Necuratul lucrează în lumea întreagă, așa că niciun film care își propune să fie realist nu poate reda nici oazele de frumusețe din societate, nici oceanele de urâțenie în toată grozăvia lor.
După difuzarea filmului ,,21 de rubini”, am întâlnit comentarii care de care mai ciudate. Unii ne spuneau că filmul nu trebuie văzut, din cauză că joacă actorul Dorel Vișan, care este ezoterist! Cred că asta îl privește personal. În film, a interpretat bine rolul atribuit.
Alții spun că filmul respectiv atacă BOR. Nici cu asta nu pot fi de acord. Filmul demască niște realități cu care se confruntă și alte țări ortodoxe.
Unii au găsit chiar și conotații politice… Mă refer la opinia unui cronicar care spune că filmul îi descurajează pe cei din Republica Moldova care ar dori să aparțină de Patriarhia Română!!! Păi cum să-i descurajeze? Pe acolo nu există corupți?
Alții îi impută regizorului faptul că a luat în vizor în special corupția din rândurile clerului, trecând cu vederea corupția din alte domenii… Poate că regizorul s-a referit la domeniul pe care îl cunoștea mai bine… Aici i s-ar putea reproșa regizorului câteva aspecte care nu mai sunt de actualitate. S-a mărit numărul de seminarii teologice, așa că nu mai există o concurență așa de mare, încât să-i pună pe aspiranții nepotriviți pentru misiunea de preot să pătrundă hoțește în seminarii. Despre mărirea mediei de admintere ca urmare a mitei, iar e discutabil.
Iar dacă vorbim despre corupție, vinovați sunt și cei care o întrețin, fiind mânați de interese egoiste; vinovați sunt și cei care cad în robia păcatului iubirii de arginți, indiferent de ce domeniu de activitate ar fi vorba. Despre marile acte de corupție din acest domeniu și din altele, totuși filmul nu vorbește prea mult…
Cred că filmul acesta ar trebui comentat în cheie duhovnicească și atât. Eroina filmului se pretinde o bună creștină, dar trăiește în concubinaj cu un străin despre care nu știm dacă este ortodox sau nu. Având un frate care s-a sinucis în seminar, ea înțelege că e ceva putred și acolo, dar acționează pătimaș, totuși.
Este interesant cum reacționează în momentul când crezul ei profesional este pus în pericol. Inițial, ea crede că accederea în funcții înalte se face pe baza meritelor profesionale. Află, însă, că în caz că va conduce Justiția Română, va trebui să facă ascultare și de anumiți înși dubioși din interior și din exterior. Aceasta este o mare dramă a justiției, care ne afectează pe toți. Nu are tăria să renunțe, ci își continuă cercetările într-un domeniu care nu-i deranjează pe acei dubioși. Cu alte cuvinte, face niște compromisuri… Aflăm, însă, că Patriarhul nu este încântat de aceste cercetări și, de aceea, aripile ei pe plan profesional se frâng.
Una peste alta, din punct de vedere duhovnicesc, filmul nu ne propune niciun model demn de urmat. Acest lucru reflectă realitatea crudă și anume aceea de a trăi într-o societate aflată în criză, fără repere demne de urmat.
Faptul că mai există tineri care luptă așa cum pot pentru menținerea normalității măcar în anumite domenii reprezintă o sursă de optimism, o speranță că nu e totul pierdut, că putem reclădi viitorul acestei țări atunci când ne va ajuta Dumnezeu și când vom fi vrednici de mila Sa.
Dumnezeu să ne ajute! Amin.
Sora Pelaghia
Hristos a înviat!
Mulțumim pentru comentariu. Nu știu dacă ați văzut interviul pe care părintele Ciprian i l-a dat d-lui. M. Neamțu. Aici, părintele explica unele lucruri. Vizionare plăcută.