Semnarea actului banditesc prin care a fost închisă Mănăstirea de jos, de la Frăsinei. Ceea ce au tăinuit sataniștii de la Craiova, a ajuns cunoscut. Salvați, ascultati, analizați, răspândiți. Aceasta e adevărata lor față
9 comentarii la „Semnarea actului banditesc prin care a fost închisă Mănăstirea de jos, de la Frăsinei. Ceea ce au tăinuit sataniștii de la Craiova, a ajuns cunoscut. Salvați, ascultati, analizați, răspândiți. Aceasta e adevărata lor față”
După 70 de ani de când s-a înființat biserica de jos , s-au trezit acum ca e sub blestem. Dumnezeu sa ma ierte dar Parintele Ioanichie , de a cărui autoritate a profitat Irineu pentru a avea semnătura Sfintei sale, nu trebuia sa cedeze . Putea pleca in Athos fără sa semneze. Este clar ca a semnat împotriva conștiinței sale. Cred ca aveți dreptate , părinte, Irineu cu Teofan s-au luat la întrecere pentru tronul patriarhal. Unul mai ecumenist decât altul. Doamne pazeste turma Ta ca pastori nu mai avem demult.
Și acum ceva in afara de subiect. Abia abia am găsit un preot in Craiova care sa vrea sa îmi boteze nepotul prin întreita afundare. Sper sa nu se răzgândească. Toți spun ca le e frica . Îmi pun întrebarea dacă nu cumva ierarhul pomenit mai sus nu a dat ordin. Doamne. pazeste și ne miluiește! Sărut dreapta, părinte! Dumnezeu sa va ajute cu dreapta mărturisire!
Doamne ajuta
Tot scandalul acesta l-au impanat cu minciuni si e bine ca unele au ramas scrise si semnate, deoarece acum pot fi demontate cu usurinta.
Pot sa-l faca si patriarh emerit, din 2025 oricum nu vom avea patriarh. Acesta de acum e minciuno-patriarh.
Sa v-ajute Dumnezeu sa-l botezati pe cel mic dupa toata Randuiala Sfintei noastre Biserici. Pace, sanatate, mantuire.
Se stie de multa vreme ca arhiepiscopul Teodosie ca eretic in toata regula pe langa erezia neoarianista,ecumenismul plus crislamul mai are la dosar si alte erezii precum animismul care sustine ca si plantele si animalele au suflet ceea ce e hula impotriva Duhului Sfant,erezie.Atentionez crestinii ortodocsi care nu au discernamant si iau de bune invataturile acestui ierarh,iar cei care il sustin au credinta lui.
Pentru luminarea credinciosilor punem aici un text dintr-un curs de Apologetica crestina ortodoxa,disciplina din facultatile de teologie ortodoxa care o data cu instaurarea ereziei ecumeniste a fost desfiintata ca disciplina de studiu din facultatile de teologie ortodoxa.
Curs Apologetică V 19-III-2008
Teorii evoluţioniste cu privire la fiinţa religiei I.
Modalităţile de manifestare a sentimentului religios sunt foarte variate, prin urmare şi teoriile care s-au emis asupra religiei şi a originii religiei sunt variate.
Teoriile evoluţioniste. Aceste teorii consideră religia ca pe un fenomen natural apărut în timp pe parcursul evoluţiei. Între teoriile evoluţioniste amintim: Animismul, Totemismul, Fetişismul, Naturismul.
Animismul. Animismul vine de „anima”-suflet. Sub denumirea de animism se înţelege tendinţa sau modalitatea omului primitiv de a concepe toate lucrurile din lume ca fiind însufleţite, după analogia cu omul. Autorul acestei teorii este antropologul englez Eduard Tyler (profesor la Oxford) într-o lucrare din 1871 numită „Cultura primitivă”. Animismul a constituit cea dintâi formă de reprezentare a religiosului. Această ipoteză a fost împărtăşită şi de sociologul Herbert Spencer (mort 1903). El aderă la această ipoteză în lucrarea: „Pricipii de sociologie”.
Julius Lippert etnograf german este un alt adept.
Potrivit ipotezei animiste, fenomenele care au condus pe omul primitiv la formarea ideii de spirit sunt: respiraţia şi umbra, bolile psihice, somnul, visele şi moartea.
