LUNA IANUARIE
Ziua a 2-a
Sf. Ierarh Silvestru, episcopul Romei; Sf. Mucenici Teaghen, Argheu, Narcis, Marcelin, Vasile, Serghie, Teopist, Gheorghe; Cuvioşii Serafim de Sarov, Teopempt, Marcu, Nil, Silvestru; Sf. Ierarh Cosma; Cuvioasa Teodota
Sfântul Silvestru a păstorit turma dreptcredincioasă a Romei, ca Episcop al Romei, între anii 314-335. Era vremea domniei Sfântului Constantin cel Mare. Credincioşii mai puţin familiarizaţi cu Istoria Bisericii s-ar putea întreba, nedumeriţi, de ce un papă al Romei este cinstit ca Sfânt în Biserica Ortodoxă? Vom spune, dintru început, că până în anul 1054, cei care acum sunt catolici făceau parte din Biserica lui Hristos. În anul amintit, un cardinal, Humbert, trimis al papei la Constantinopol, a depus anatema împotriva Bisericii pe altarul Sfintei Sofia, ceea ce a constituit ruperea celor din Apus de trupul tainic al lui Hristos. Zadarnic au ridicat această anatemă Patriarhul din Constantinopol şi papa Paul al VI-lea, unirea cu catolicii nu s-a făptuit, deoarece cauzele rupturii, numeroasele erezii catolice, sunt păstrate, în continuare, de apuseni. Aceştia nu au renunţat la erezii, ci, dimpotrivă, le-au adăugat altele noi.
Papa Silvestru a păstorit cu vrednicie Biserica Romei cu mult înainte de a se produce schisma (ruptura) între Biserica Ortodoxă şi apuseni. Cărţile bisericeşti au păstrat faptul că evreii vremii, ca de altfel din toate vremurile, s-au arătat mari vrăjmaşi ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, după ce Constantin cel Mare a crezut în Hristos şi s-a botezat, evreii necredincioşi au venit la mama acestuia, Sfânta Elena, spunându-i cu multă făţărnicie: ,,Bine a făcut împăratul, fiul tău, că a lăsat păgânătatea şi a răsturnat templele idoleşti; însă rău a făcut de a crezut în Iisus şi-L cinsteşte ca pe Fiul lui Dumnezeu şi adevăratul Dumnezeu, căci Acela a fost un iudeu şi vrăjitor, înşelând pe popor cu năluciri vrăjitoreşti, iar Pilat, muncindu-L ca pe un făcător de rele, L-a spânzurat pe lemn. Iar dacă împăratul a căpătat sănătate, aceasta nu s-a făcut prin puterea Lui, ci cu darul lui Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pământul. Deci se cuvine ţie, Împărăteasă, să abaţi pe fiul tău de la o rătăcire ca aceasta, ca nu cumva, supărându-Se Dumnezeu Cel Preaînalt, să se întâmple ceva rău împăratului’’. Împotriva acestor hule drăceşti s-a ridicat Sfântul Episcop Silvestru al Romei, care a vădit viclenia şi necredinţa evreilor şi a apărat Dumnezeirea Mântuitorului nostru, nu numai prin cuvântul adevărului, dar şi prin minuni care au deschis ochii multor evrei, aduşi de el la Dreapta Credinţă. Acestea, şi multe altele, sunt temeiurile pentru care Sfântul Silvestru a fost chemat de Dumnezeu în ceata Sfinţilor Săi, în Biserica biruitoare din ceruri, unde se roagă pentru biruinţa Bisericii pământeşti şi pentru binele lumii întregi (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p.45-60).
Pr. Ioviţa Vasile