Iartă-mă; poate că toate acestea sunt de prisos. În acest moment, totuși, aș dori să spun puțin despre faptul că în prezent o parte semnificativă a lumii creștine tinde să accepte una dintre cele mai periculoase erezii. Ceea ce constă este oamenii care spun că în zilele noastre nu există nici o Biserică care să fi păstrat pe deplin adevărata învățătură a lui Hristos; sau care posedă cunoașterea completă a misterului vieții creștine sfinte, pline de har, la nivel etic și ascetic.
Se presupune că multe dintre Bisericile care sunt nominal creștine au un har egal și, din această cauză, ar trebui să mergem către unirea Bisericilor pe baza unui program comun. Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le întâlnim este cine va fi mântuit și cine nu va fi mântuit. Acești oameni cred de obicei că nu numai ortodocșii vor fi mântuiți (conform învățăturii ortodoxe), nu numai catolicii (conform învățăturii catolice), ci toți oamenii virtuoși în general care cred în Hristos. Acest punct de vedere a trecut de la protestanți la credincioșii altor ,,biserici’’. Sunt mulți dintre ortodocși care susțin această părere.
Unii oameni cred că nici una dintre Bisericile existente nu poate primi plinătatea cunoașterii și a harului, pentru că fiecare dintre ele într-un grad sau altul s-a abătut de la adevăr. Ei cred că abia acum „la sfârșitul veacurilor” ei (acești înțelepți) au înțeles pe deplin spiritul învățăturii lui Hristos și că întreaga lume creștină a fost dusă în rătăcire de multe secole până acum. Că acum a sosit vremea când trebuie să unim toate părțile separate într-o singură Biserică universală și apostolică, care va avea deplinătatea adevărului în toate aspectele ei, chiar dacă această unire va cuprinde doar ceea ce este comun tuturor Bisericilor. Ce este și mai rău, unii dintre ei se gândesc în inimile lor la o anumită înțelegere înaltă, supra-eclesială, mistică, a religiei creștine, care… nu voi spune mai multe despre asta.
M-am abătut să discut despre asta doar dintr-un singur motiv: să-ți spun că îmi doresc foarte mult (și mă rog lui Dumnezeu pentru asta) să nu fii înșelat de toate acestea, ci să fii convins ferm în inima și mintea ta că pe acest pământ există o singură Biserică unică și adevărată pe care Hristos a întemeiat-o; că această Biserică menține nealterată învățătura lui Hristos, că ea în totalitatea ei (și nu în membrii ei individuali) posedă plinătatea cunoașterii și a harului și a infailibilității. [Vreau să fiți convins] că ceea ce pentru mai mulți oameni pare a fi incomplet în învățătura ei nu este altceva decât potențialul pentru o anumită elaborare savantă a bogățiilor ei inepuizabile și infinite – acest lucru, totuși, nu contrazice în nicio măsură ceea ce am spus. mai sus despre ea deținerea deplinătății cunoștințelor.
Forma definitivă de exprimare a învățăturii Bisericii la Sinoadele Ecumenice nu poate fi supusă vreunei modificări. Toată lucrarea academică viitoare trebuie să coincidă în mod obligatoriu cu ceea ce a fost dat în revelația divină și în învățătura Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii. Același lucru este valabil și în legătură cu harul: numai Biserica una și unică poate avea plinătatea harului. Putem, în plus, să credem că în zilele noastre mai există oameni care, prin harul Duhului Sfânt, sunt egali cu marii Sfinți ai Bisericii din timpurile străvechi. (Spun asta în legătură cu ceea ce am auzit despre mai mulți oameni din Rusia.) [Aceasta este] pentru că Hristos este același ieri și astăzi și în veci (Evrei 13:8). Toate acestea sunt adevărul. Cine se abate de la această credință nu va rezista.
Sursa:
Luptă pentru cunoașterea lui Dumnezeu pp. 144-146. Scrisoarea 11.
Traducere din :
https://classicalchristianity.com/2016/10/17/elder-sophrony-on-orthodoxy-and-ecumenism/
Traducere: Dr. Gabriela Naghi