Scriitorii bisericeşti din vechime ne-au lăsat multe lucruri pilduitoare despre Sfântul Atanasie cel Mare din Alexandria Egiptului. Aşa bunăoară, au scris despre dânsul că din pruncie avea dragoste, râvnă şi aplecare spre cele sfinte. Ceea ce a văzut el săvârşindu-se în sfânta biserică, a făcut întocmai în jocurile sale copilăreşti nevinovate. Copiii cu care se juca l-au ,,hirotonit’’ episcop, iar el, la rândul lui, a ,,hirotonit’’ preoţi şi diaconi şi-n felul acesta inocent imitau slujbele pe care le vedeau săvârşindu-se de slujitorii bisericeşti adevăraţi. Au adus la dânsul mai mulţi copii elini neluminaţi prin Sfântul Botez, şi i-a botezat întocmai cum a văzut pe preoţi şi arhierei, apoi le-a dat învăţături după priceperea sa copilărească. Vestea a ajuns la Sfântul Patriarh al Alexandriei, Alexandru, care i-a chemat şi a cercetat faptele lor, mirându-se de ştiinţa copiilor care au urmat toată rânduiala Sfântului Botez, după tradiţia bisericeasă. Atunci s-a sfătuit cu clericii săi şi au hotărât că Botezul săvârşit de copiii inocenţi este bun şi adevărat, aşa încât pe cei botezaţi i-a întărit prin ungerea cu Sfântul Mir. L-a încredinţat pe pruncul Atanasie părinţilor săi, pentru a-l creşte în frică de Dumnezeu, urmând ca la vârsta maturităţii să fie adus iarăşi la Sfântul Patriarh Alexandru, care apoi l-a hirotonit în treapta diaconiei.
Diacon fiind, Sfântul Atanasie cel Mare l-a însoţit pe Sfântul Patriarh Alexandru la întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Aici a dus o luptă grea împotriva ereticilor în fruntea cărora stătea Arie, cel ce izvodise erezia cea pierzătoare de suflete, şi care se opunea cu înverşunare adevărului revelat, apărat de Sfinţii Părinţi. Cu toate că Sinodul l-a osândit pe Arie şi pe cei de un cuget cu el, aceştia au continuat să-şi răspândească otrava ereziei în ogorul Bisericii. Împăratul ar fi dorit să înceteze aceste dispute şi să se restatornicească pacea, însă Părinţii Bisericii au arătat că este cu neputinţă, ,,căci cum putea fi erezia cu Dreapta Credinţă la un loc?’’
Sfântul Patriarh Alexandru a trecut la Domnul şi Biserica şi-a ales noul Patriarh, pe cel vrednic de această înaltă slujire, pe Sfântul Atanasie care apăra cu atâta ardoare Dreapta Credinţă. Arienii cei plini de răutate au uneltit împotriva sa în cele mai josnice chipuri, reuşind în mai multe rânduri să-l alunge din slujirea încredinţată de Biserică. N-au reuşit însă să-l clintească din Dreapta Credinţă, căci Sfântul Atanasie a rămas credincios Adevărului până la mutarea sa din viaţa aceasta, dând pildă de intransigenţă faţă de eretici, până în ziua de azi (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005, p 354-375). Pentru rugăciunile sale, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi.
Presbiter Iovița Vasile