Eduard Tyler grupează aceste fenomene în trei serii:
1. Fenomene ale vieţii şi morţii
2. Somnul şi bolile
3. Visele şi viziunile.
Aceste serii de fenomene au dus la conşiiinţa existenţei spiritului (sufletului) deosebit de trup. La ideea de existenţă a sufletului după moartea trupului şi prin urmare asupra unei vieţi proprii a sufletului şi la credinţa în reâncarnarea spiritului. Animismul desemnează cultul spiritelor eliberate de trup şi ducând o viaţă proprie.
Cauzele care stau la baza acestei teorii:
-naturală
-existenţa sufletului pe lângă trup
-venerarea sufleteor în afara trupurilor ca realităţi independente.
Toate acestea iau următoarele forme:
1. Cultul strămoşilor sau manismul (Herbert Spencer)
2. Cultul spiritelor strămoşilor reâncarnate în anumite plante sau animale numite totem. (de aici totemismul).
Manismul, totemismul, fetişismul, naturismul ar reprezenta variante ale animismului (el reprezintă punctul de plecare).
După Frazer (totemismul), şi după Emile Durkheim ar reprezenra prima formă a religiei.
3. Cultul spiritelor din natură întrupate în obiecte numite fetiş (fetişismul) (Eduard Tyler)
4. Cultul spiriritelor care rezidă şi animă fenomenele din natură care s-au impus omului şi i-au smuls un sentiment de adoraţie naturală (naturismul).
Max Muller, Eduard Hartmann afirmă că naturismul reprezintă momentul de naştere a religiei în societate (momentul alfa).
Animismul la fel ca şi celelalte ipoteze înrudite sau care derivă din el, pleacă de la două idei pe care le presupune date: de la ideea de spirit şi de la venerarea acestuia. Animismul ca şi celelalte ipoteze afirmă existenţa unei perioade atee în istoria omenirii (perioada iniţială, de început) şi apoi în mod forţat se afirmă identitatea culturală între primitivii preistorici şi cei din societăţile de astăzi. Ipoteza că a existat o perioadă atee decurge din ipoteza monist-evoluţionistă a lumii, care afirmă că lumea este produsul unei evoluţii în care omul este o etapă. Religia a apărut cândva fiind produsă de factori naturali, fie un produs al sufletului, al mediului, al societăţii (există şi ipoteze raţionaliste conform cărora religia a fost inventată).
Antropologul englez John Lubbok stabileşte următoarele epoci în evoluţia religiei:
1. Perioada atee, caracterizată de absenţa unei idei clare cu privire la divinitate.
2. Perioada fetişistă, reprezintă credinţa în divinitate întrupată în fetişuri materiale constrănse să se supună dorinţelor omului.
3. Perioada naturistă şi totemistă reprezintă cultul obiectelor naturale în care e întrupată divinitaeta.
4. Perioada şamanistă, când legătura cu divinitatea se face prin intermediul magicianului.
5. Antropomorfismul, prin care divinităţile sunt concepute după chipul omului.
6. Monoteismul prin care zeii se unifică, apare existenţa unui zeu suprem.
Faţă de aceste ipoteze se afirmă următoarele:
1. Omul preistoric a avut religie, a avut credinţe. Lucrul acesta reiese din cultul morţilor şi anume din modul de îngropare al morţilor.
2. Arta primitivă are caracter religios
3. Prezenţa unor rituri magice care coexistă cu credinţele religioase. Departe de a fi vorba de o perioadă atee se întâlnesc o pluralitate de idei şi forme ale gândirii religioase ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm existenţa unei perioade religioase la început şi apoi o degradare a acesteia. Critica cea mai înverşunată împotriva animismului a fost întreprinsă de şcoala sociologică şi în special de Emile Durkheim („Formele elementare ale vieţii religioase”).
