Sfântul Alipie a vieţuit în Mănăstirea Pecersca şi era un isusit pictor de icoane, asemenaea Sfântului Evanghelist Luca. Ne-a răms scris despre el precum că atunci când din lucrarea mâinilor sale venea un câştig, îl împărţea în trei părţi: întâi pentru trebuinţa altor icoane, apoi pentru săraci şi pentru trebuinţele Mănăsirii. Vrednicia lui s-a făcut cunoscută şi a fost ridicat la cinstea slujirii preoţeşti. Dumnezeu i-a dat şi darul tămăduirii bolilor, de care s-au folosit mulţi.
Un om bogat din Kiev s-a îmbolnăvit de lepră şi ducându-se la doctorii vremii, n-a dobândit nici un folos. S-a încredinţat şi slujitorilor diavolului, vrăjitorilor, însă aceştia i-au adus mai multă vătămare. Apoi a cerut ajutorul celor de alte credinţe, fără vreo ameliorare a bolii. A venit la sfârşit şi sfatul unui prieten adevărat, care la îndemnat să meargă la Sfânta Mănăstire Pecersca şi să ceară ajutorul părinţilor de-acolo. Cu greu a putut fi convins. Părinţii l-au dus la fântâna Cuviosului Teodosie, i-au dat să bea din acea apă şi şi-a spălat capul şi faţa. Pentru necredinţa lui, a scos mult puroi urât mirositor, încât toţi s-au depărtat de el şi a fost nevoit să se întoarcă acasă, unde, de ruşine, a stat multă vreme închis şi aşa îşi aştepta moartea. După o vreme, şi-a venit în fire şi s-a gândit să se întoarcă la Mănăstire, pentru a-şi mărturisi păcatele. L-a primit Cuviosul Alipie, care i-a spus: ,,Bine ai făcut, fiule, mărturisindu-ţi lui Dumnezeu păcatele tale înaintea nevredniciei mele, pentru că aşa şi Proorocul mărturiseşte de sine către Domnul, zicând: <<Mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului>>. L-a învăţat multe lucruri folositoare din tezaurul Credinţei Ortodoxe şi l-a împărtăşit cu Dumnezeieştile Taine. La urmă, l-a îndemnat să se spele din apa cu care obişnuiesc preoţii să se spele, după împărtăşire, şi în acel moment, bubele i-au căzut şi Dumnezeu i-a dat sănătate. Ca mulţumire, strănepotul leprosului a ferecat un chivot cu aur.
Iubite cititorule! Cum bine vedem din această întâmplare, boala sufletului, adică mulţimea de păcate, aduce omului boală trupească. Orice încercare de însănătoşire a trupului rămâne zadarnică, de aceea duhovnicii Bisericii noastre lucrează întâi la sufletul celui bolnav, însănătoşindu-l prin mărturisirea păcatelor la Sfânta Spovedanie, şi după aceea Dumnezeu aduce şi sănătatea trupului. Aceasta trebuie să ştim: păcatele nemărturisite stau ca piedică de netrecut în cale dobândirii sănătăţii oricărui om. Curăţirea de păcate se face numai la Sfânta Spovedanie, urmând împlinirea canonului dat şi ascultând sfaturile bune ale duhovnicului (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.245-252).
Presbiter Ioviţa Vasile
Sfaturile duhovnicești ale Sf.Cuvios Parinte Justin (Pârvu)
Fiecare sfat este o perla de gândire divina a cărei valoare crește cu timpul,și pe care o descoperi, când o citești și o recitești pentru a-i prinde înțelesul ascuns.
Iubiți-i pe cei săraci și suferiți împreună cu ei, ca și Dumnezeu să aibă milă de voi.
*
Nu-i certa pe cei care au tristețe în suflet, ca să nu fii pedepsit cu același băț și ca atunci când vei începe să cauți pe cineva care să-i fie milă de tine, să nu-ți dai seama că nu este Acolo!
*
Nu uitați că aveți și un corp muritor și faceți bine tuturor, fără excepție.
*
Discernământul este superior tuturor celorlalte virtuți.
*
Nu învinovăți pe nimeni pentru păcatele lui, ci consideră-te responsabil pentru toate, chiar și pentru păcatele aproapelui tău.
*
Este mai bine să fii disprețuit decât să disprețuiești. Este mai bine să fii insultat decât să insulți pe altul.
*
Nu trăi cu un om mândru, pentru ca sufletul tău să nu piardă harul Duhului Sfânt și deci să devină un sălaș al patimilor rele.
*
Cel ce fuge de slava deșartă a acestei lumi simte în suflet slava vieții viitoare.
*
Urăsc odihna și o existență confortabilă, astfel încât să-ți poți păstra gândurile în pace.
*
Evită să te întâlnești prea mult cu alții și ai grijă de propriul tău suflet, astfel încât să poți păstra pacea sufletească.
*
Evită păcatele mici, neputând cădea în altele mai mari.
*
traducere din limba franceză
https://orthodoxologie.blogspot.com/
Părintele Sofian Boghiu: Bolile sufleteşti sunt multe în noi, de care adesea nu ne dăm seama
Bolile sufleteşti sunt multe în noi, de care adesea nu ne dăm seama: mânie, făţărnicie, mândrie, necredinţă, nepăsare şi lipsă de dragoste pentru ceilalţi, pagube pe care le facem aproapelui prin vorbirea de rău şi prin discreditarea faţă de alţii.
Răul imens constă în pierderea conştiinţei păcatului. Nu ne dăm seama că greşim, comiţând păcatele amintite mai sus. Asemenea păcate produc un mare haos interior şi ne ameţesc şi ne îmbolnăvim pe dinăuntru.
Iisus vindecă mai întâi aceste răni sufleteşti, iar apoi, ca o consecinţă a vindecării esenţiale dinlăuntru, Iisus vindecă şi boala trupească.
Fiecare dintre noi avem multe răni lăuntrice, care se vindecă prin pocăinţă, adică prin recunoaşterea sinceră a păcatelor şi regretul că le-am săvârşit şi pentru care cerem iertare. Fiind iertaţi, dobândim vindecarea lăuntrică, după care se rezolvă uşor şi problemele exterioare ale vieţii, chiar vindecarea trupească, dacă suntem suferinzi.
Părintele Sofian Duhovnicul, Despre bolile sufleteşti, Editura Bizantină, Bucureşti, 2012, p.150
Și în acest an în Kefalonia au apărut șerpii Maicii Domnului https://orthochristian.com/147746.html
O minune pe care n-ai cum s-o intelegi decat prin prisma Credintei. O minune pe care orbii refuz s-o vada, surzii nu vor s-o auda.