Rătăcirile papei Francisc, cel care nu mai are măsură în nimic.

Nu am uitat primirea afectuoasă a ereticului Francisc de catre Patriarhul BOR, steguleţele fluturând în semn de bucurie a unora dintre români, îmbrăţişarea frătească a Mitropolitului Teofan, dansator cu evreii în sinagogă, apostazia episcopului uniat Sofronie, care s-a infrăţit cu greco-catolicii, înclinând în semn de supunere cârja şi insemnele episcopale, papucului ereticului Francisc, care cu puţin timp in urma, a scandalizat prin apostazia sa idolatră, pe ultra conservatorii catolici.

Sinodul Amazonian organizat de Vatican, dedicat problemelor popoarelor amazoniene și constituit din episcopi și preoți din aria Amazonului, lucrează pe baza unui document care proclamă, potrivit profesorului de teologie Douglas Farrow, egalitatea culturilor în fața revelației divine. „Instrumentis laboris”, este documentul de lucru al Sinodului, în care se afirmă că Amazonul este un tărâm al harului, dar nu pentru că acolo este Hristos, ci pentru culturile care rezidă în această regiune. Cu alte cuvinte, culturile amazoniene substituie Revelația, devenind momente de har.

Blasfemia a capatat conotatii sfidatoare la la adresa Adevarului Hristos, Francisc devenind idolatru, căci nu a ezitat să binecuvânteze câteva statuete amazoniene, Pachamama, după ce fuseseră performate ritualuri indigene, statuete ale fertilității (idoli, mai exact), care au fost instalate alături de altele, ulterior, într-un altar lateral al bisericii Santa Maria Traspontina. Furate de ultraconservatorii catolici si aruncate in Tibru au fost recuperate şi se pare că vor fi aduse in Catedrala Sf.Petru din Roma. Imaginile care arată adorația divinităților păgâne, în timpul unei ceremonii în Grădinile Vaticanului, chiar în fața Papei, au făcut într-adevăr inconjurul lumii.

Actiunea dezgustatoare a scandalizat pe protestanţi, penticostali şi evanghelici, iar cardinalul Gerhard Müller, care a fost, până la demiterea lui de catre Francisc, șeful Congregației pentru Doctrina Credinței – adică corpul doctrinar de varf al aşa zisei Biserici Catolice – a numit statuile „idoli” și a spus că aducerea lor în biserică a reprezentat o crimă împotriva legii lui Dumnezeu. Cardinalul care până recent, era cel mai înalt oficial doctrinar în „Biserica”Catolică, îl acuză indirect pe Papa că a permis idolatria și a încălcat legea divină. Dacă acele „statui pachamama” – pentru a folosi cuvintele lui Francisc – apar la slujba de închidere a Sinodului din Bazilica Sf. Petru, aceasta va fi văzută de mulți ca o profanare a ei, ca o „urâciune a pustiirii”, folosind termenul profetului Daniel și al Domnului Iisus Hristos. ,,Biserica este chemată să devină sinodală, să fie „încarnată” în culturile existente. Dar, „această biserică nu este cea catolică. Este o falsă biserică. Una care se auto-divinizează. O biserică antihristică, un substitut al Cuvântului Întrupat căruia aparține Biserica de fapt.”

Acest eveniment care nu ne miră, are importanta vadită, pentru relatia de prietenie fata de ereticul papa Francisc, arătată de membrii sinodului BOR, în frunte cu Patriarhul, care ar trebui să ceară iertare intregii plerome, pentru ofensa adusă, jignirea şi manipularea conştiinţei credincioşilor, care mai cred încă că instituţia papistaşă este „biserica-sora”, al doilealea plămân al „Bisericii”.
Acum este momentul, sa salveze de la pieire neamul românesc ortodox, sfăramând lanţurile trădării prin renunţarea la semnăturile documentelor tâlhărescului sinod din Creta, ieşirea din satanicul organism CMB, nerecunoaşterea „autocefaliei” structurii schismaticilor ucrainieni.

„Despre ce fel de unire adevărată a tuturor creştinilor în duhul dragostei creştine mai poate vorbi cineva acum, când Adevărul este tăgăduit de aproape toți, când înşelăciunea s‐a înstăpânit aproape pretutindeni, când viața autentic duhovnicească printre oamenii care‐şi spun creştini, a secătuit şi a fost înlocuită cu o viața trupească, o viață dobitocească, ce a fost totuşi aşezată pe un piedestal şi mascată de ideea pretinsei milostiviri, care în mod prefăcut îndreptățeşte orice fel de exces spiritual, orice fel de anarhie morală? Trăim momentul „unificării tuturor popoarelor într‐o <biserică>  nouă care va cuprinde romano‐catolici şi protestanți, iudei, musulmani şi păgâni, fiecare păstrându‐şi propriile convingeri şi greşeli. Această iubire «creştinească» închipuită, în numele fericirii viitoare a oamenilor pe pământ, nu poate decât să calce Adevărul în picioareʺ

Dr. Gabriela Naghi