Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne înştiinţează, în Cartea Apocalipsei, că în vremurile ultime ale veacului acestuia, la sfârşitul istoriei, puterile întunericului, demoni şi oameni, vor duce o luptă necruţătoare cu Sfinţii lui Dumnezeu. Se spune despre slujitorii diavolului că ,,vor vărsa sângele Sfinţilor şi al Proorocilor’’ (Apocalipsa 16, 6), iar în sistemul de teroare instituit de antihrist, numit cetatea Babilon, ,,s-a găsit sânge de Prooroci şi de Sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ’’ (Apocalipsa 18, 24). De fapt, războiul împotriva Sfinţilor şi Drepţilor lui Dumnezeu a început cu multă vreme în urmă şi-n acest fel mulţi dintre ei au fost ucişi pentru Hristos şi au devenit Sfinţi Mucenici.
Astăzi sărbătorim pe Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. Înainte de a ajunge în preajma Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aceasta era o biată demonizată, stând în puterea celui rău, după cum ne înştiinţează Sfântul Evanghelist Luca (8, 2): ,,Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli; Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni’’. Din momentul în care a fost izbăvită de puterea demonilor, Maria Magdalena a devenit mult râvnitoare pentru slujire şi răspândirea Evangheliei Mântuitorului. Sfânta Scripturădescrie în cuvinte frumoase faptele şi Credinţa ei. Nu găsim un cuvânt care să arunce măcar o umbră asupra vieţii ei. Dimpotrivă, ea s-a numărat între Sfintele femei Mironosiţe, adică purtătoare de mir, care au venit cu miresme să ungă trupul Mântuitorului, în pofida iudeilor, care semănau frică şi teroare printre credincioşi. Pentru râvna ce a avut-o pentru slujirea evanghelică, ea este numită ,,întocmai cu Apostolii’’.
Gnosticii de mai târziu, care n-aveau nimic sfânt, s-au găsit să arunce vorbe murdare şi defăimătoare asupra Sfintei, spunând că ar fi fost o femeie uşuratică şi multe alte minciuni cutremurătoare, care nici se cuvine a fi amintite aici. Cu oarecare vreme în urmă, am primit o carte care prelua invectivele gnosticilor şi socotea pe Sfânta Maria în rândul celor care au fost desfrânate. Aşadar, împotriva Sfintei Maria Magdalena se duce şi acum un război mediatic murdar, căci vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi nu pot suferi vecinătatea sfinţeniei. De fapt, urmaşii gnosticilor de altădată aruncă vorbe mincinoase şi grele şi asupra Preasfântului nume al Mântuitorului, cu neruşinare şi cutezanţă diabolică (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.458-466).
Pentru rugăciunile Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi nevrednicii robii Tăi.
Presbiter Ioviţa Vasile
Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, Cea intocmai cu Apostolii, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru noi păcătoșii!
Păzește-ne de uneltirile vrăjmașilor Bisericii Lui Hristos, Sfântă Maria Magdalena, pe toţi cei care cinstim sfântă pomenirea ta!
Bucură-te, păzitoarea sufletelor noastre de vicleşugul satanei;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră cea caldă către Hristos întru toate necazurile;
Bucură-te, Sfântă Maria Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!
Amin
Să fie blagoslovit cuvântul de învățătură spre luminarea minților, rostit de Sfinția Voastră, Cinstite Părinte Vasile!
”Fiindcă la nunta marelui Mire
e cerută o grijă de întreagă neprihănire!
Nu este îngăduită necurăția ochilor și a hainelor
Nimeni dar dintre cei ce sunt neînvățații
tainelor de unele ca acestea să nu se atingă!
Cine va lăsa porcii cu mărgăritare să se hrănească
și din vasele sfinte câinii să lingă?”
condacul al VII-lea din ”Acatistul la Rugul Aprins”, scris de Ieroschimonahul Daniil de la Rarau
O pledoarie plină de învățăminte, bine argumentată teologic, care ne-a deschis ochii minții este acest răspuns documentat al domnului teolog Mihai-Silviu Chirilă, oferit „marelui duhovnic”, așa cum este considerat- Părintele Ioan de la Rarău, despre care mărturisesc în nevrednicia mea, că nu am auzit niciodată.