Ceea ce i s-a imputat animismului este faptul că el nu reprezintă o realitate experimentală. Plecând de aici naturismul aşează apariţia religiei într-un act de adorare. Natura înconjurătoare a influenţat din primul moment pe om fie prin imensitatea sa, fie prin utilitatea sau nocivitatea sa. Sentimentul imensităţii unit cu cel al infinitului au smuls din sufletul omului sentimentul adoraţiei, iar cel al nocivităţii si utilităţii au dus la sentimente de protecţie şi de dependenţă. Primul teoretician al tezei naturiste a fost Max Muller (1823). El a ajuns la teoria naturistă asupra originii religiei în urma traducerii „Rigvedei” (Întrevedere). Cam în acelaşi timp apare lucrarea lui Adalbert Kuhn („Despre originea focului şi a băuturii divine”-1859), care se asociază ipotezei naturiste susţinând-o. Acestei mişcări reprezentată de aceşti doi cercetători s-a asociat şcoala germană de psihologie reprezentată de Eduard Hartmann.
Max Muller analizează vechea religie a inzilor şi ajunge la concluzia că la început omenirea a adorat un singur element fizic (lumina) şi prin derivaţie cerul şi focul care sub diferite denumiri sun adorate în toate religiile.
Sentimentul vag al infinitului a devnit religie atunci când agenţi fizici care-l provocau s-au transformat în fiinţe personle, zeii. Elementul care a mijlocit această transfornare în fiinţe personale a fost limbajul. Tot ca urmare a limbajului se explică şi pluralitatea limbajului şi apariţia mitologiei. Sentimentul de adorare al naturii, tautot (ca întreg) e numit de Max Muller henoteismul sau cathenoteism. Când în locul naturii au fost adorate fenomene separate s-a născut politeismul. Când spiritele au fost înţelese ca despărţite de corpuri am avut animismul (el pune naturismul ca element central), iar când au fost adorate obiecte materiale ca sedii s-a născut fetişismul. Prin adorarea spiritelor libere s-a evoluat către suprarealism care a condus la teism. Multe din practicile de cult ale primitivilor sunt socotite ca imitaţii a ceea ce se petrece în natură: riturile nupţiale ca imitaţie a căsătoriei cerului cu pământul, sărbătorile de primăvară participarea soarelui asupra întunericului. Din această participaare a omului la natura însufleţită s-a născut religia şi mitologia (poziţia lui Max Muller cu privire la teoria naturistă).
am raspandit pe Faceboopk-ul meu
Multumesc frumos. Dumnezeu sa va rasplateasca.
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02XvrjdB6G5hPPaHo1w4wwDQpc26CgsNWW5ZR1MxZZTi4gz9ijxkRucgN9ZnG3Fjk8l&id=100051808052044&sfnsn=mo
În același mod abuziv impostorul Irineu Popa a picat mai mulți studenți la examenul de licență la dogmatică la Craiova în anul 1999.
Te pomenesti ca e si mare profesor universitar, ciorangul de ieri.
După 70 de ani de când s-a înființat biserica de jos , s-au trezit acum ca e sub blestem. Dumnezeu sa ma ierte dar Parintele Ioanichie , de a cărui autoritate a profitat Irineu pentru a avea semnătura Sfintei sale, nu trebuia sa cedeze . Putea pleca in Athos fără sa semneze. Este clar ca a semnat împotriva conștiinței sale. Cred ca aveți dreptate , părinte, Irineu cu Teofan s-au luat la întrecere pentru tronul patriarhal. Unul mai ecumenist decât altul. Doamne pazeste turma Ta ca pastori nu mai avem demult.
Și acum ceva in afara de subiect. Abia abia am găsit un preot in Craiova care sa vrea sa îmi boteze nepotul prin întreita afundare. Sper sa nu se răzgândească. Toți spun ca le e frica . Îmi pun întrebarea dacă nu cumva ierarhul pomenit mai sus nu a dat ordin. Doamne. pazeste și ne miluiește! Sărut dreapta, părinte! Dumnezeu sa va ajute cu dreapta mărturisire!
Doamne ajuta
Tot scandalul acesta l-au impanat cu minciuni si e bine ca unele au ramas scrise si semnate, deoarece acum pot fi demontate cu usurinta.
Pot sa-l faca si patriarh emerit, din 2025 oricum nu vom avea patriarh. Acesta de acum e minciuno-patriarh.
Sa v-ajute Dumnezeu sa-l botezati pe cel mic dupa toata Randuiala Sfintei noastre Biserici. Pace, sanatate, mantuire.
