„În cele ce te voi găsi, în acelea te voi judeca” Iată importanţa unei clipe. Te-a aflat El în căinţă? Te-a aflat în mărturisire?Te-a găsit spunând: „Am greşit la cer şi înaintea Ta ”(Luca 15, 18). S-a apropiat El de tine pe când aveai lacrimi de adevărată căinţă şi învinuire de sine în ochii tăi? Vezi, într-o singură clipă Dumnezeu ia o hotărâre.„Domnul este credincios în toate cuvintele Sale” (Psalmul 144, 13).
Oricum, dacă el se află în altă situaţie, o, omule, atunci ochii sufletului tău se vor deschide şi vei vedea ce ai pierdut – dar ce folos? Dacă Dumnezeu osândeşte un om, căinţa este inutilă; când „bâlciul” vieţii se sfârşeşte, cuvintele nu-şi mai au rostul. Totul s-a terminat!
Oh, ce mare taină este aceasta! O, Dumnezeul meu, dulcele meu Iisus, deschide ochii sufletului meu ca eu să pot vedea foarte limpede această mare taină a veşnicei mele mântuiri, aşa încât, ajutat de Harul Tău, să-mi pot pregăti provizii şi să nu mă căiesc la capătul vieţii mele fără de folos. Aşa cum vezi, eu nu fac absolut nimic şi sunt în întregime plin de lepra patimilor. Dăruieşte-mi lacrimi şi împlineşte căinţa înaintea ultimului ceas ce va să fie, atunci când voi auzi glasul Tău:
„Pune-ţi rânduială în casa ta, pentru că vei muri şi nu vei mai trăi” (Isaia 38, 1).
(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 63)
Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi
Prigoana este buletinul nostru spre Rai
Sfântul Cuvios Părinte Justin Pârvu
Domnitorii noştri n-aveau în ţara noastră a Moldovei Sfinte Moaşte, n-aveau Sfinţi, n-aveau Icoane făcătoare de minuni, însă au intervenit şi aşa am obţinut pe Cuvioasa Parascheva, aşa am obţinut Icoane făcătoare de minuni, la care se închină tot poporul astăzi. Acestea toate au fost, în sfârşit, valori aduse din lumea aceasta ortodoxă şi ei, domnitorii noştri, au socotit că, cu cât vom avea mai mulţi Sfinţi, cu atât şi ţara va fi apărată cu mai mult zel faţă de năvălirile şi greutăţile istorice prin care am trecut în decurs; Moaşte şi Icoane care au acoperit pământul cu rugăciunea şi cu prezenţa lor.
Cu cât va fi prigoana aceasta mai mare, cu cât Biserica va fi mai marginalizată, cu atât trebuie să ne bucurăm, pentru că viaţa noastră creştină nu e uşoară, cu muzică şi petreceri şi altceva…, nu! Este durere, este necaz, este suferinţă, este, în sfârşit, prigoană. …Ai o mărturisire, depui şi tu o dovadă acolo, un act, un buletin, măi! Acolo toate merg pe bază de „documente”, nu intri aşa, oricum! …Prigoana este buletinul nostru spre Rai. Aceasta este pregătirea noastră pentru dincolo. Ne-am îmbrăcat nu în dulame lustruite şi în camilafce călcate şi puse la steif. Ne-am zidit în suferinţe şi necazuri.
Şi dacă azi suntem aşa cum suntem, este din cauză că Dumnezeu vrea să ne pregătească neamul ca să se înfăţişeze curat, gata spre Înviere. Acolo nu o să meargă nici bogatul, nici împăratul, nici sluga, nici ostaşul, acolo va merge numai cel ce va purta haina de nuntă a Creştinătăţii. „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Gal. 3:28),
Creştinul nostru de azi trăieşte nişte vremuri grele, de neputinţă. Poate că niciodată nu a fost aşa de neputincios creştinul cum este astăzi. Dar Dumnezeu e încă printre noi, dragii mei, şi va fi până la sfârşitul veacului. Nu trebuie să ne înspăimânte neputinţa noastră, pentru că nu noi luptăm pentru apărarea Adevărului şi a sufletelor noastre, ci mai întâi Hristos este cel ce luptă pentru şi prin noi. Noi nu suntem decât nişte unelte prin care Dumnezeu lucrează, dacă noi Îl lăsam. Creştinismul, aşa cum a avut un răsărit, tot aşa trebuie să aibă şi un apus. Iată că noi suntem martori acelor vremuri de apus al creştinătăţii, în care Dumnezeu ne-a învrednicit să trăim. Sfântul Serafim de Sarov spunea undeva că, aşa cum la sfârşitul vieţii Sale pământeşti, Mântuitorul a simţit durerea maximă de părăsire a Tatălui Său, tot aşa şi creştinul, la sfârşitul veacurilor, va trăi şi va simţi părăsirea lui Dumnezeu. Acum, putem spune, întreaga creştinătate este răstignită pe cruce. Un om care este pe cruce oare nu se simte slăbit? Oare să ne scoatem piroanele şi să ne tămăduim rănile? Sau să răbdăm, rugându-ne Domnului pentru iertarea celor ce ne prigonesc? „Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”. Este oare cinste mai mare ca aceasta? Dacă Hristos a numit Răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea?
