Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva, sub teroarea antihriştilor

,,Întru tine, Maică, s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu Îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Paraschiva, duhul tău’’ (Troparul Cuvioasei Paraschiva)

,,Pe Sfânta folositoare a celor ce sunt în nevoi, toţi cu Dreaptă Credinţă să o lăudăm, pe preacinstita Paraschiva. Că aceasta lăsând viaţa cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă a luat-o în veci. Pentru aceasta, mărirea a aflat şi dar de minuni, cu Dumnezeiască poruncă’’ (Condacul Cuvioasei Paraschiva)

          Mari foloase duhovniceşti aduce omului citirea vieţilor Sfinţilor, iubite cititorule, de aceea Sfânta Biserică, prin slujitorii ei, ne îndeamnă spre această bună îndeletnicire. Astăzi avem Sărbătoarea Sfintei Maicii noastre Parascheva, ale carei moaşte se găsesc în Catedrala mitropolitană de la Iaşi, ca o binecuvântare pentru pământul Moldovei şi pentru ţara întreagă.

          Cuvioasa Parascheva s-a născut în Epivat, localitate în Tracia şi de mică a iubit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi şi-a legat viaţa de Dumnezeu Care i-a dat-o. Prin nevoinţele sale îndelungate, deşi viaţa i-a fost scurtă, a ajuns la măsura sfinţeniei şi Biserica lui Hristos o numără între Sfinţii lui Dumnezeu.

          Cinstitele sale moaşte se aflau la Constantinopol. Patriarhia de-aici avea mari datorii faţă de turcii păgâni şi prigonitori, cei care îndatorau pe toţi, pe care-i supuneau cu sabia. Binecredinciosul domn al Moldovei, Vasile Lupu, a scos aur din vistieriile ţării şi a plătit aceste datorii. Drept răsplată, pentru ajutorul frăţesc, Patriarhul din Constantinopol, Partenie, a dăruit domnitorului sfintele moaşte şi acesta a mai dat turcilor alte trei sute de pungi de aur, pentru a-i îngădui să le aducă pe pământ românesc, în anul 1641. De-atunci, poporul binecredincios al lui Dumnezeu se învredniceşte de ajutorul Sfintei Parascheva, cea rugătoare către Dumnezeu şi mult ajutătoare prin minunile sale cele multe.

          Dintre acestea, am ales una, pe care istorisind-o, ne vom încredinţa de binele imens pe care-l lucrează în lume Sfinţii lui Dumnezeu.

          Prin anul 1955, doi soţi din Iaşi ajunseseră la mari neînţelegeri în familie. Într-o seară, femeia a plecat de-acasă, fără ca soţul să ştie de ea. Presimţind că are să se întâmple o nenorocire, soţul a alergat la Sfânta Parascheva şi a rugat-o cu lacrimi să-i aducă soţia acasă. N-a trecut mult şi soţia s-a întors şi a povestit primejdia de moarte prin care a trecut: ,,Diavolul mi-a pus în gând să mă sinucid. De aceea m-am aşezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar pe la ora opt seara, când venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, a venit la mine, m-a apucat repede şi m-a aruncat afară de pe linie. Aşa am scăpat de moarte şi de osânda iadului’’. La ora aceea, fiica lor dormea şi cei doi soţi au înţeles că Sfânta Parascheva a fost aceea care a ascultat rugăciunile soţului şi a izbăvit-o de moarte şi de ispita diavolului. Dumnezeu le-a dat iarăşi înţelegere în familie şi ei au rămas recunoscători Cuvioasei Parascheva pentru marea binefacere (După Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 193-202).

          Pentru rugăciunile Sfintei Parascheva, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Sfânta Biserică Ortodoxă se află în plină teroare antihristică. ,,Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult’’ (Apocalipsa 22, 11).

