În istoria Bisericii noastre sunt consemnate mai multe sinoade eretice, două dintre ele supranumite ,,tâlhăreşti’’, din pricini pe care le cunoaştem, mai mult sau mai puţin. Este vorba întâi de sinodul tâlhăresc din 449 de la Efes şi de cel din 2016 de la Kolimbari. Între acestea există multe asemănări, sunt şi oarecari diferenţe.
Între Sfinţii lui Dumnezeu pomenim astăzi pe binecredinciosul Patriarh al Constantinopolului, Flavian, care a trăit în vremuri grele pentru Biserică, deoarece aceasta era tulburată de o nouă erezie, aceea a monofiziţilor. Erezia este o învăţătură care s-a abătut de la adevărul descoperit de Dumnezeu, iar monofizitismul era, şi este şi astăzi, cel care învaţă, în chip mincinos, că în Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos există o singură fire, cea Dumnezeiască. Biserica a învăţat dintotdeauna că două sunt firile Domnului Hristos: cea Dumnezeiască şi cea omenească. Promotorii ereziei monofizite erau Eutihie, arhimandrit din Constantinopol şi Dioscor, patriarhul eretic al Alexandriei, susţinuţi îndeaproape la curtea imperială de eunucul Hristafie.
Ereticii pomeniţi mai sus au întrunit un sinod la Efes. Au participat 128 de episcopi, însă lucrurile erau aranjate dinainte în aşa fel încât Flavian să fie declarat drept eretic şi alungat din scaunul episcopal, iar ereticii să fie socotiţi ca având Dreapta Credinţă. În sinod Sfântul Flavian a fost împiedicat să vorbească, iar puţinii episcopi care erau de partea sa, a adevărului, abia au putut să-şi facă auzite vocile. Ereticii dominau desfăşurarea sinodului ucigaş şi şi-au impus prin forţă, intimidare şi crimă învăţătura lor rătăcită. Sinodul era supravegheat de ostaşi şi de cei o mie de călugări ignoranţi, aduşi de arhimandritul sirian Varsum.
La un moment dat au intrat în biserică călugării sirieni şi s-au năpustit asupra Sfântului Flavian, lovindu-l cu mâinile şi bâtele. Însuşi Dioscor s-a dus să-l calce în picioare. Sfântul fusese pus în lanţuri şi aşa zăcea jos, sub ploaia de lovituri mişeleşti ale ereticilor. Episcopii care păstrau Dreapta Credinţă, alături de Sfântul Flavian, au fost ţinuţi cu forţa în biserică de bătăuşii lui Varsum şi intimidaţi, până când, fără voia lor, au semnat condamnarea acestuia. Aşa s-a încheiat sinodul ucigaş de la Efes din anul 449, numit şi sinodul tâlhăresc.
După trei zile, Sfântul Patriarh Mărturisitor Flavian se afla în surghiun şi a murit, ca urmare a violenţelor pe care le-a îndurat. Sufletul său s-a ridicat la Creatorul tuturor, pomenirea făcându-i-se în 16 februarie.
Citind aceste lucruri, vei înţelege, iubite cititorule, ce lupte grele au dus Părinţii Bisericii noastre pentru apărarea Dreptei Credinţe.
Este drept, oare, ca noi cei de astăzi să stăm pasivi atunci când Sfânta Credinţă Ortodoxă şi poporul binecredincios se batjocoresc, în chipul cel mai josnic, de lepădăturile lumii?
O veste îmbucurătoare
După şase ani de suferinţă, Preasfinţitul Părinte Episcop Vasile Someşanul a săvârşit Sfânta Liturghie dintr-un scaun cu rotile, împreună cu Părintele Medrea Sorin. Sfânta Liturghie arhierească s-a desfăşurat într-un paraclis privat. După cum se ştie, Preasfinţia Sa a trecut prin grele încerări în ultimii ani, prognosticele medicale erau extrem de pesimiste, şi numai mila lui Dumnezeu a făcut să rămână printre noi. De o vreme s-a pensionat şi s-a retras din tumultul lumii acesteia păcătoase, fiind şi marginalizat de către diriguitorii actuali ai Eparhiei, în loc să fie ajutat, cum i s-a promis în repetate rânduri.
Preasfinţia sa are oarecari dificultăţi în exprimare, însă capacităţile intelectuale i-au rămas aceleaşi. Râvna pentru slujirea Mântuitorului Hristos nu i-a slăbit cu nimic. Această veste ne bucură pe toţi cei care îl cunoaştem şi îl iubim, ca pe un adevărat Arhiereu al lui Hristos.
Pre stăpânul şi Arhiereul nostru, Doamne, îl păzeşte. Întru mulţi ani, Stâpâne.
Presbiter Ioviţa Vasile
Credinciosii din Veria au luat atitudine fata de pseudo episcopul locului
Iata modul cum te fac bancile cand ai bani in cont sau iei salariu sau pensie de pe cont:fiecare banca are cate un ofiter de compliance,caruia daca nu i place de mutra ta,iti poate pune robotii bancii nu numai sa ti ia banii din cont fara drept de apel,asta in cel mai fericit caz,ci te poate deporta,ucide psihic prin hartuirea urmaririi electronice continui si alte rele:
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3897571120308484&id=420223274709970&sfnsn=mo
Ce este ofiterul de compliance(sau mai bine zis politrucul comunist de reeducare a maselor) sau ofiterul de conformitate si cum arata el:
https://www.ibr-rbi.ro/12602/ofiter-conformitate/
El este evaluatorul bancii cand ti se iau bunurile pt care tu esti datornic.Si acest om e imbracat asa:
https://images.app.goo.gl/nnQ4zZ2m1JH85tXw9
VISUL SAU TREZVIA?
Virgiliu Gheorghe
Fragmente
„Moartea nu mai e doar în filme, ci e vecina de peste drum sau din cealaltă cameră de spital. Teroarea a devenit astăzi un fel de-a fi al societății. Oamenii se îndepărtează cu frică unii de alții și se ascund. Peste tot plutește o spaimă, o amenințare, iar lumea pare că se refugiază tot mai mult în virtual, în vis. Acolo îți găsești atât nesiguranța maximă, conectat fiind la amplificatorul de frică, cât și siguranța că lucrurile sunt sub control, dacă asculți cu obediență de ordinele venite de undeva, de sus. Pacea ta lăuntrică ajunge să fie sinonimă cu această integrare, cu urmarea precisă a indicațiilor celor care-ți vor binele, cu renunțarea totală la propriul discernământ, la propria-ți gândire.”
„E de ajuns ca ecranul să indice drumul către siguranță și fericire, pentru ca mulțimile, cohorte fără număr, să se îndrepte în acea direcție, deși la capătul ei se deschide prăpastia. Dar acest lucru îl vei afla prea târziu. Genial este însă faptul că, odată asumată acestă condiție a ascultării desăvârșite, indiferent de nivelul tău social sau intelectual, vei face ceea ce ți se spune. Da, suntem, în general tributari proiecțiilor sociale, visurilor individuale, proiectelor de viață pe care societatea ni le pune înainte, însă noua epocă, inaugurată de COVID, schimbă puțin paradigma. Prietenul meu emigrat în Elveția a fost trădat de propriile visuri de tinerețe, pe care și le-a făurit și asumat într-o Românie postdecembristă, marcată de mirajul obsesiv al Occidentului și de un uriaș complex de inferioritate față de acesta.
Cel puțin el și-a ales singur calea pe care a urmat-o și pe care a perseverat toată viața. Acum însă lucrurile se schimbă. Nu mai este vorba doar de un vis individual, de un proiect la care aderi sau nu în mod liber, ci de o ordine globală impusă aproape prin forța armată, o ordine a proiectelor ideologice, a pasajelor logice, care îți permit tot mai puțin alegerea. Este vorba de un vis impus, dacă vreți.”
„Nici nu s-a mai considerat necesar, de pildă, ca vaccinul să fie impus. „Nu-i nevoie”, şi-au spus „Stăpânii inelelor”, „tot acolo vor ajunge! Convingerea că sunt liberi îi va face şi mai docili. Vor avea tot mai mult de ales, până când vor obosi şi vor ceda singuri, iar cei care vor rămâne vor fi prea puţini ca să mai însemne ceva”.
Numai Dumnezeu poate să lumineze sensurile, numai El poate să ne ridice, puţin câte puţin, deasupra lucrurilor, pentru a înţelege cum sunt, de fapt, pentru a vedea adevărata lor poziționare. Am cunoscut oameni aflaţi la margini cu totul diferite ale lumii – în Arizona Părintelui Efrem şi în Sfântul Munte Athos, în Danemarca lui „Hamlet” şi în Kenia continentului întunecat de cultura magiei – și cu toţii gândeau la fel realitatea. Se înţelegeau din priviri şi nu aveau nevoie să discute despre temeiurile pregătirii pentru așa-zisa „Apocalipsă”, ci despre însemnătatea vitală a Rugăciunii inimii, a descoperirii Cuvântului Hristos în inima noastră. Cu toţii erau ucenicii lui Hristos, oameni ai lui Dumnezeu ce căutau Calea în fiecare respiraţie a inimii, prin chemarea Numelui lui Iisus.”
„De fapt, mult mai târziu am înţeles că ceea ce m-a răvășit cu totul în această moarte a prietenului meu nu a fost altceva decât faptul că, în afara unei dureri emoţionale fireşti, psihologice, plecarea lui nu a zguduit și nu a trezit pe nimeni la realitate.
Experienţa acestei morţi m-a făcut să realizez, mai concret ca niciodată, că, încetul cu încetul, lumea în care trăim alunecă în așa măsură în zona unui vis fără perspective, a nimicului, încât nici măcar moartea celui de lângă noi nu mai are puterea să ne trezească la viaţă, înainte de propria noastră moarte. Ai sentimentul că Titanicul acestei lumi se scufundă în adâncul mării, iar lumea continuă să danseze, absorbită, în marile lui saloane, să joace ruleta norocului sau să se distreze, bând ultimul pahar, în timp ce întunericul şi moartea se aştern tăcute peste toţi, fără ca ei măcar să priceapă că au murit deja.”
„Vor veni vremuri foarte grele nu peste mult timp. Poate că vom fi constrânși la cedări de conştiinţă, poate vom fi nevoiți să ne înfrânăm mai presus de puterile noastre firești, dar nimic din toate acestea nu va fi atât de grav ca uitarea de sine, complacerea în visare şi plăcere sau obedienţa gratuită în faţa comandamentelor idelogice ale lumii.
Nimic nu va putea fi atât de grav ca renunţarea la propria raţiune, pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o, şi ca autoamăgirea că suntem pe calea cea bună. Prin această renunțare nu vom mai avea nici o şansă de salvare, nici o nădejde în scăparea Bunului Dumnezeu, pentru că, prin confortabila uitare de sine, ne-am lepădat de El.
Dacă însă, în mijlocul furtunilor de controverse, de sugestii, de ordine şi ameninţări, vom găsi răgazul să-L căutăm clipă de clipă în oglinda inimii pe Hristos, nu vom scăpa de greu, e drept, dar Îi vom putea mulţumi lui Dumnezeu pentru toate, chiar și pentru aceste greutăți și necazuri, şi vom fi chiar bucuroşi că nu mai suntem lăsaţi să ne zbatem atât de mult pentru cele ale lumii, fiind închişi sau limitaţi în mişcări, fără ca asupritorii noștri să-şi dea măcar seama că astfel ne-au deschis porţile către cea mai fericită vreme a vieţii noastre, când vom trăi numai prin şi pentru Hristos.
Haideţi să păşim de pe acum pe acest drum, scuturându-ne de visele televizuale ale ideologiei lumii acesteia, să înaintăm cât mai mult pe drumul trezviei ‒ poate cu durere, dar și cu bucuria că vom putea vedea lumea şi lucrurile aşa cum sunt. Cu încredințarea că nu suntem singuri, cu nădejdea că viaţa noatră nu a trecut în zadar, lăsând în urma noastră un mare gol, nu neapărat în comunitatea în care am trăit, ci în firea umanităţii pe care asumat-o Hristos, odată cu moartea şi învierea Sa.”
https://www.familiaortodoxa.ro/2021/02/05/visul-sau-trezvia/
Dar de un medic,mare savant imunolog pe nume Radu Ciornei,daca vi se pare cunoscut,ati auzit?Iata concluzia savantului despre vaccinurile anticovid:
https://youtu.be/X1eq-ta-o1w
„El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: „Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului”?
Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.”
Luca 20;17,18
*Ecumenism în Caraş-Severin: Doi pseudo episcopi se roagă, în acest sfârşit de săptămână, pentru unitatea creştinilor din judeţ
„Sfintele Liturghii în care pseudo excelenţele lor vor celebra împreună se vor desfăşura joi, 21 ianuarie în Biserica ortodoxă română din Anina şi sâmbătă, 23 ianuarie în„ Biserica” parohială romano-catolică „Preasfânta Treime” din Reșița–Govândari.
A IV-a seară de rugăciuni pentru unitate, la ANINA-BISERICA ORTODOXĂ SFÂNTUL IOSIF CEL NOU DE LA PARTOȘ! Prezenţa pseudo Preasfințitului Iosif și a pseudo Preasfințitului Lucian, a constituit un model, un exemplu că Unitatea este posibilă. „Facem unitate în ceea ce se poate, iar pentru ceea ce acum nu se poate, să ne rugăm!”, cum spunea Preasfințitul Iosif… ”Dumnezeu sigur Își face partea Sa, noi să facem partea noastră!”
„Ori că trăim, ori că murim, ai Domnului suntem”!
Pseudoierarhul BOR falsifică fără rușine Adevărul pe care este întemeiată Biserica și anume pe Scumpul Sângele lui Hristos, și nu pe falsa prietenie cu ereticii, promovată cu asiduitate de CMB și sinodul BOR sub conducerea vremelnică a patriarhului.
Se apropie unirea cu greco-catolicii, sub călcâiul ereticului papă de la Roma, oricât vom protesta, și ceea ce pare că lipsește este doar semnătura liderilor bisericești pe un document redactat deja.
Cine poate sa-l împiedice pe „papa” Bartolomeu?
*https://www.radioresita.ro/412973/doi-episcopi-se-roaga-alaturi-pentru-unitatea-crestinilor-din-caras-severin
Dumnezeu Atotputernicul. El il va opri.
Indivizi precum Ciubotea au fost dresati inca din vremea ciumei bolsevice, scoliti pe la eretici in contextul in care erau restrictii drastice in ceea ce priveste trecerea granitelor, pe publicatiile lor precum basilica nu mai conteneste reclamele in favoarea vaccinurilor