Sfantul Pamvo: Cu cutremur, cu lacrimi și suspinuri, cu glas evlavios, umilit, măsurat și smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune

Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul său ca să vindă rucodelia sa. Și facand 16 zile (dupa cum ne spunea nouă) noaptea dormea în tinda bisericii Sfintului Apostol Marcu, si văzind slujba bisericii s-a întors la bătrinul. A invățat inca si citeva tropare. Deci i-a zis lui bătrînul: Te văd fiule tulburat. Nu cumva vreo ispită ți s-a intimplat în cetate? Răspuns-a fratele: Cu adevărat Avvo, intru lenevire cheltuim zilele noastre, în pustia aceasta și nici canoane, nici tropare nu cîntam. Mergind la Alexandria, am vazut cetele bisericii cum cîntau si m-am întristat că nu cîntăm si noi canoanele si troparele. I-a zis lui batrinul: Amar nouă fiule, ca au ajuns zilele in care vor lăsa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Sfintul Duh si vor urma cîntărilor si glasurilor, căci ce umilintă si ce lacrimi se nasc din tropare? Cînd sta cineva in biserica sau in chilie si isi inalta glasul său ca neputinciosii. Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam, suntem datori sa stam cu multa umilinta si nu cu risipire, ca n-au ieșit calugarii in pustia aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se risipească si sa cînte cîntari cu viers si să pună glasurile la rînduaială cu mestesug, sa-si clatine mîinile, să-și tîrasca picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu cutremur, cu lacrimi și suspinuri, cu glas evlavios, umilit, măsurat și smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune.

Ca iata îți zic ție, fiule, vor veni zile cind vor strica crestinii cărtile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeestilor Prooroci, stergind Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta Părintii noștri au zis: Cei ce sunt în pustia aceasta sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hîrtii, ca va să steargă neamul cel de pe urma vietile parintilor și să scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina. Și i-a zis lui fratele: Asadar se vor schimba obiceiuruile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserica sa faca acestea? Si a zis batrînul: În astfel de vremuri se va răci dragostea multora și va fi necaz mult. Napadirile paginilor si pornirile noroadelor, neastimparul împăratilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugarilor. Vor fi egumeni nebagind seama de mîntuirea lor si a turmei, osirdnici toti si silitori la mese si gilcevitori, lenesi la rugăciuni si la clevetiri osîrdnici, gata spre a osîndi vietile batrinilor si cuvintele lor, nici urmindu-le, nici auzindu-le, ci mai virtos ocarindu-le si zicind: De-am fi fost și noi in zilele lor ne-am fi nevoit si noi.

Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fețele celor puternici, judecind judecăți cu daruri, nepărtinind pe cel sarac la judecata, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra înca si in norod necredinta, curvie, uriciune, vrajba, zavestie, întărîtări, furtisaguri si betie. Și a zis fratele: Ce va face cineva in vremile si anii aceia? Și a zis bătrînul: Fiule, în acele zile cel ce își mintuieste sufletul său mare se va chema în Împărăția Cerurilor.

(Patericul Egiptean – pag. 209 cuv 15)