul Evangheliei.
Lucrul cel mai însemnat acum este ca Domnul să însufle lupta voastră pentru mântuire. Când se dă însuflarea, toată viața se umple de lumină și de bucurie. Nu se mai iau în seamă amănuntele.
Nu putem să ne îndumnezeim prin nevoința noastră. Îndumnezeirea se înfăptuiește prin sălășluirea lui Dumnezeu în noi, și nu prin propriile putințe. Aici închipuirea este mare primejdie. Trebuie să fim cu multă luare-aminte a nu ne închipui că acest țel ne este la îndemână. În schimb, pentru Dumnezeu totul este cu putință. El poate veni să ne cerceteze și atunci când zăcem în patul nostru, în cea mare stare de slăbiciune.
(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 31)
Omenirea ar fi trăit o cu totul altă viaţă
SFÂNTUL CUVIOS SOFRONIE DE LA ESSEX
Hristos a purtat întregul Adam. Și rugăciunea pentru întregul Adam care a fost dată lui Siluan cu vederea lui Hristos, a fost așa: „Doamne, dă lumii întregi să Te cunoască în Duhul Sfânt”. În toată clipa întâlnind neajunsurile omului, el gândea că întreaga omenire este rănită de boala asta pe care apostolul Pavel o numea „legea păcatului”. Și de fiecare dată când se izbea de nelegiuiri, de nedumeriri, de prigoane, de destrăbălări – de orice ar fi fost, totdeauna gândea așa: „Este pentru că ei nu au cunoscut pe Dumnezeu în Duhul Sfânt”. Căci dacă L-ar fi cunoscut în Duhul Sfânt, atunci, bineînțeles, omenirea ar fi trăit o cu totul altă viață. Aceasta ar fi fost nepovestita armonie a dragostei veșnice.
(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol I, Editura Accent Print, p. 119 -120)
Părintele Rafail Noica: „momentele cele mai grele, cele mai sfâșietoare și tragice ale vieții noastre, momentele alea sunt, potențial cele mai prețioase…”
Când nu mai poți, când înnebuneșți… cum i-a zis Părintele Sofronie unui pustnic: “du-te și fă-ți o ceașcă cu ceai“. Sau cum i-a zis Sfântul Isaac Șirul unui pustnic: “când simți gândurile de hulă că te biruiesc, învelește-te în mantia ta și culcă-te“. Zic eu pe limba noastră modernă: “Trage un pui de somn“, refă-te trupește și, după aia, când îți refaci puterile, continui… Părintele Sofronie i-a împărtășit acelui pustnic ceea ce trăia el, văzându-i starea duhovnicească în care era (acela ceruse un cuvânt de mântuire), el tocmai îl găzduia, îi pregătise un ceai, niște biscuiți și ce-avea el acolo. Și-i zice pustnicului: “Trăiește-ți deznădejdea până la capăt. Când simți că te apropii de a cădea în prăpastie, du-te și fă-ți un ceai“. Adică: mângâie-te. Și când te întăreșți, poți să continui. Așa cum făcea și el. Continui în ce fel? Știind că există pe undeva, încă necunoscută mie, o Pronie dumnezeiască, pe care aștept s-o văd (…)
În cele mai cumplite momente ale vieții nu numai că nu este cazul să deznădăjduim, să dăm drumul oricărei nadejdi și să ne dăm morții, că să ne încuiem în acea deznădejde; dar, mai mult: de multe ori, poate de fiecare dată, cele mai cumplite ale vieții noastre sunt, potențial, cele mai prețioase. Ăla e momentul când trebuie încă o clipă să ții… Gândește-te la chipul marinarului care a fost prins pe puntea corabiei de un val care năvălește peste corabie și pentru o secundă sau două puntea corabiei va fi sub mare: păi, ăla-i momentul să dai drumul la bară? Nu, nu e nici măcar momentul în care să încerci să fugi că să-ți “câștigi” cabina. Nu, ci ăla-i e momentul în care trebuie un singur lucru: să ții bară! Și-ți ții și respirația până când trece valul. Când se ridică apoi corabia deasupra valurilor, atunci poți să te duci și în cabina, dacă e cazul… Deci momentele cele mai grele, cele mai sfâșietoare și tragice ale vieții noastre, momentele alea sunt, potențial cele mai prețioase (…)
Cât putem: mulțam Ție, Doamne,… cât nu putem: …răbdare! Și cum zicea părintele Cleopa: răbdare, răbdare, răbdare… Domnul să va dea și să ne dea la toți o oarecare tainică mângâiere dumnezeiască, cu care poți să treci! Mângâierea marinarului care știe că valul ăla va trece, doar acum una să știu: să țin bara asta….
