Pomenim astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu pe Sfântul Grigorie Taumaturgul.
Sfântul Grigorie a fost supranumit ,,Taumaturgul’’,adică ,,Făcătorul de minuni’’, pentru că multe au fost faptele sale minunate. Când a intrat în cetatea Neocezareea, ca păstor, a găsit o păgânătate înfloritoare, deoarece aproape toţi locuitorii se închinau idolilor şi slujeau cu sârg diavolilor. Totuşi, în mijlocul acelei barbarii a găsit şi şaptesprezece credincioşi ai Bisericii lui Hristos. Mântuitorul a spus că puţin aluat dospeşte toată frământătura (cf. Matei 13, 33), aşa încât şi Sfântul Grigorie a înmulţit numărul celor care l-au părăsit pe diavolul şi au crezut în Domnul Iisus Hristos. Ajungând spre sfârşitul vieţii sale, i-a întrebat pe cei apropiaţi despre necredincioşii care se mai aflau în cetate, şi a aflat că abia şaptesprezece se mai închină idolilor. Atunci a exclamat: ,,Slavă lui Dumnezeu, căci atunci când am venit eu în Neocezareea la episcopie, numai şaptesprezece creştini am aflat, toată cetatea fiind drăcească. Iar acum, mergând către Dumnezeu, rămân atâţia necredincioşi câţi credincioşi s-au aflat întâi; şi toată cetatea este a lui Hristos’’.
        ÂEvreii din vremea Mântuitorului nostru Iisus Hristos au lăsat urmaÅŸilor o moÅŸtenire cumplită: ura faţă de Hristos! MoÅŸtenirea aceasta a fost păstrată ÅŸi sporită cu o consecvenţă greu de înÅ£eles, încât ÅŸi evreii zilelor noastre se arată vrăjmaÅŸi neîmpăcaÅ£i ai Domnului Iisus ÅŸi fac tot ce le stă în putinţă pentru a ÅŸterge preasfântul Său nume de pe faÅ£a pământului. ÃŽn locul lui vor să ridice pe blestematul antihrist, mesia lor cel mincinos. Pentru aceasta folosesc sume imense de bani, de care nu duc lipsă, precum ÅŸi minciuna, calomnuia, defăimarea, intriga. AÅŸa se explică numărul imens al cărÅ£ilor, publicaÅ£iilor ÅŸi posturilor de radio ÅŸi televiziune de la noi ÅŸi din lumea întreagă care răspândesc învăţătura urât mirositoare a tăgăduirii ÅŸi defăimării Mântuitorului nostru.
Aşa s-a petrecut în şi vremea Sfântului Grigorie din Neocezareea. Vrând să arate că Sfântul n-ar avea în el Duhul lui Dumnezeu, nişte evrei au ieşit în calea acestuia, având între ei un evreu despuiat de veşminte şi se tânguiau ca şi cum acesta ar fi fost mort. L-au rugat, cu făţărnicie, să le dea haina sa pentru a-l acoperi şi Sfântul Grigorie le-a dat îndată veşmântul de deasupra. Atunci evrei au început să râdă batjocoritor, zicând: ,,De-ar fi avut Duhul lui Dumnezeu întru el, ar fi cunoscut că aici nu zace un om mort, ci unul viu’’. Dumnezeu n-a lăsat de batjocură pe alesul Său, căci evreul a rămas într-adevăr mort, încât râsul lor s-a prefăcut în adevărată tânguire, neavând altceva de făcut decât să-şi îngroape mortul (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 330-340)Pentru rugăciunile Sfântului Grigorie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.
Â
Preot Ioviţa Vasile