Cât de ușor poți fi înșelat, neavând ca mirean o pregătire teologică, când un slujitor al Lui Hristos , îți flutură în auz canoane inexistente cu aplombul celui care, viclean în gand, știe ca nu știi.
Să fie blagoslovit!
Am avut toată buna intenție de a urmări până la sfârșit, interviul Părintelui Ioan de la Rarău, despre care se face vorbire, dar mi-a fost imposibil, datorită unei stari de confuzie și neînțelegere, generată de discursul Cuvioșiei Sale, în care acuzele mincinoase și nefondate teologic, adresate Preoților și mirenilor nepomenitori despre care habar n-are, sunt în fapt motivul ieșirii sale la rampă.
Un slujbaș atent la cerințele stăpânilor care l-au pus pe ștatele de plată ale BOR, imediat după scurta perioadă petrecută în închisorile comuniste, din care a scăpat sănătos, ceea ce este o adevărată minune.
Mi-au atras atenția câteva episoade din biografia Cuvioșiei Sale, și anume întâlnirea în timpul vieții, cu personalități marcante din istoria BOR, cu doi Sfinți Mărturisitori din închisorile comuniste precum și cu Mitropolitul Nicolae Corneanu, primul ierarh ortodox care a mărturisit colaborarea cu securitatea comunistă, căreia i-a furnizat, timp de aproape patru decenii, note informative despre persoane indezirabile regimului. Cel mai longeviv Mitropolit ortodox, în 2008, Nicolae Corneanu este primul propovăduitor al satanicului ecumenism, cu capul descoperit din BOR, căzut în apostazie, care s-a împărtășit, în altar, într-o ” biserică ” greco-catolică ” din Timișoara la o liturghie oficiată de Monseniorul Francisco Javier Lozano, nunțiul papal în România.
Tânărul Neagoe (viitorul stareț Ioan), iubitor de cele sfinte încă din copilărie, a mers la Mânăstirea Vladimirești, din județul Galați, unde slujea, pe atunci, Părintele Ioan Iovan, unul din Marii Mărturisitori, care a îndurat calvarul din închisorile comuniste(9ani de chinuri cumplite, petrecuți în închisorile bolșevice de la Galați, Văcărești, Jilava, Gherla, Bacău, Aiud.
În urma rugăciunilor și slujbelor făcute de Părintele Ioan Iovan, considerat ca fiind tămăduitor și făcător de minuni, tânărul Neagoe avea să se vindece de o boală foarte grea, de la nivelul coloanei vertebrale. Minunea avea să-l facă să renunțe la armată și să îmbrățișeze dorința de a-I sluji lui Dumnezeu toată viața.
După o scurtă perioadă, Neagoe va reveni la Părintele Ioan Iovan, spre a lua sfătuire și binecuvântare de a merge la mânăstire. Încă în mulțimea de credincioși fiind, tânărul a fost strigat pe nume de către vrednicul de pomenire Părintele Ioan Iovan, care l-a și întrebat: „Tu vrei să te faci călugar, nu-i așa?! Bun lucru ai hotărât, Neagoe, dar să știi ca sunt multe piedici în calea mântuirii. Dumnezeu să-ți ajute!”
Dorind o viață monahală cât mai liniștită, tânărul Neagoe se va îndrepta spre Mânăstirea Rarău, din județul Suceava.
În acea vreme, la Rarău viețuiau doar 12 nevoitori, stareț fiind Cuviosul Părinte ieroschimonah Daniil Sandu Tudor, pe atunci în vârstă de 60 de ani.
Părintele staret Daniil, l-a trimis pe Neagoe să studieze Teologia, spre a fi rânduit preot, însă acesta nu a ascultat,spunând : „Eu am venit să mă fac monah, nu preot.”
După trei ani petrecuți la Mânăstirea Rarău, el va pleca la Mânăstirea Slatina, ca magazioner, unde se va îmbolnăvi de meningită cronică, înțeleasă ca rod al neascultării sale de înțeleptul Părinte Stareț Daniil, dupa cum cuvioșia sa însuși mărturisește.
Cuviosul Părinte Daniil de la Rarău, sfânt al Gulagului românesc și suflet al mișcării Rugul Aprins, a fost întemnițat 8 ani, la Canal si închisoarea Aiud, acolo unde în urma cumplitelor torturi suferite, Mult Pătimitorul Cuvios Daniil, pleacă către Cel Prea Înalt, trupul său fiind aruncat în gropa comună de la Râpa Robilor -Aiud.
Un alt Sfânt, Mărturisitor din temnițele comuniste, Virgil Maxim ne mărturiseste, că în acea vreme la Închisoarea din Aiud :
*”Se cereau declaraţii din care să reiasă compromiterea Bisericii şi ierarhilor ei. Primind hârtia şi cerneala, în loc să facă plăcerea adversarului, părintele a făcut un rechiztoriu detaliat concepţiei materialiste şi guvernării comuniste, deconspirând lucrarea satanică prin care iudeo-masoneria şi celelalte forţe atee încearcă să lovească în Hristos şi în Biserica Sa. Aproape o lună de zile a scris într-una şi aştepta din zi în zi să fie chemat la confruntare. Într-o dimineaţă însă, s-a zvonit în tot Aiudul, că a fost găsit mort în celulă. Vom şti vreodată adevărul?
„Nu este nimic ascuns care să nu se descopere. Şi cel ce a făcut această afirmaţie va păstra mărturia ei”
Viitorul Părinte Ioan de la Rarău este dat afară din mânăstire cu decretul din 1958. Este arestat printr-un denunţ şi execută cinci luni la securitate la anchetă în Suceava, o lună la închisoarea Jilava şi restul până la doi ani în cumplita închisoare de la Aiud.
Eliberat din închisoare este hirotonit şi angajat de către episcopul Nicolae Corneanu, cu simbrie şi loc de muncă ca preot celibatar la o parohie lângă Lugoj (Răzmăreşti) unde a stat 6 ani. Mare minune!
Urmeaza ascensiunea sa ca slujitor în cadrul BOR, dupa cum Cuvioşia Sa însuşi mărturiseşte:
„Am plecat de acolo pentru că nu prea erau respectate canoanele în privinţa unor Taine ale bisericii ca de exemplu botezul ce se face prin scufundare şi care nu era respectat la Răzmăreşti. De multe ori nunţile se făceau în curtea mănăstirii cu dansuri şi cu băuturi! I-am scris I.P.S. Nicolae de aceste nereguli iar Înalt Prea Sfinţitul m-a dat ca exemplu şi m-a şi premiat şi mi-a dat binecuvântare să plec în Moldova la Vorona, tot la o parohie pentru că eram pr. celibatar. La Icuşeni era nevoie să se construiască o biserică pe care eu cu ajutorul oamenilor care erau foarte credincioşi şi sufletişti am terminat-o într-un an şi şase luni.
Dumnezeu a vrut să se facă! Ştiţi, când vrea Dumnezeu, toate se fac repede.”
” Restul e tăcere.”
**Sfatul Părintelui Daniil era de a fi în mijlocul lumii asemeni melcului care-și poartă casa în spinare, adică și noi să fim asemeni lui, învățând să ne făurim casa propriului nostru suflet, o cochilie în care să ne retragem și să urzim cu insistență și răbdare chemarea Numelui de lumină al Domnului Nostru Iisus Hristos.
*Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată. Abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce, ediția a II-a, Editura Antim, București
**George Văsîi – În căutarea sensului vieții, Editura Solteris, Piatra Neamț, 2006
Potrivit tradiţiei, Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena Cea intocmai cu Apostolii, a propovăduit Evanghelia în Fenicia, Egipt, Siria şi Roma. Către sfârşitul vieţii Sfânta Maria Magdalena, împreună cu Maica Domnului, s-ar fi retras în Efes unde a şi trecut la Domnul. A fost înmormântată într-o peşteră din Efes, ce a devenit locaş de tămăduire pentru cei aflaţi în multe neputinţe. În anul 899, din porunca împăratului Leon al VI-lea Filosoful, moaştele Sfintei Maria Magdalena au fost mutate la Constantinopol, fiind aşezate în Mănăstirea „Sfântul Lazăr”.
Odorul cel de mult preţ al mănăstirii Simono-Petra
La Mănăstirea Simono-Petra din Sfântul Munte Athos se păstrează cu mare evlavie mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena, mână care a atins marginea veşmântului Domnului nostru Iisus Hristos după Înviere (Ioan 20, 11-18). Mâna Sfintei Maria Magdalena este întreagă, cu piele şi tendoane, şi răspândeşte o bună-mireasmă. Cei care o sărută cu credinţă şi evlavie se încredinţează de faptul că este caldă, ca şi cum ar fi vie.
În anul 1740, din cauza datoriilor financiare ale mănăstirii, mâna Sfintei Maria Magdalena – odorul cel de mult preţ al mănăstirii – a fost luată de creditorii Barberini. Dar în anul 1765, ieromonahul Ioasaf din Mitilini izbuteşte să adune o parte din banii pretinşi şi, în cele din urmă, să răscumpere moaştele Sfintei Maria Magdalena şi să le aducă în mănăstire.
Al doilea ctitor al mănăstirii
În anul 1891, un incendiu, care a pornit de la cuptorul de pâine, a distrus partea de răsărit a mănăstirii. A ars atunci biserica mare cu toate icoanele, vasele şi veşmintele; policandrele şi sfeşnicele s-au topit. Tot atunci a ars şi biblioteca de deasupra naosului, prefăcându-se în scrum 250 de manuscrise şi toate cărţile. Mănăstirile athonite au sărit imediat în ajutor donând 500 de lire de aur turceşti, din care 200 au fost oferite de Mănăstirea Vatopedi. Egumenul Neofit, care era atunci în Rusia, a început o colectă pentru refacerea mănăstirii, la care au răspuns mai degrabă simpli credincioşi decât ierarhia. Sfântul Ioan de Kronstadt a oferit personal 300 de ruble. Minunea colectării banilor a fost atribuită cinstitelor moaşte ale Sfintei Maria Magdalena, pe care egumenul le avea la el. De atunci Sfânta Maria Magdalena este cinstită ca împreună-ctitor alături de Sfântul Cuvios Simon, Izvorâtorul de mir. De altfel, cei doi sfinţi sunt reprezentaţi alături în icoanele portabile.
Minuni ale Sfintei Maria Magdalena
O altă minune a Sfintei Maria Magdalena s-a petrecut în anul 1911, în regiunea Galatista (Tesalonic). Locuitorii regiunii erau necăjiţi de un vierme care distrugea răsadurile. Părinţii simonopetriţi au fost chemaţi cu moaştele Sfintei Maria Magdalena şi au făcut Aghiazmă. Imediat viermele distrugător a dispărut.
De asemenea, în anul 1912, în regiunea Epanomis din Tesalonic, apăruseră o mulţime de lăcuste. Locuitorii au rugat să li se trimită Sfintele Moaşte. După ce s-a săvârşit Paraclisul Sfintei Maria Magdalena şi lanurile au fost stropite cu Aghiazmă, lăcustele au dispărut cu totul. Epanomiţii sunt foarte recunoscători şi astăzi Sfintei Maria Magdalena.
În 1945, a izbucnit un mare incendiu în pădurile Mănăstiri Iviron. Vântul sufla puternic, şi, în câteva ore, focul s-a întins până la linia de vârf care constituie graniţa Mănăstirilor Iviron, Filotheu, Xiropotamu şi Simono-Petra.
Toţi au crezut că pădurile vor arde complet. Atunci, ieromonahii Neofit şi Pantelimon, mişcaţi de evlavia pe care o aveau faţă de moaştele Sfintei Maria Magdalena, le-au luat cu ei la locul incendiului. Nimeni nu se putea apropia de incendiu de teama de a fi înconjuraţi de focul dezlănţuit. Cu toate acestea, de îndată ce părinţii s-au apropiat cu Sfintele Moaşte, focul a dat înapoi şi până au terminat preoţii de săvârşit Aghiazma şi Paraclisul Sfintei Maria Magdalena, incendiul s-a stins cu desăvârşire, spre uimirea părinţilor ce se adunaseră acolo.
Minuni asemănătoare au avut loc în pădurea mănăstirii în anul 1947, precum şi în august 1990. Multe alte minuni a săvârşit şi săvârşeşte Sfânta Maria Magdalena în fiecare zi celor care o cheamă cu credinţă.
Datorită acestor minuni, moaştele Sfintei Maria Magdalena au fost duse spre închinare în Rusia (2006) şi în Bielorusia (2012).
Să avem parte de rugăciunile Sfintei Maria Magdalena Cea intocmai cu Apostolii!