Înainte-prăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului
,,Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. Urechi au şi nu vor auzi, că nu este duh în gura lor. Asemenea lor să fie toţi cei ce-i fac pe dânşii şi ţoţi cei ce se încred în ei’’ (Psalmul 134, 15-18). Aceste cuvinte ale Psalmistului le-a auzit copilul Pontie în vreme ce trecea pe lângă o casă în care se aduna Biserica lui Hristos din Roma, păstorită atunci de Sfântul Pontian. Întrând aici, a fost primit cu bucurie de credincioşi şi a fost învăţat adevărurile mântuitoare, aduse lumii de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Copilul sporea în cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu şi a adus la lumina Sfântului Botez şi pe tatăl Său, Marcu, senator şi om de vază al cetăţii.
Când încă pruncul Pontie nu se născuse, un slujitor idolesc îndrăcit al zeului Dia a grăit despre el aşa: ,,Femeia aceasta poartă în pântece pe acela care va strica până la temelie această mare capişte şi va sfărâma pe zeii din ea!’’ Cu vrerea lui Dumnezeu, Care alege pe oameni din pântecele maicii lor, tânărul Pontie şi preasfinţitul episcop Favie au luat poruncă de la împăraţi şi s-au dus la capiştea diavolului Dia, au sfărâmat idolii spurcaţi, iar capiştea au dărâmat-o până în temelie şi în locul ei a înălţat biserici sfinte, spre slava lui Dumnezeu. Mulţi din poporul Romei s-au lepădat de zeii diavoleşti şi s-au întors spre Mântuitorul lumii, primind marele dar al Sfântului Botez. Dumnezeu a adus libertate pentru Biserica Sa, aceasta a ţinut însă numai patru ani, căci s-a ridicat ca împărat nebunul păgân Deciu, care s-a pornit cu ură împotriva Sfintei Biserici, pe mulţi omorându-i fără cruţare. Lui Deciu i-au urmat alţi împăraţi nebuni, cinstitori ai zeilor.
Fiind cunoscut ca unul care răspândeşte în ţarina sufletelor sămânţa cea bună a Evangheliei lui Hristos, Sfântul Pontie a fost dus la judecată sub acuzaţia că ar fi făcut tulburare în popor. În faţa păgânului ighemonului Claudie a spus: ,,Şi eu mă minunez de tine, om care ai înţelegere, că ai venit întru atâta nebunie, încât nu vrei să cunoşti pe Făcătorul cerului şi al pământului… O, necredinciosule, cunoaşte acum cel puţin, că Domnul meu poate să mântuiască pe cei binecredincioşi din ispite, iar pe voi, cei păgâni, să vă dea focului celui veşnic în ziua judecăţii!’’
Evreii cei osârdnici la vărsarea sângelui credincioşilor Bisericii au venit şi au strigat: ,,Ucide-l, ucide-l degrabă pe acest vrăjmaş!’’ Şi astfel Sfântului Pontie s-a încununat cu cununa muceniciei, căci i s-a tăiat capul pe o piatră, iar trupul i-a fost aruncat în vale (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 56-67).
Presbiter Iovița Vasile
Mă iertați,Părinte Vasile!
Aș dori să abordez o temă, nu din dorința de a polemiza, ci cu scopul de a deveni mai clară sau mai limpede sau în încercarea de a fi lămurită, căci de multe ori ni se întâmplă să ignorăm anumite lucruri din cauză că nu le înțelegem importanța sau gravitatea lor și pentru că nu le dăm atenția cuvenită…
Deci, care ar fi tema sau subiectul respectiv?
În situația în care ne aflăm noi acuma, în BOR, marea majoritate a creștinilor se află în comuniune sau… îi pomenesc pe episcopii ecumeniști.
Întrebare:
Cei care se află în comuniune cu episcopii ecumeniști sau îi pomenesc , se află în erezie sau nu?
PS: întrebarea este pentru toți cei care vor să răspundă, nu este adresată cuiva anume…
Vă mulțumesc, Părinte!…
Sf. Maxim Mărturisitorul: „Aflând eu Biserica Bizanţului aşa precum era înainte, atunci şi eu mă voi afla într-însa, precum am fost mai înainte, şi voi merge la împărtăşirea aceea fără nici o îndemnare omenească; dar cât timp vor fi într-însa smintelile eretice şi smintitorii arhierei, până atunci nici un fel de cuvânt sau lucru nu mă va pleca să mă împărtăşesc cu dânşii vreodată”[16].
Într-adevăr Sfântul Maxim Mărturisitorul este un etalon în această luptă cu erezia…
Ne-a arătat limpede că nu poți să fi și în Adevăr și în erezie, precum ne învață Sfânta Scriptură.
A fi în erezie, în cazul nostru sau în contextul nostru are două nuanțe:
-sunt unii care se află în erezie și se identifică cu ea;
– sunt alții care se află în erezie pur și simplu pentru că au fost atrași în ea, fără voia și consimțământul lor, respectiv cei aflați în comuniune cu episcopii ecumeniști dar care spun că nu sunt de acord cu ecumenismul (bineînțeles că în această categorie sunt foarte multe nuanțe, dar nu asta e important acuma).
