Nici măcar rugăciunea nu poate salva persoana care trăiește nepăsător. Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute să fii mântuit, dar tu însuți trebuie să lucrezi, să faci fapte bune cât poți de mult. Acesta este motivul pentru care Domnul, după ce a spus, cereți, căutați și bateți, acum ne dă o regulă generală cu privire la modul în care trebuie să trăiască un creștin – o regulă pe care exegeții Cuvântului lui Dumnezeu o numesc cu dreptate regula de aur: Cum ai vrea ca oamenii sa-ti faca, ce ar trebui să -ti facă — desigur, vrei ca oamenii să te iubească, si toți să-ți facă bine — atunci fă-le și tu la fel; de asemenea, ar trebui să faceți numai bine fiecăruia și tuturor. Vrei ca ceilalți să fie milostivi cu tine, să te binecuvânteze, să se roage pentru tine și să-ți ierte toate greșelile — pe toți, chiar și pe dușmanii tăi? Atunci faci la fel. În general, orice îți dorești de la alții, fă tu singur. Asta înseamnă să-ți iubești dușmanii ca pe tine însuți. Și dacă oamenii ar îndeplini această regulă a lui Hristos, atunci nu ar exista nicio ofensă, niciun proces, nici furt, nici crimă, nici discordie, nici războaie, nici sărăcie. Acesta este adevărul lui Hristos, care este de înțeles și este benefic pentru toată lumea!…
„În aceste cuvinte scurte”, spune Sfântul Gură de Aur, „Mântuitorul a arătat că virtutea este scurtă, convenabilă și cunoscută tuturor. El nu a spus: „Orice vrei de la Dumnezeu, fă la fel aproapelui tău”, ca să nu protestezi și să spui: „Cum este posibil asta? El este Dumnezeu, dar eu sunt om.” Dar El a pronunțat: „Ce vrei de la egalul tău, fă-o tu însuți aproapelui tău.” Ce poate fi mai simplu decât asta? Ce poate fi mai drept?” Căci în aceasta se află atât legea, cât și Profeții — aceasta nu este o regulă în esență nouă. Acest lucru a fost predat în Legea Vechiului Testament, în Profeți și chiar legea naturii umane. Virtutea este inerentă omului; știm din conștiință ce trebuie să facem, așa că nu ne putem justifica prin invocarea ignoranței. Chiar și înțelepții păgâni, care nu l-au cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, au spus: „Nu face altora ceea ce tu însuți nu ți-ai dori”. Această lege este înscrisă de degetul lui Dumnezeu pe inimile tuturor oamenilor. „Sufletul uman este creștin prin fire”, spune Tertulian. Sfinții părinți care au înțeles toată puterea plină de har a acestei reguli prin experiență, au spus: „Viața și moartea depind de aproapele tău”. Dar chiar dacă virtutea este atât de firească și de aproape de inima omului, ea nu poate fi obținută fără dureri și ispite, care par insuportabile firii noastre păcătoase. De aceea zice Domnul: intră pe poarta cea strâmtă!
Sursa: Pliante Trinity, nr. 801–1050
https://orthochristian.com/156629.html
Traducere și adaptare: Dr. Gabriela Naghi
Din învăţăturile Cuviosului Părinte Paisie Olaru (20 iunie 1897-18 octombrie 1990)
Pentru un creştin întristat
Un creştin întristat i-a cerut bătrânului cuvânt de mângâiere, iar el i-a spus: „Ascultă, frate! Fără ispite şi necazuri nu ne putem mântui. Dar să nu ne tulburăm, nici să slăbim în credinţă, că acum diavolul dă mai greu război asupra oamenilor ca altădată, că vede că are timp puţin. Să ne rugăm, să răbdăm şi să ne aducem aminte de cuvintele Domnului care ne-a făgăduit că va rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor. Nici să ne deznădăjduim de viaţă în vremea necazurilor, că Dumnezeu nu ne lasă părăsiţi. Că precum în vremea Sfântului Proroc Ilie Tezviteanul, Dumnezeu mai avea încă 7000 de bărbaţi aleşi care nu şi-au plecat genunchiul lui Baal, tot aşa şi în zilele noastre are Domnul încă destui bărbaţi şi creştini aleşi, care sunt tari în credinţă şi nu şi-au plecat sufletul în robia patimilor. Are Dumnezeu drepţii Lui prin sate şi oraşe, care Îl slăvesc ziua şi noaptea, care trăiesc în feciorie şi înfrânare şi fac milă cu săracul şi cu văduva. Dar numele şi numărul lor îl ştie numai singur Dumnezeu.