Dacă noi ne-am aduna cu toţii şi dacă ne-am apuca să facem o asceză, aceasta va ţine loc de apărătoare împotriva tuturor acestor atacuri de acum, împotriva tuturor celor ce ne prigonesc, am realiza totul, n-ar mai avea niciun efect asupra noastră, nici duhurile rele, nici asupritorii noştri. Prin această asceză noi trebuie să formăm o pânză harică pentru a acoperi neamul creştinesc. Atunci suntem în măsură să discutăm şi să facem o judecată hotărâtoare asupra acestei situaţii grele în care ne aflăm. Nu trebuie să stăm nepăsători, acesta este un mare păcat, dragii mei. Dumnezeu ne porunceşte să-L mărturisim înaintea oamenilor. Dar nici să o facem cu trufie, fără durerea inimii pe care a avut-o Mântuitorul faţă de Iuda şi faţă de toţi prigonitorii Lui. Vedeţi diferenţa? Dumnezeu şi-a iertat prigonitorii Lui, dar nu i-a luat cu El în Rai, decât pe cei care s-au pocăit!
Trăim într-o lume anarhică, întreaga clasă politică este vrăjmaşă a lui Hristos şi slujitoare răului, de aceea numai simpla noastră vieţuire, fără să abdicăm de la principiile noastre creştine, este o mărturisire şi o mucenicie de zi cu zi.
(Fragmente preluate din volumele Ne vorbește Părintele Iustin, Fundația Justin Pârvu)
Sursa: http://www.atitudini.com
Diferența dintre smerita-cugetare și complexul de inferioritate
Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul
Părintele Porfirie vorbea despre diferența dintre smerita-cugetare și complexul de inferioritate. „Omul smerit, spunea, nu este o personalitate bolnavă. Are conștiința stării sale, nu și-a pierdut centrul personalității. Cunoaște păcătoșenia lui, micimea lui, și acceptă observațiile duhovnicului său, ale fraților săi. Îi pare rău dar nu deznădăjduiește. Se întristează, însă nu se istovește și nu se mânie.
Cel stăpânit de complexul inferiorității în exterior și la început seamănă cu omul smerit. Însă dacă-l cercetezi puțin sau îl povățuiești, atunci ego-ul său bolnav iese la suprafață, se tulbură, pierde și acea puțină pace pe care o are. La fel, spunea părintele, se întâmplă și cu omul melancolic în comparație cu cel care se pocăiește. Cel melancolic se interiorizează și se preocupă doar de sinele său. Păcătosul care se pocăiește și se spovedește iese din sine. Credința noastră are acest lucru minunat, duhovnicul.
Dacă i-ai mărturisit duhovnicului și ai primit iertare, nu te mai întoarce înapoi”.
Accentua mult acest lucru.
Ieromonah Sava Aghioritul – din Vindecarea sufletului în învățătura părintelui Porfirie, Editura Egumenița
Binecuvântări divine și iubire infinită pentru totdeauna! Anul Nou magic, iubitor și frumos! La mulți ani și la mulți ani 2023! ☘🤗🥂🎄 Doamne ajută! 🙏
Doamne ajuta
Amin 🙏 Doamne ajută 🙏🤗
Iertati ca intreb, sunteti D. Ileana care ati semnat uneori Dora?
Sa aveti un an binecuvantat cu multe impliniri duhovnicesti.
Presbiter Vasile
Bună ziua! Da, sunt ileana care a mai intrat cu Numele de, Dora!
Dumnezeu să ne ocrotească, iar oameni să deschidă ochii la cele Sfinte! Doamne ajută!
La multi ani!🥂🎄😘☘🤗☃
Patriarhul eretic Bartolomeu binecuvântează căsătoriile mixte și căsătoria clericilor văduvi
30.12.2022
Tâlhărescul Pseudo-Sinod nici nu a murit, nici nu a fost îngropat, dar, cu fiecare ocazie, ereziile pe care le-a săvârșit sunt anunțate de pe buzele patriarhale…
Pseudo Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, în seara zilei de joi, 15 decembrie 2022, la Marea Școală Patriarhală a Genului, a declarat deschiderea oficială a lucrării celei de-a II-a Conferințe Științifice Internaționale Eco-Eu Zin, cu tema „Familie și Mediu: Piloni ai culturii sociale.
