Sfântul Spiridon al Trimitundei, pe care-l pomenim astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, a fost în copilărie păstor de oi. Vieţuind în bunătate şi simplitate, Dumnezeu l-a chemat la o slujire înaltă, aceea de păstor al oilor cuvântătoare ale Turmei lui Hristos. Cu alese daruri l-a împodobit Părintele ceresc, încât multe minuni s-au săvârşit prin el, spre folosul celor aflaţi în neputinţe ori în împrejurări grele ale vieţii.
În anul 325 s-a adunat la Niceea cel dintâi Sinod Ecumenic, deoarece Biserica lui Hristos era mult tulburată de erezia lui Arie şi a celor de un cuget cu el. Aceştia învăţau că Domnul Iisus Hristos este făptură creată de Dumnezeu Tatăl, tăgăduind astfel Dumnezeirea Fiului. Între cei 318 Părinţi adunaţi acolo a fost şi Sfântul Spiridon al Trimitundei. Într-un rând, un filozof peripatetic iscusit a cutezat a grăi împotriva adevărului, deoarece era de partea lui Arie. Atunci Sfântul lui Dumnezeu, Spiridon, a mărturisit Dreapta Credinţă şi pentru a întări cele spuse şi a înlesni înţelegerea Sfintei Treimi, a luat o cărămidă în mâna stângă, iar cu dreapta a făcut semnul Sfintei Cruci, rostind: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi îndată strângând cărămida, o, preaslăvită minune! Focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile lui. Cei ce vedeau s-au înspăimântat şi mai vârtos filozoful, care înspăimântându-se cu sufletul, tăcea ca şi cum nu mai ştia să vorbească, nemaiavând gură s-o deschidă împotriva cuvintelor Sfântului, în care lucra o putere Dumnezeiască, încât s-au împlinit cele scrise: Nu stă în cuvânt împărăţia lui Dumnezeu, ci în putere’’.
        ÂIstoricii bisericeÅŸti au scris despre Sfântul Spiridon că ,,era foarte sârguitor în păzirea rânduielii bisericeÅŸti ÅŸi spre păstrarea neÅŸtirbită a DumnezeieÅŸtii Scripturi, neschimbând nimic din cele scrise în sfintele ÅŸi cele fără de prihană cărÅ£i’’. Odată, s-au adunat în sobor episcopii din Cipru ÅŸi unul dintre ei, Trifilie, a luat cuvântul ÅŸi, mândru de sine, a început să înveÅ£e. Vorbind despre cele scrise de Sfântul Evanghelist Marcu, a cutezat să schimbe un singur cuvânt din rostirea Mântuitorului: ,,Scoală-te ÅŸi-Å£i ia patul tău’’. Trifilie a zis ,,culcuş’’ în loc de ,,pat’’, moment în care Sfântul Spiridon s-a ridicat ÅŸi l-a mustrat pentru această îndrăzneală, apoi a ieÅŸit din biserică, dându-ne tuturor pildă de statornicie ÅŸi rigoare în păstrarea adevărurilor de credinţă (După VieÅ£ile SfinÅ£ilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 220-237).
Nu pot încheia acest cuvânt fără a relata o plăcută amintire, privitoare la Sfântul Spiridon. În primăvara anului 2015 eram într-un pelerinaj în Grecia Ortodoxă, pe Insula Eghina, la Mănăstirea Sfântului Nectarie. Urma să trecem pe rând prin faţa unei icoane a Sfântului. Ghidul, o domnişoară, ne-a atras atenţia spunându-ne că unii închinători îl văd pe Sfântul Spiridon cu ochii închişi, alţii, avându-i deschişi. Faptul mi-a stârnit curiozitatea şi după ce m-am închinat, m-am postat în stânga icoanei, ca să nu-i împiedic pe cei ce urmau. Mi-am pus ochelarii şi am privit concentrat, de la mică distanţă. La un moment dat, Sfântul Spiridon şi-a mişcat, vizibil şi evident, pleoapele, ceea ce ne-a făcut să exclamăm cu încântare, eu şi o doamnă care tocmai ajunsese în faţa icoanei. Am mulţumit Sfântului pentru semnul pe care ni l-a dat.
Pentru rugăciunile Sfântului Spiridon, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.
Pr. Ioviţa Vasile
Â