Astăzi Biserica îl pomeneşte, pe Sfântul Mucenic Artemie. Acesta a trăit în vremea împăratului Iulian Apostatul, nepotul Sfântului Constantin cel Mare. Iulian a cunoscut de mic Credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. A trăit o vreme în această Credinţă. Cu ajutorul păgânilor, a urcat treptele ierarhiei sociale până la vârf, a părăsit Biserica şi s-a dedicat slujirii demonilor, fiind iniţiat în misterele eleusiene ale diavolului. În faţa lumii păstra imaginea de creştin. La urmă, Iulian s-a lepădat cu totul de Credinţă, lepădare numită şi apostazie, de unde-i vine supranumele, ,,Apostatul’’, cel care s-a lepădat de Credinţă. Nu s-a mulţumit cu atât. A pornit o prigoană sălbatică împotriva Bisericii, încât mulţi au avut de pătimit, unii murind ca Sfinţi Mucenici.
În aceste vremuri cumplite, s-a ridicat Sfântul Artemie, care a avut tăria să se ridice împotriva tiranului Iulian şi să-i spună în faţă: ,,Eu râd de nebunia voastră, că voi slujiţi unui zeu ca acesta (Apolon, n. a.), care n-a putut pe sine să se izbăvească de foc, deci cum vă va izbăvi pe voi din focul cel veşnic? Mă mângâi de căderea lui şi mă bucur de toate acestea, pe care Hristos al meu cu minuni le lucrează. Iar cu ceea ce te lauzi asupra creştinilor celor nevinovaţi, care nici un rău nu ţi-au făcut, că adică le răsplăteşti de şaptezeci de ori câte şapte, acea răsplată asupra ta o vei vedea, când focul cel nestins te va apuca pe tine şi veşnica muncă, care degrabă îţi va veni ţie. Pentru că, iată, pierzarea ta este aproape şi nu după multă vreme pomenirea ta cu sunet va pieri’’.
Pedeapsa lui Dumnezeu, prevestită de Sfântul Artemie, n-a întârziat. Într-o expediţie militară în Persia, Iulian Apostarul şi oastea sa au fost conduşi cu viclenie în locuri pustii, unde armata a slăbit. ,,Atunci a sosit şi asupra lui Iulian Dumnezeiasca izbândire, căci de sus, cu nevăzută mână, şi cu nevăzută armă, a fost rănit în coaste. Până în cele dinăuntru ale lui. Apoi a suspinat greu şi a răcnit şi, luând cu mâna din sângele lui, l-a aruncat în sus, în văzduh, şi a zis: <Ai învind, Galileene> Şi cu o moarte cumplită ca aceasta sufletul său cel vrăjmaş şi necurat l-a părăsit şi a pierit cu sunet, după proorocia Sfântului Artemie’’ (După Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 239-251).
Iubite cititorule, când săvârşim Sfeştania, însemnăm casa omului cu o Cruce şi cu aceste litere IIS HS NI KA, însemnând Iisus Hristos Biruitorul. Cum l-a biruit pe Iulian Apostatul, va birui Hristos pe toţi potrivnicii Săi. La vremea cuvenită.
Presbiter Iovița Vasile