Pr. Rafail Noica, din conferința “Filocalia – Întrupare și premise eshatologice”
Parlamentul Estoniei a dat ieri o rezolutie prin care cere implicarea NATO in razboi!!!
Dumnezeu a îngenuncheat înaintea omului!
Cuviosul Părinte Efrem Filotheitul din Arizona
„S-a smerit pe Sine”…
Dumnezeul nostru, așa cum este nesfârșit și necuprins în măreția Sa, tot la fel de nesfârșit și necuprins este și în smerenia Sa. S-a smerit pe Sine până la sfârșit și a luat Trup omenesc. „Cuvântul Trup S-a făcut și S-a sălășluit întru noi”, scrie Evanghelistul Ioan , și a devenit om desăvârșit, ca să ne izbăvească de păcat. Pentru un om de lut, pentru un neascultător și un trădător, care a devenit vas al patimilor și al demonilor, S-a pogorât întreaga Sfântă Treime și Fiul S-a spânzurat pe Cruce.
Ne-a cercetat ca să ne facă prieteni și fii ai lui Dumnezeu prin renaștere, în vreme ce păcatul ne făcuse străini și vrăjmași ai Săi. S-a apropiat de noi, ne-a însoțit, ne-a cunoscut într-un oarecare fel omenesc cine suntem, ne-a compătimit ca pe niște oameni omorâți de păcat, răniți cu răni urâte, pline de duhoare. Nu S-a scârbit de noi, ci S-a încins cu ștergarul, a îngenuncheat și ne-a spălat picioarele. Dumnezeu a îngenuncheat înaintea omului! Creatorul înaintea creaturii! Cel fără patimă înaintea celui pătimaș! Cel Curat înaintea celui întinat! A spălat picioarele trădătorului Său! Nu S-a scârbit de el, deși știa că avea să-L trădeze. Nu putea să-l oprească? Desigur, căci ce este cu neputință la Dumnezeu? Și totuși îl lasă liber, după voința și alegerea sa. Și îndură toată această nedreptate. Nesfârșită este dragostea Lui, smerenia și răbdarea Lui. Și toate acestea, ca să ne arate calea ce duce la Dumnezeu, și anume smerenia.
Fragment din cartea Arta mântuirii,
Arhim Efrem Filotheitul-Editura Evanghelismos.
Doamne ajuta. Darian numele meu. Ortodoxia din catacombe,cu iertare pentru deranj,va urmăresc de mult timp și sunt de accord că ceea ce spuneți aici este in Duh Sfânt și în dreapta credință ortodoxă însă problema este următoarea: eu sunt din judetul Gorj și vreau să mă sfătuiți va rog mult, pt spovedanie avem nevoie de preoți îngrădiți de antihrist ecumenism erezie nepomenitori rugători pt ierarhii picați etc,deci la care preot să mergem,unde sa mergem? Va mulțumesc anticipat.
Doamne ajuta
Multumesc pentru apreciere si sper ca stradaniile mele putine sa va aduca foloase duhovnicesti. Tocmai ma acuza cineva ieri de ecumenism.
Cel mai apropiat de Dumneavoastra este Parintele Grigorie Sanda, in judetul Valcea, care pastoreste o comunitate retrasa din lume. Comunitatea e la 12 km de Rm. Valcea. Ajungeti in Vladesti si de acoko spre Fundatura, unde il gasiti. Cu GPS cred ca e foarte simplu si banuiesc ca sunteti tanar si aveti abilitati tehnice. Va doresc sa petreceti Sfnta Sarbatoare a Invierii Domnului cu pace si impliniri duhovnicesti.