Odată, în timpul Postului Mare, un ieromonah, Bătrânul Zosima, s-a retras în deșertul de dincolo de Iordan. Călătorea de douăzeci de zile fără să vadă un suflet, când, deodată, o figură umană cu trupul gol și ridat și părul alb ca zăpada a trecut pe lângă el și a dispărut. Bătrânul a alergat după ea ceva vreme, până când silueta a stat într-un pârâu și l-a chemat pe nume: „Ava Zosima”, i-a spus ea, „iartă-mă pentru numele Domnului, nu pot să mă arăt, că sunt o femeie goală”.
Zosima și-a aruncat mantia și ea s-a înfășurat în ea și așa i-a apărut. Auzindu-i numele, din gura femeii necunoscute, Bătrânul s-a speriat. După o vreme, femeia și-a spus povestea.
S-a născut în Egipt și la doar doisprezece ani a început să ducă o viață desfrânată în Alexandria timp de șaptesprezece ani urmand un stil de viață pervertit. Maria, mistuită de pasiunea trupească a prostituției, a urmat câțiva tineri și s-a urcat într-o corabie cu destinația Ierusalim. Ajunsă în Orașul Sfânt, a vrut să viziteze Biserica pentru a cinsti Sfânta Cruce. Dar o forță invizibilă a împiedicat-o să intre în Biserica Învierii. Înfricoșată, deci, și-a fixat privirea asupra chipului Sfintei Fecioare Maria de pe pronaos și s-a rugat cu ardoare să i se îngăduie să îmbrățișeze Sfânta Cruce, mărturisindu-și păcătoșenia și încredințându-se Preasfintei Maicii Domnului.
Apoi, într-adevăr, i s-a permis să intre în biserică. După ce s-a închinat Crucii, s-a întors la pronaos, a îngenuncheat în fața icoanei și i-a mulțumit cu ardoare Fecioarei Mare. În același timp, a auzit o voce care îi spunea: „Dacă vei trece Iordanul, vei găsi adevărata pace!”. Maria a ieșit și, după ce a cumpărat trei pâini, a pornit spre râul Iordan.
A doua zi a primit Tainele Neprihănite în mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul și a trecut râul Iordan. Ea a rămas patruzeci și opt de ani în deșert singură, îndurând multe încercări , inepuizabile, luptând cu patimile ei sălbatice și gândurile pătimașe ca și cu fiarele sălbatice. Se hrănea doar cu buruieni.
După ce și-a terminat istorisirea, s-a ridicat într-o stare de rugăciune; apoi Zosima a văzut-o plutind deasupra pământului. Maria l-a rugat să vină iar anul viitor să-i aducă Sfânta Euharistie; acolo, pe malul Iordanului, şi ea va veni în întâmpinarea lui pentru a se împărtăși.
Într-adevăr, un an mai târziu, Avva Zosima a sosit cu Sfânta Împărtăşanie pe malul Iordanului; era deja seară. A rămas să se întrebe cum va trece ea râul Iordan? Apoi, în lumina lunii, el a văzut silueta ei apropiindu-se de râu, făcând semnul crucii pe el și apoi mergând pe apă ca și cum ar fi pe uscat! După ce s-a împărtăşit, Sfânta l-a rugat să se întoarcă după un an la același izvor unde s-au întâlnit prima dată.
Timpul a trecut, starețul s-a întors în acel loc și acolo a descoperit trupul neînsuflețit al Sfintei. Deasupra capului ei era scris în nisip: „Avva Zosima, îngroapă aici trupul smeritei Maria. Am murit la 1 aprilie, în aceeași noapte a Martiriului Mântuitor al lui Hristos, după ce am primit împărtășirea cu Tainele Preacurate.” Din această inscripție, Zosimas a fost informat pentru prima dată despre numele sfintei și a tâlcuit cealaltă minune care avusese loc: faptul că în anul precedent, când îi dăduse Sfânta Împărtășanie, ea sosise în câteva ore, în aceeași noapte, la locul întâlnirii lor, în timp ce el a mers douăzeci de zile pentru a ajunge acolo. Sfântul Zosima a îngropat trupul acestei mari Sfinte, Maria Egipteanca, întorcându-se la mănăstirea sa.
Astfel Domnul nostru slăvește pe păcătoșii pocăiți. Sfânta Cuvioasă Maria este pomenită și în Duminica a V-a din Postul Mare. Biserica o are ca model de pocăință pentru credincioși, în aceste zile de post sfânt. A adormit în jurul anului 530.
(Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, a scris viața acestei Cuvioase Sfinte)
Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi