,,Celor care sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia’’ (I Corinteni 7, 8-11).
Învăţătura Sfintei noastre Biserici ne spune că amândouă stările, amintite în textul Sfântului Apostol Pavel, stau sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă omul alege să-şi întemeieze familie, drumul îi este deschis pentru a păşi în faţa Sfântului Altar şi a primi Sfânta Taină a Cununiei; când însă se hotătăşte să trăiască în feciorie, poate trece pragul mănăstirii şi aici, printr-o rânduială deosebită, este primit în calugărie, pentru a trăi în feciorie, ascultare şi sărăcie, căci acestea sunt cele trei făgăduinţe ale vieţuirii calugăreşti.
Într-o zi de 12 iulie a plecat la Domnul Cuviosul Manuil, care era de neam împărătesc. Aflându-se la Constantinopol cu vreo trebuinţă oarecare, Manuil a văzut cum era purtat împăratul Leon cel binecredincios, care murise tocmai atunci. Plângându-l, Manuil a cugetat la moarte şi s-a gândit aşa: ,,Dacă şi împăraţii mor, ce folos voi avea eu, aflându-mă în deşertăciunea lumii? Mai bine să mă duc într-un loc liniştit şi acolo să mă rog pentru mântuirea mea’’. Aşa a plecat în ascuns de-acasă şi a intrat într-o mănăstire, luând asupra sa nevoinţele călugăreşti.
Părinţii lui ar fi dorit să-l căsătorească pentru că-l iubeau nespus de mult, fiindu-le dăruit de Dumnezeu după multă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Când au văzut că a părăsit casa şi lumea, s-au dus în căutarea lui şi găsindu-l, l-au adus acasă şi cu multe rugăminţi şi staruinţe au vrut să-l întoarcă din drumul pe care tocmai l-a ales. Zadarnic. Sfântul Manuil a rămas neclintit în hotărârea sa şi în cele din urmă ei înşişi l-au alungat cu multă mânie. Dumnezeu însă a rânduit ca părinţii Sfântului să înţeleagă calea slujirii pe care a ales-o şi chiar au îndrăgit-o. Tatăl său i-a spus: ,,Fiul meu, vezi să nu pierzi pe Dumnezeu, pe Care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi şi decât lumea’’. Nu după multă vreme, tatăl sau, Evdochim, a murit, iar mama lui a îmbrăcat haina calugărească şi în această stare binecuvântată şi-a sfârşit viaţa pământească. Sfântul Manuil şi-a dus până la capăt jugul lui Hristos, apoi a trecut la Domnul (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.277-288).
Presbiter Iovița Vasile