Împotriva avortului
O femeie care nu voia să aibă copii mulţi i-a cerut bătrânului sfat, ce anume să facă. Iar el i-a răspuns: Dacă fugi de copii, fugi de mântuire. Nici să nu rămâi la un singur copil, ca să nu-l pierzi şi pe acela. Mai sănătoşi sunt copiii mulţi în casă. Iar unde este numai unul sau doi, de obicei şi aceia sunt răi sau bolnăvicioşi. Aici se împlineşte cuvântul Sfântului Pavel care zice: Cine seamănă cu binecuvântare, cu binecuvântare va şi secera, iar cine seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera (2 Cor. 9: 6). A venit la mine nu de mult o femeie bătrâna din Grumăzeşti Neamţ, la spovedanie, şi am întrebat-o: „Soră, câţi copii ai”? „Părinte, optsprezece copii am avut! Opt i-a luat Dumnezeu, au murit de mici, şi zece sunt primii gospodari în sat!”. A venit şi o altă femeie, de departe, şi am întrebat-o: „Câţi copii ai, creştină”? „Niciunul, părinte”. „Dar, câte avorturi ai”? „Patruzeci de avorturi!” „Du-te, femeie, la un episcop şi te mărturiseşte şi te pocăieşte cât mai ai vreme, că este înfricoşată judecata lui Dumnezeu!” După lepădarea de credinţă, cel mai mare păcat care se face în lume este uciderea de prunci. Aceste două păcate atrag grabnica mânie şi pedeapsă a lui Dumnezeu peste oameni.
Pentru iubirea aproapelui
Să socoteşti pe aproapele tău mai bun decât tine, să-i ceri sfat, în loc să-i dai tu, iar lipsurile lui să i le completezi cu dragostea ta. Fă aceasta şi te mântuieşti.
Despre erezii şi secte
Sectele se înmulţesc mai întâi din cauza preoţilor care nu au grijă pentru turma lui Hristos. Unde preoţii îşi fac datoria de păstori şi trăiesc precum învață pe oameni, acolo nu pătrund sectele. Mai mult decât cunoaşterea Sfintei Scripturi şi decât teologia şi predica este viaţa preotului. Aceasta este, şi trebuie să fie cea mai puternică predică a preotului de la ţară şi oraş.
Despre smerenie
Smerenia este cugetul inimii noastre care ne încredinţează că suntem mai păcătoşi decât toţi oamenii şi nevrednici de mila lui Dumnezeu. Când ne defăimăm pe noi înşine nu înseamnă că avem smerenie. Ci, atunci când altul ne ocărăște şi ne defaimă, încă în public, iar noi răbdam şi zicem: „Dumnezeu i-a poruncit fratelui să mă ocărască pentru păcatele mele”, aceasta este smerenia cea adevărată. Deci, să primim toate ca din mâna şi cu voia lui Dumnezeu. Când te ocărăște cineva, Dumnezeu îi porunceşte să te ocărască. Iar mândria, dimpotrivă, este atunci când te încrezi în tine, în mintea şi puterile tale; când socoteşti că eşti mai priceput decât altul, mai bun decât altul, mai frumos decât altul, mai sporit în fapte bune şi mai plăcut lui Dumnezeu decât altul. Atunci eşti stăpânit de păcatul cel urât al mândriei, de care să ne ferească pe toţi Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mântuirea noastră. Să ne smerim, fraţilor, că cel mândru nu se poate mântui. Să plângem păcatele noastre aici ca să ne bucurăm dincolo în veci, că după plecarea noastră din trup, toţi ne vor uita. Să nu ne punem nădejdea în oameni, ci numai în Domnul. Că omul se schimbă. Azi îţi dă şi mâine îţi cere; azi te laudă şi mâine te ocărăște. Ci, să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodată.
Pentru preoţi
Turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, iar nu băţul. Adică cu blândeţe, iar nu cu asprime. Se păstoreşte mai mult cu exemplul vieţii preotului, nu numai cu predica de la amvon. Deci mai mult cu faptele, decât cu vorbele, ca oamenii văzând faptele cele bune ale voastre, să slăvească pe Dumnezeu. Apoi să facă slujbe frumoase, cu credinţa şi evlavie; să dea milostenie la cei săraci şi bolnavi din parohie, să înveţe dreapta credinţă pe credincioşi, bătrâni, tineri şi copii; să-i spovedească regulat, să-i îmbărbăteze în necazuri şi să le fie model în toate, hrănindu-i cu cărţi sfinte şi cu tot cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru mama credincioasă
O mamă credincioasă care are bărbat şi copii, oricât ar suferi de la soţul ei, trebuie să rabde pentru mila copiilor. Apoi este legată de bărbat prin taina cununiei şi trebuie să asculte pe Sfântul Pavel, care zice că „femeia credincioasă mântuieşte pe bărbatul necredincios” prin rugăciune, post şi răbdare. Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ducă până la capăt crucea căsătoriei.
Soţia bărbatului desfrânat, care are şi copii, să rabde cu nădejdea întoarcerii soţului la pocăinţă şi să nu-l părăsească de mila copiilor. Iar dacă nu are copii să-l părăsească un timp până dă dovada de pocăinţă şi, dacă o cheamă, să se reîntoarcă în familie fără a-i mai aminti de păcatele făcute în trecut.