Predase studenților (dintre care au și notat în scris blasfemia) că: „Hristos n-a avut păcate personale, dar a avut păcatul originar!”
Se stie de multa vreme ca arhiepiscopul Teodosie ca eretic in toata regula pe langa erezia neoarianista,ecumenismul plus crislamul mai are la dosar si alte erezii precum animismul care sustine ca si plantele si animalele au suflet ceea ce e hula impotriva Duhului Sfant,erezie.Atentionez crestinii ortodocsi care nu au discernamant si iau de bune invataturile acestui ierarh,iar cei care il sustin au credinta lui.
Pentru luminarea credinciosilor punem aici un text dintr-un curs de Apologetica crestina ortodoxa,disciplina din facultatile de teologie ortodoxa care o data cu instaurarea ereziei ecumeniste a fost desfiintata ca disciplina de studiu din facultatile de teologie ortodoxa.
Curs Apologetică V 19-III-2008
Teorii evoluţioniste cu privire la fiinţa religiei I.
Modalităţile de manifestare a sentimentului religios sunt foarte variate, prin urmare şi teoriile care s-au emis asupra religiei şi a originii religiei sunt variate.
Teoriile evoluţioniste. Aceste teorii consideră religia ca pe un fenomen natural apărut în timp pe parcursul evoluţiei. Între teoriile evoluţioniste amintim: Animismul, Totemismul, Fetişismul, Naturismul.
Animismul. Animismul vine de „anima”-suflet. Sub denumirea de animism se înţelege tendinţa sau modalitatea omului primitiv de a concepe toate lucrurile din lume ca fiind însufleţite, după analogia cu omul. Autorul acestei teorii este antropologul englez Eduard Tyler (profesor la Oxford) într-o lucrare din 1871 numită „Cultura primitivă”. Animismul a constituit cea dintâi formă de reprezentare a religiosului. Această ipoteză a fost împărtăşită şi de sociologul Herbert Spencer (mort 1903). El aderă la această ipoteză în lucrarea: „Pricipii de sociologie”.
Julius Lippert etnograf german este un alt adept.
Potrivit ipotezei animiste, fenomenele care au condus pe omul primitiv la formarea ideii de spirit sunt: respiraţia şi umbra, bolile psihice, somnul, visele şi moartea.
Eduard Tyler grupează aceste fenomene în trei serii:
1. Fenomene ale vieţii şi morţii
2. Somnul şi bolile
3. Visele şi viziunile.
Aceste serii de fenomene au dus la conşiiinţa existenţei spiritului (sufletului) deosebit de trup. La ideea de existenţă a sufletului după moartea trupului şi prin urmare asupra unei vieţi proprii a sufletului şi la credinţa în reâncarnarea spiritului. Animismul desemnează cultul spiritelor eliberate de trup şi ducând o viaţă proprie.
Cauzele care stau la baza acestei teorii:
-naturală
-existenţa sufletului pe lângă trup
-venerarea sufleteor în afara trupurilor ca realităţi independente.
Toate acestea iau următoarele forme:
1. Cultul strămoşilor sau manismul (Herbert Spencer)
2. Cultul spiritelor strămoşilor reâncarnate în anumite plante sau animale numite totem. (de aici totemismul).
Manismul, totemismul, fetişismul, naturismul ar reprezenta variante ale animismului (el reprezintă punctul de plecare).
După Frazer (totemismul), şi după Emile Durkheim ar reprezenra prima formă a religiei.
3. Cultul spiritelor din natură întrupate în obiecte numite fetiş (fetişismul) (Eduard Tyler)
4. Cultul spiriritelor care rezidă şi animă fenomenele din natură care s-au impus omului şi i-au smuls un sentiment de adoraţie naturală (naturismul).
Max Muller, Eduard Hartmann afirmă că naturismul reprezintă momentul de naştere a religiei în societate (momentul alfa).
Animismul la fel ca şi celelalte ipoteze înrudite sau care derivă din el, pleacă de la două idei pe care le presupune date: de la ideea de spirit şi de la venerarea acestuia. Animismul ca şi celelalte ipoteze afirmă existenţa unei perioade atee în istoria omenirii (perioada iniţială, de început) şi apoi în mod forţat se afirmă identitatea culturală între primitivii preistorici şi cei din societăţile de astăzi. Ipoteza că a existat o perioadă atee decurge din ipoteza monist-evoluţionistă a lumii, care afirmă că lumea este produsul unei evoluţii în care omul este o etapă. Religia a apărut cândva fiind produsă de factori naturali, fie un produs al sufletului, al mediului, al societăţii (există şi ipoteze raţionaliste conform cărora religia a fost inventată).