Presbiter Ioviţa Vasile

8 comentarii la „Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva, sub teroarea antihriştilor

  1. dumitru spune:

    Pentru cei cu discernamant,pozitia Bisericii fata de pseudomitropolitul Teofan este clara:la tradare este lup,iar la uzurparea credintei prin inchinarea si predarea ei paganilor masoni care sunt in conducerea tarii este mielusel mare ascultator.Aici in acest caz,spre deosebire de perioada comunista unde ierarhii erau indreptatiti sa devina mielusei fata de oranduirea statala care nu propovaduia erezia,ci era atee,trebuiesc luate pozitii cu hotarare,nu impotriva oamenilor statului care nu cunosc teologia ortodoxa,ci impotriva pseudoierarhului Teofan,care,tot astazi,este capul si mentorul ostirilor statului masonic contra micului bastion al ortodoxiei si al putinilor crestini ortodocsi nevoitori pentru pastrarea ortodoxiei de la Schit Oraseni din judetul Botosani.De ce acest mincinos ierarh care induce in eroare multe minti slabe de inger prin „cucernicia”lui care da pe dinafara trimite hoarda lui de juristi la Schit Oraseni,adica acolo unde chiar nu trebuie,iar ca sa o apere pe Cuvioasa Parascheva de „imbotnitare” nu face nimic,ba isi cere si „iertare”?Este inca un moment,de data aceasta harazit chiar de Sfanta Parascheva,care plange in sf.Icoana astazi in urma prigoanei declansata de acest inselat,ca crestinii care vor sa se mantuiasca sa se lepede de comuniunea cu ierarhii eretici care nici cand vad ca plang sfintitele icoane nu se trezesc,ci prigonesc pe mai departe Biserica Ortodoxa.Mai mult,acest mare eretic a indraznit sa spuna credulilor ca din cauza unor grupuri de credinciosi evlaviosi pe care el ii numeste”schismatici inraiti” nu ne mai putem inchina la sfintele moaste de aci inainte”ca pedeapsa de la dumnezeu pentru pacatele acestor nemernici pentru care trebuie sa platim cu totii”.

  2. Isidor spune:

    Ce cauta slujba unui eretic pe site ul ortodoxinfo?N am auzit?Parasiti va rog acest site.

    1. Despre ce eretic e vorba? Nu intru pe acel site de multa vreme si nu stiu despre ce-i vorba. Sunt curios. Doamne ajuta.

  3. Gabriela Naghi spune:

    Prea Cuvioasă Maică Parascheva, roagă -te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii! Amin
    Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre în vecii nesfârşiţi !Amin