Despre vremurile de apoi
Spune ucenicul său de chilie, că uneori părintele Paisie începea a plânge cu lacrimi şi când îl întrebă de ce plânge, bătrânul răspundea: „Vin timpuri foarte grele de încercare şi suferinţă şi mulţi vor cădea, fiind biruiţi de ispitele veacului celui de pe urmă!”.
Despre Maica Domnului
Dragii mei, până la uşă este tare greu, răspundea bătrânul, şi începea să plângă … Dacă ajungem noi acolo, strigăm la Maica Domnului: „Ușa milostivirii deschide-o nouă!”şi Măicuţa Domnului, cu rugăciunile ei, ne va deschide uşa să intrăm în Rai, căci ea ne ajută tuturor la mântuire. De aceea în fiecare, zi suntem datori să-i citim, dimineaţa Acatistul Buneivestiri, şi seara, Paraclisul, căci este tuturor Mamă, Acoperământ şi Grabnică ajutătoare…
Să avem parte de sfintele sale rugăciuni!Amin!
Material preluat din Revista Atitudini Nr 15
Sfanta Scriptura (Marcu Cap.13)
,,Iisus vorbeste despre daramarea Ierusalimului si despre a doua venite a Fiului Omului. Indemnuri la priveghere.
1. Si iesind din templu, unul dintre ucenicii Sai I-a zis: Invatatorule, priveste ce fel de pietre și ce cladiri!
2. Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari cladiri? Nu va ramane piatra pe piatra care sa nu se risipeasca.
3. Si sezand pe Muntele Maslinilor, in fata templului, Il intrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan si cu Andrei:
4. Spune-ne noua, cand vor fi acestea? Si care va fi semnul cand va fi sa se implineasca toate acestea?
5. Iar Iisus a inceput sa le spuna: Vedeti sa nu va insele cineva.
6. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand ca sunt Eu, si vor amagi pe multi.
7. Iar cand veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie, sa nu va tulburati, caci trebuie sa fie, dar inca nu va fi sfarsitul.
8. Si se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie, vor fi cutremure pe alocuri si foamete si tulburari vor fi. Iar acestea sunt inceputul durerilor.
9. Luati seama la voi insiva. Ca va vor da in adunari si veti fi batuti in sinagogi si veti sta inaintea conducatorilor si a regilor, pentru Mine, spre marturie lor.
10. Ci mai intai Evanghelia trebuie sa se propovaduiasca la toate neamurile.
11. Iar cand va vor duce ca sa va predea, nu va ingrijiti dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant.
12. Si va da frate pe frate la moarte si tata pe copil si copiii se vor razvrati impotriva parintilor si ii vor ucide.
13. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana la urma, acela se va mantui.
14. Iar cand veti vedea 《uraciunea pustiirii》 stand unde nu se cuvine – cine citeste sa inteleaga -, atunci cei ce vor fi in Iudeea sa fuga in munti,
15. Si cel de pe acoperis sa nu se coboare in casa, nici sa intre ca sa-si ia ceva din casa sa,
16. Si cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca indarat ca sa-si ia haina.
17. Dar vai celor ce vor avea in pantece si celor ce vor alapta in zilele acelea!
18. Rugati-va, dar, ca sa nu fie fuga voastra iarna.
19. Caci in zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost pana acum de la inceputul fapturii pe care a zidit-o Dumnezeu, si nici nu va mai fi.
20. Si de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scapa nici un trup, dar pentru cei alesi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile.
21. Si atunci, daca va va zice cineva: Iata, aici este Hristos, sau: Iata, acolo, sa nu credeti.
22. Se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor face semne si minuni ca sa duca in ratacire, de se poate, pe cei alesi.
23. Dar voi luati seama! Iata, dinainte v-am spus voua toate.
24. Ci in acele zile, dupa necazul acela, soarele se va intuneca si luna nu-si va mai da lumina ei.
25. Si stelele vor cadea din cer si puterile care sunt in ceruri se vor clatina.
26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multa si cu slava.
27. Si atunci El va trimite pe ingeri si va aduna pe alesii Sai din cele patru vanturi, de la marginea pamantului pana la marginea cerului.
28. Invatati de la smochin pilda: Cand mladita lui se face frageda si infrunzeste, cunoasteti ca vara este aproape.
29. Tot asa si voi, cand veti vedea implinindu-se aceste lucruri, sa stiti ca El este aproape, langa usi.
30. Adevarat graiesc voua, ca nu va trece neamul acesta pana ce nu vor fi toate acestea.
31. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32. Iar despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal.
33. Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti cand va fi acea vreme.
34. Este ca un om care a plecat in alta tara si, lasandu-si casa, a dat puterea in mana slugilor, dand fiecaruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit sa vegheze.
35. Vegheati, dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cantatul cocosilor, sau dimineata;
36. Ca nu cumva venind fara veste, sa va afle pe voi dormind.
37. Iar cea ce va zic voua, zic tuturor: Privegheati!”