Dar, și unii și alții,se află în erezie,în ecumenism…
Calea de a ieși din ecumenism/erezie, până la momentul când Biserica va rezolva la nivel instituțional acest lucru (dacă se va mai întâmpla), este una singură:
Îngrădirea de erezie.
Iar acest lucru se realizează concret prin întreruperea pomenirii episcopilor ecumeniști/întreruperea comuniunii cu ei.
Altă cale de îngrădire de erezie nu există:
,,Nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii, astfel încât să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii. (…) Această îngrădire nu provoacă schismă, fiindcă nu se îngrădește nimeni de Biserică, ci de erezie; nu se îngrădește de un episcop ortodox , ci de un așa-zis episcop, pe care Canonul îl numește în continuare pseudo-episcop și pseudoînvățător „. – Părintele Theodoros Zisis, Îngrădirea nu este schismă, pag.34
De ce trebuie să ne îngrădim de episcopii ecumeniști?Pentru a ieși din erezie… Pentru că comuniuniea păstrată cu ei ne ține și pe noi în ecumenism/erezie…
Consecințele?
Părinții georgieni care au salvat Biserica Georgiei din erezie și care spuneau ei înșiși despre ei că sunt în erezie,atâta timp cât ierarhia este în erezie iar ei sunt în comuniune cu ea, ne spun următoarele:
,,…Când o Biserică începe într-o oarecare măsură să adopte învățătură eretică, harul mântuitor din ea se împuținează.
Când însă o Biserică Locală adoptă pe de-a întregul erezia, harul mântuitor se depărtează desăvârșit de la această comunitate, adică mântuirea sufletului devine imposibilă pentru membrii ei. Din situația creată în Biserica Ortodoxă a Georgiei (e vorba de anul 1997 , când BOG era doar membră a CMB) există doar două ieșiri:
-sau Biserica renunță la rătăcirile sale;
-sau cei ce caută mântuirea părăsesc adunarea necredincioșilor (deci,nu părăsesc Biserica,ci adunarea necredincioșilor n.m.).
Altă cale nu este!”.
Iar noi suntem în 2025, cu ecumenismul/erezia legiferată sinodal și majoritatea se comportă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic…
O observație foarte importantă, pentru a fi înțeles corect în cele ce am scris mai sus:
,, Părinții georgieni care au salvat Biserica Georgiei din erezie și care spuneau ei înșiși despre ei că sunt în erezie, atâta timp cât ierarhia este în erezie, iar ei sunt în comuniune cu ea”…
Așadar, părinții georgieni, care au salvat Biserica lor din erezie/ecumenism, ortodocși prin excelență, nu eretici/ecumeniști, spuneau despre ei înșiși că se află în erezie, prin comuniunea păstrată cu ierarhii ecumeniști, și că pentru a se mântui, trebuie să se îngrădească de erezie/să iasă din erezie, împreună cu ierarhii sau fără ei (prin aplicarea Canonului 15 l-ll), dacă ierarhii nu vor…
Așadar, nu trebuie să ne fie teamă să afirmăm că cei care se află în comuniune cu ecumeniștii, se află și ei în erezie.
Pentru că în acest caz nu există îngrădire/delimitare/separare de erezie decât prin întreruperea comuniunii cu ecumeniștii…
Iar această afirmație nu reprezintă o etichetare, a acelora care se află în comuniune cu ecumeniștii, ca fiind (și ei) eretici/ecumeniști, ci o raportare corectă la realitate, în sensul că deși nu sunt ecumeniști,totuși, se află și ei în erezie, împreună cu ecumeniștii, din cauză că nu se îngrădesc de erezie, lucru imposibil de realizat fără întreruperea pomenirii episcopului ecumenist/întreruperea comuniunii cu ecumeniștii, în acest caz…
De ce am insistat pe acest aspect?
Pentru că mulți nu îl înțeleg aşa, ci într-un mod răstălmăcit și greșit și din acest motiv râmân în ecumenism sau petrec în erezie împreună cu ecumeniștii și au impresia că pe ei nu-i afectează… sau că dânșii n-au nici o vină (pentru dăinuirea ereziei în Biserică).
Din acest motiv, acest lucru este imperios necesar a fi luat în discuție cu fiecare ocazie,pe acest subiect, și nicidecum evitat, pentru că dacă nu este lămurit și înțeles pe deplin în consecințele sale, omul va continua să petreacă în indiferență și neimplicat, pentru că el va spune că nu-i problema (și a) lui, și că pe el nu-l afectează cu nimic,…,că el e în regulă, că el are cuget ortodox ș.a.m.d., fără să înțeleagă că de fapt el este în erezie, așa cum și părinții georgieni-ortodocși erau în erezie, lucru care le punea în pericol mântuirea, și motiv pentru care aceștia invocau necesitatea îngrădirii de ecumeniști/erezie pentru a se putea mântui…
Căci altfel ne aflăm într-o situație/logică ecumenistă: adică suntem în erezie/ecumenism ,dar în comuniune cu Hristos-Adevărul…
Adică uniți cu Adevărul și cu erezia în același timp?!…