    Și smerenia poate fi falsă
    S-a auzit des: trebuie sa te smeresti, cauta mai intai de toate, smerenia etc. Dar trebuie sa spunem ca si smerenia poate fi falsa.
    Intai de toate, trebuie sa deosebim clar smerenia de gandirea smerita, iar gandirea smerita de vorbirea smerita. Smerenia este una dintre cele mai inalte virtuti evanghelice, care depaseste puterile omenesti. Smerenia este dumnezeiasca, ea este invatatura lui Hristos, proprietatea lui Hristos, actiunea lui Hristos.
    Sfantul loan Scararul spune ca unii, purtati de Duhul lui Dumnezeu, pot sa cugete despre smerenie. Cel care vrea sa dobandeasca smerenia trebuie sa studieze amanuntit Evanghelia si cu aceeasi constiinciozitate sa indeplineasca toate poruncile Domnului nostru lisus Hristos. Lucratorul poruncilor evanghelice poate avea constiinta propriei pacatosenii si a pacatoseniei intregului neam omenesc, in sfarsit, constiinta si convingerea ca el este cel mai pacatos si cel mai rau dintre toti oamenii. Smerenia este o stare a inimii.
    Gandirea smerita este imprumutata din Evanghelie. De la inceput trebuie sa te obisnuiesti cu gandirea smerita. „Dupa masura exercitarii in gandirea smerita, sufletul agoniseste smerenia.”
    Smerenia se daruieste sufletului de la Dumnezeu, este actiunea harului lui Dumnezeu; prin gandirea smerita ne pregatim pe noi insine sa devenim smeriti, Ii aratam Domnului nostru dorinta de a avea sfanta smerenie. Gandind smerit, crestinul se straduieste sa faca totul cu smerenie – in relatiile cu apropiatii, in toate actiunile, in ganduri; desi sufletul lui inca nu s-a smerit, el trebuie sa se mentina intr-o dispozitie de smerenie fortandu-se spre o astfel de stare, lasand la o parte toate avanturile sale indraznete. Aceasta nu este prefacatorie, falsitate, din moment ce scopul este ca prin aceasta purtare sa dobandesti smerenia si, desigur, pentru aceasta trebuie sa te porti modest, sa vorbesti linistit, sa fii calm, sa nu polemizezi etc.
    Foarte asemanatoare cu gandirea smerita este si vorbirea smerita. In mare masura actiunile ei par a fi aceleasi, se vad din exterior la fel, dar pe dinauntru este complet diferita. Vorbirea smerita are alt scop. Ea doreste sa se arate oamenilor drept smerenie si cu acest scop ia infatisare smerita, isi ascunde privirea, rosteste cuvinte modeste, aratand linistea si retinerea, sau vorbeste despre sine fraze de mustrare – toate acestea sunt demonstrative, de dragul parerii omenesti. „Pe cat este de folositor sa te mustri pe tine si sa te invinuiesti de pacatosenie in fata lui Dumnezeu in taina, in camara sufletului, pe atat este de daunator sa faci aceasta in fata oamenilor. In caz contrar vom avea despre noi o parere amagitoare cum ca suntem smeriti”, spune Sfantul Ignatie. El remarca un lucru interesant: lumii nu-i place sa vada adevarata smerenie in oameni, ci este atrasa de cea falsa, de cea prefacuta.
    Sfantul scrie: „Cei care au reusit in viata monahala dobandesc o deosebita libertate si simplitate a inimii, care nu pot sa nu iasa la iveala in relatia lor cu apropiatii. Ei nu sunt pe placul lumii! Ea ii acuza pe ei de mandrie… Lumea cauta linguseala, iar in ei vede sinceritate, care ei nu-i foloseste, intalneste mustrare, pe care ea o dispretuieste.”
    S-a observat ca oamenii cu adevarat smeriti, care il iubesc pe aproapele, nu se ingrijesc de impresia exterioara, ci iau aminte la sufletul lor si sunt ocupati sa indeplineasca poruncile lui Hristos; adresarea exterioara a unor oameni ca acestia este foarte retinuta, uneori pare peste masura de aspra sau nemiloasa. Dar singur timpul descopera ca acesti oameni au manifestat grija sincera pentru aproapele, l-au compatimit si i-au acordat ajutor. Iar fatarnicii, prefacutii, cei fals smeriti sunt la vedere neobisnuit de bucurosi, milosi, slujitori; dar de se va intampla o durere, un necaz, o greutate ei se vor dovedi reci si straini, indiferenti fata de suferintele apropiatilor. Acesta este aluatul fariseic, de care Domnul lisus Hristos le-a poruncit ucenicilor Lui sa se pazeasca.

    Arhimandritul Lazăr, „Despre bolile tainice ale sufletului”, Editura Sophia

      1. Constantin spune:

        Si in Biserica primara arianismul a fost sustinut de organizatii oculte;la fel acum ecumenismul e sustinut tot de organizatia oculta.La acea vreme arienii pacaleau credulii ereziei lor cu oase de cal vrajite pe care le inveleau in vesminte ca sa para sfinte moaste ale martirilor pt ca in disputele de atunci mai luau si ortodocsii din mainile lor sf.moaste si le duceau in biserici la inchinare.Iar ereticii dupa ce ramaneau fara sf.moaste isi confectionau ei”moaste” din oase de cal ca sa nu creada cumva habaucii lor ca ei nu sunt adevarati.Dar cea mai buna metoda de a i birui este dialogul public care,chiar daca nu e bine argumentat tot ii infunda pt ca ereticul e ca microbul:daca da de lumina ,de ceva dumnezeiesc se demoleaza singur;nu i mai trebuie argumente.Daca da de ceva care nu e in lumea lui de scena i se intoarce inteligenta artificiala in botul lui.Ia i functia,ca l ai terminat.

        1. Doamne ajuta
          Chiar nu stiam acest tip de comportament al arienilor. Informatia e noua pentru mine. Si amuzanta.
          Ereticii moderni au progresat, nu mai aduna oase de cal, le pastreaza pe cele (in)umane. Hoitul lui Lenin e cea mai buna pilda. Au trecut aproape o suta de ani si tot il tin in mausoleul acela, cu mari cheltuieli. Astea sunt ,,moastele” comunistilor. Parintii Bisericii spun ca atunci cand hoitul leninist va fi ingropat, va veni sfarsitul.

      2. Ioana spune:

        Constantin, poate ca ar fi bine sa anuntati OCHR-ul care investigheaza prin CEXPAR toata afacerea covid.
        https://ochr.
        https://www.facebook.com/ochr.ro

Răspunde-i lui ortodoxiacatacombe Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *