„Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui.” Sfântul Siluan Athonitul.
Frate iubit, dacă ai ajuns să te întrebi ce înseamnă „rana iubirii pentru lume”, înseamnă că ai început să simți durerea lui Hristos pentru făptura Sa, căci această rană nu este o metaforă, ci o realitate mistuitoare, o cruce tainică pe care o poartă cei ce s-au făcut una cu inima lui Dumnezeu.
Cine este Sfântul Siluan?
Un simplu monah rus, neștiutor de carte, dar adânc cunoscător al tainelor inimii ce a trăit în Muntele Athos, în secolul XX, dar duhul său este același cu al Părinților pustiei. Într-o noapte, după ani de luptă cu gândurile și cu mândria, i s-a arătat Hristos în lumină, iar din acea clipă, inima lui a fost străpunsă de o iubire care nu mai putea fi oprită, o iubire pentru întreaga lume, pentru fiecare om, chiar și pentru cei pierduți, chiar și pentru vrăjmași.
Ce este rana iubirii pentru lume?
Este durerea sfântă a inimii care nu mai poate trăi pentru sine, ci doar pentru ceilalți, este plânsul pentru lume, nu din judecată, ci din compătimire, este rugăciunea care nu mai cere nimic pentru sine, ci se roagă cu lacrimi pentru toți, pentru cei ce suferă, pentru cei ce păcătuiesc, pentru cei ce nu cunosc pe Dumnezeu. Sfântul Siluan scria: „Sufletul care a cunoscut pe Domnul, nu mai poate suferi să nu se roage pentru lume.” aceasta este rana, o iubire care nu se închide, o durere care nu se vindecă, o milă care nu se oprește.
Iubirea pentru lume între ispită și mântuire
Unii se tem de iubirea pentru lume, crezând că e o trădare a lui Dumnezeu, dar Sfântul Siluan ne arată că adevărata iubire pentru lume nu este alipirea de cele lumești, ci durerea pentru că lumea s-a înstrăinat de Dumnezeu și nu este o iubire sentimentală, ci o cruce nici nu este o slăbiciune, ci o jertfă. Această iubire nu se naște din fire, ci din har și nu este o alegere, ci o chemare, nu este o emoție, ci o lucrare a Duhului Sfânt în inima curățită.
Cum trăim această iubire?
Prin rugăciune pentru lume chiar și când nu simțim nimic, rugăciunea naște iubirea, prin iertare necondiționată, căci cel ce iubește nu mai ține minte răul, prin suferință asumată, căci rana iubirii este o cruce, prin tăcere și blândețe, căci iubirea nu strigă, ci arde în taină. Frate, dacă simți că inima ta se frânge pentru lume, nu fugi de această durere, acesta este semnul că Hristos locuiește în tine și nu te teme de lacrimi, nici de neputință, ține-ți mintea în iad adică în adâncul smereniei și nu deznădăjdui, căci rana iubirii este începutul învierii.
Sursa: Isihia minții
Text trimis de Sora Pelaghia