Efectele schimbărilor climatice asupra familiei” .
Discursul său s-a constituit în jurul unor probleme precum mediul înconjurător și criza familiei de astăzi, abordându-le bineînțeles în lumina ecumenismului.
Notăm trimiterea domnului Bartolomeu la textul privind căsătoriile, al pseudo-sinodului de la Kolymbari, care, după unii ortodocși tradiționali, „a murit și a fost îngropat”. El a spus în mod clar: „… Efectele crizei ecologice vin să se adauge crizei groaznice a căsătoriei și familiei și multiplelor probleme cu care aceasta se confruntă, și care se intensifică. Este bine cunoscut marele interes al Bisericii pentru „instituția familiei dată de Dumnezeu, întrucât aceasta s-a întemeiat întotdeauna și în mod necesar pe sfânta taină al căsătoriei creștine, ca unire a bărbatului și a femeii, care simbolizează unirea dintre Hristos și Biserica Sa (Efeseni 6, 32).
Așa proclamă Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta 2016), în textul său Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea modernă, VI, 14. Se mai reține că „Biserica Ortodoxă își cheamă cu dragoste pe toţi copiii şi pe toţi oamenii de bunăvoinţă ca să apere credinaţa faţă de sfinţenia familiei” (Taina căsătoriei şi obstacolele ei, I,11)”…”
Accentul pus pe deciziile privitoare la căsătorie ale Pseudo-Sinodului din Creta
În ceea ce privește textul de mai sus al pseudo-sinodului, Profesorul emerit al Școlii Teologice a AUTH, Părintele Theodoros Zisis, a tras un semnal de alarmă, scriind că: „În textul final al „Sinodului”, „Taina căsătoriei și obstacolele sale”, în paragraful relevant despre a doua căsătorie a clerului, până la „Sinod” și pe tot parcursul care a vizat pregătirea și actualizarea textului, s-a interzis căsătoria clericilor văduvi, deoarece „în conformitate cu tradiția canonică în vigoare (canonul 3 Trulan) după hirotonire, încheierea unei a doua căsătorii este împiedicată” . S-a propus o frază, și , fără niciun teme canonic, așa cum s-a întâmplat în „Conferința Panortodoxă” a lui Meletios Metaxakis, care slăbește regulile canonice și deschide calea pentru a permite a doua căsătorie a clericilor”.
Și Părintele nostru duhovnic, vrednicul de pomenire, Părintele. Nikolaos Manolis, comentase asupra hotărârilor privitoare la căsătorie ale pseudo-sinodului, arătând că „În hotărârile sinodului, se afirmă – căsătoriile mixte sunt strict interzise-, dar fiecare biserică poate să facă ce vrea prin iconomie. Ecumenismul a fost astfel validat în practică.”
Căsătoria între creștini ortodocși și neortodocși este interzisă conform precizărilor canonice (Canonul 72, Sin. V-VI Ecumenic sau Sinodul Trulan): „Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege(prin căsătorie) cu femeia eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s-ar şi vădi că s-a făcut un lucru ca acesta de către vreunul dintre toţi, căsătoria (nunta) să se socotească fără de tărie, şi căsătoria (însoţirea nelegiuită) să se desfacă – căci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii să se împerecheze cu lupul, şi nici părţii lui Hristos cu soarta (ceata)păcătoşilor; iar dacă cineva ar călca cele orânduite de noi, să se afurisească.
Iar dacă unii, găsindu-se încă în necredinţă şi nefiind încă număraţi în turma ortodocşilor, s-au legat (potrivit)întreolaltă, prin căsătoria legiuită, şi apoi unul dintre ei alegând binele a alergat la lumina adevărului, iarcelălalt a fost ţinut (stăpânit) de legătura sărăcirii, nealegând (nedorind) să vadă (să ia în seamă) razele dumnezeieşti; dacă soţia cea necredincioasă socoteşte că este bine (consimte) să vieţuiască cu soţul cel credincios, sau, dimpotrivă, cel necredincios cu soţia cea credincioasă, să nu fie despărţiţi, după dumnezeiescul apostol: „Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeie, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbat” (I Cor. 7, 14).” (Protopopul Peter Heers, profesor de Vechiul și Noul Testament la Holy Trinity Orthodox Seminary, Jordanville, New York).
Așadar, tâlhărescul Pseudo-Sinod nici nu a murit, nici nu a fost îngropat, dar cu fiecare ocazie care apare semnalăm, înșelările pe care le susține pseudo-sinodul prin buzele pseudo patriarhului.
Totul indică faptul că Ortodoxia se afla acum într-un grav pericol.
Traducere din limba engleză
https://katanixi.gr/o-vartholomaios-eylogei-toys-meiktoys-gamoys-kai-ton-gamo-ton-en-chireia-klirikon/