Sfantul Cuvios Petru Atonitul

 

,,Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este, deci, lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfâtşit va fi după faptele lor’’(II Corinteni 11, 13-14). Scriind aceste lucruri Bisericii din Corint şi din toată lumea, Sfântul Apostol Pavel arată desluşit una din modalităţile de care se foloseşte diavolul pentru a înşela pe oameni.

Astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe Cuviosul Petru Atonitul. Pe când vieţuia într-o peşteră, cel rău a luat chip de înger, a venit la Sfântul şi l-a îndemnat: ,,Petre, robule al lui Hristos, ieşi la mine şi îţi voi spune ţie cuvinte bune’’. Sfântul nu s-a încrezut lesne în cuvintele înşelătoare, cum poate mulţi ar fi făcut. ,,Cine eşti tu care vrei să-mi spui mie cuvinte bune?’’ Şi răspunsul mincinos a venit imediat: ,,Eu sunt arhistrategul Domnului trimis la tine Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, bucură-te şi te veseleşte, că s-a gătit ţie scaun slăvit şi cunună neveştejită de la Dumnezeu. Deci, acum locul acesta lăsându-l, să te duci în lume spre întărirea şi folosul multora, că şi izvorul de apă ce este aprope de tine s-a uscat cu Dumnezeiască poruncă, pentru ca fiarele ce năvălesc asupra ta să moară de sete’’.

Într-adevăr, un diavol a venit mai înainte şi a oprit curgerea izvorului, însă numai pentru că Dumnezeu a îngăduit aceasta. Sfântul a înţeles meşteşugirea celui rău, care voia să-l îndepărteze de viaţa pustnicească şi să-l arunce în vâltoarea păcătoasă a lumii. Dacă l-ar fi ascultat şi s-ar fi clintit din viaţa aceea plină de nevoinţe, Sfântul ar fi făcut cel dintâi pas spre pierzarea sa. Aleşii lui Dumnezeu însă ştiau bine cum pot înfrânge vicleşugul satanei, prin Dumnezeiasca smerenie. Aşa că şi Cuviosul Petru s-a smerit pe sine şi i-a spus: ,,Cine sunt eu ca într-acest fel să vină arhistrategul Domnului la mine, cel ce sunt asemenea cu un câine netrebnic?’’ Vedeţi cum se socotea pe sine Sfântul lui Dumnezeu? Cu toate acestea, vicleanul a stăruit cu cuvinte mieroase, dar mincinoase, lăudând buna sa petrecere în pustie. Nicio clipă Cuviosul Petru nu i-a dat crezare şi nu şi-a plecat urechea spre vorbele înşelătoare.

Văzând stăruinţa neruşinată a diavolului, i-a spus acestuia: ,,Să ştii tu, că de nu vor veni aici ajutătoarea mea cea întru toate, Născătoarea de Dumnezeu, şi ajutătorul meu cel cald întru primejdiile mele, Sfântul Ierarh Nicolae, nu mă voi depărta de aici!’’ Când a auzit numele Preacuratei Fecioare Maria şi ale Sfântului Nicolae, diavolul cel întunecat a fugit din acel loc. Aşa poate fi biruit diavolul. Spre ştiinţa noastră s-au scris acestea (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed.Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 208-220).

Presbiter Iovița Vasile