Antropologul englez John Lubbok stabileşte următoarele epoci în evoluţia religiei:
1. Perioada atee, caracterizată de absenţa unei idei clare cu privire la divinitate.
2. Perioada fetişistă, reprezintă credinţa în divinitate întrupată în fetişuri materiale constrănse să se supună dorinţelor omului.
3. Perioada naturistă şi totemistă reprezintă cultul obiectelor naturale în care e întrupată divinitaeta.
4. Perioada şamanistă, când legătura cu divinitatea se face prin intermediul magicianului.
5. Antropomorfismul, prin care divinităţile sunt concepute după chipul omului.
6. Monoteismul prin care zeii se unifică, apare existenţa unui zeu suprem.
Faţă de aceste ipoteze se afirmă următoarele:
1. Omul preistoric a avut religie, a avut credinţe. Lucrul acesta reiese din cultul morţilor şi anume din modul de îngropare al morţilor.
2. Arta primitivă are caracter religios
3. Prezenţa unor rituri magice care coexistă cu credinţele religioase. Departe de a fi vorba de o perioadă atee se întâlnesc o pluralitate de idei şi forme ale gândirii religioase ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm existenţa unei perioade religioase la început şi apoi o degradare a acesteia. Critica cea mai înverşunată împotriva animismului a fost întreprinsă de şcoala sociologică şi în special de Emile Durkheim („Formele elementare ale vieţii religioase”).
Ceea ce i s-a imputat animismului este faptul că el nu reprezintă o realitate experimentală. Plecând de aici naturismul aşează apariţia religiei într-un act de adorare. Natura înconjurătoare a influenţat din primul moment pe om fie prin imensitatea sa, fie prin utilitatea sau nocivitatea sa. Sentimentul imensităţii unit cu cel al infinitului au smuls din sufletul omului sentimentul adoraţiei, iar cel al nocivităţii si utilităţii au dus la sentimente de protecţie şi de dependenţă. Primul teoretician al tezei naturiste a fost Max Muller (1823). El a ajuns la teoria naturistă asupra originii religiei în urma traducerii „Rigvedei” (Întrevedere). Cam în acelaşi timp apare lucrarea lui Adalbert Kuhn („Despre originea focului şi a băuturii divine”-1859), care se asociază ipotezei naturiste susţinând-o. Acestei mişcări reprezentată de aceşti doi cercetători s-a asociat şcoala germană de psihologie reprezentată de Eduard Hartmann.
Max Muller analizează vechea religie a inzilor şi ajunge la concluzia că la început omenirea a adorat un singur element fizic (lumina) şi prin derivaţie cerul şi focul care sub diferite denumiri sun adorate în toate religiile.
Sentimentul vag al infinitului a devnit religie atunci când agenţi fizici care-l provocau s-au transformat în fiinţe personle, zeii. Elementul care a mijlocit această transfornare în fiinţe personale a fost limbajul. Tot ca urmare a limbajului se explică şi pluralitatea limbajului şi apariţia mitologiei. Sentimentul de adorare al naturii, tautot (ca întreg) e numit de Max Muller henoteismul sau cathenoteism. Când în locul naturii au fost adorate fenomene separate s-a născut politeismul. Când spiritele au fost înţelese ca despărţite de corpuri am avut animismul (el pune naturismul ca element central), iar când au fost adorate obiecte materiale ca sedii s-a născut fetişismul. Prin adorarea spiritelor libere s-a evoluat către suprarealism care a condus la teism. Multe din practicile de cult ale primitivilor sunt socotite ca imitaţii a ceea ce se petrece în natură: riturile nupţiale ca imitaţie a căsătoriei cerului cu pământul, sărbătorile de primăvară participarea soarelui asupra întunericului. Din această participaare a omului la natura însufleţită s-a născut religia şi mitologia (poziţia lui Max Muller cu privire la teoria naturistă).