Nu este posibil ca Dumnezeu să fi făcut răul. Poate că întrebarea este cum de există răul sub umbrela iubirii lui Dumnezeu?… Nu cunosc. Sincer, nu știu răspunsul. Dar să întreb și eu ceva. De ce este nevoie ca să cunoască cineva ceea ce întrebi? De ce să ne străduim să aflăm un răspuns care probabil ne depășește și sigur nu ne este de folos? Pe mine nu mă preocupă deloc asemenea lucruri, fiindcă nu mă interesează faptul „de ce”. Important este că există răul și că este puternic și amenință să ne sugrume.
Stăpânul lumii întunericului veacului acestuia este diavolul. Cum îl vom înfrunta? Și atunci vine răspunsul la această întrebare: „Mai mare este Cel ce e în voi decât cel ce este în lume” (I Ioan 4, 4), răspuns care înseamnă două lucruri: în primul rând, că Dumnezeu nu doar că nu este îndepărtat, ci este în interiorul nostru; și în al doilea rând, că este mai mare și mai puternic decât stăpânul lumii.
El este Atotțiitorul.
Așadar, ceea ce ne interesează este cum să învingem răul care ne înconjoară, cu ajutorul Binelui, adică al lui Dumnezeu, pe Care trebuie neapărat să-L descoperim în interiorul nostru.
Invocăm ajutorul Lui și ducem în mod biruitor lupta noastră împotriva păcatului, a răului și a diavolului. Puțin lucru este acest fapt?
(Nicolae, Mitropolit de Mesoghéia și Lavreótica, Dacă există viață, vreau să trăiesc, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 92)
Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi
Dumnezeu ne ceartă cu dragoste, ca mai mult să sporim
Sfântul Nil Sorski
Când se va întări asupra noastră mâhnirea pentru multe, atunci sufletului îi stă înainte mare nevoință. Cumplit este acest duh al trândăviei, înjugat fiind cu duhul scârbei, căci când sporește, ajută acestuia din urmă, făcându-se el mai cumplit și mai îngreuietor.
Lupta cu acest duh este cu deosebire puternică la aceia care trăiesc în liniște. Căci când ridică asupra sufletului acele valuri grele ale întristării, omul pierde nădejdea de a mai vedea vreodată sfârșitul lor, iară vrăjmașul, pe lângă aceasta, îi bagă și acest gând pierzător, cum că pătimirea cea mare a lui în timpul de față mai pe urmă încă mai mult se va mări, cum că el este părăsit de Dumnezeu, că Dumnezeu nu se mai îngrijește de el, cum că toate acestea s-au întâmplat lui fără de Pronia lui Dumnezeu și cum că aceasta numai lui singur i s-a întâmplat, iar la alții aceasta nici n-a fost și nici vreodată va fi. Dar aceasta nu este așa, nu este.
Dumnezeu, ca un Părinte iubitor de fii, nu numai pe noi, păcătoșii, ci și pe sfinții Lui care din veac bine I-au plăcut, ca pe fiii Săi i-a certat cu toiagul cel duhovnicesc, din dragostea cea către dânșii, ca mai mult să sporească ei în faptele cele bune.
Sfântul Nil Sorski
Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, ediția a 2-a, traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2008, p. 48-49
De câte ori te afli în Biserică, iată că te afli deja în rai!
Sfântul Justin Popovici
Acest loc al nostru îşi are şi el propriul său colţişor de rai. Este tocmai această sfântă biserică. Deoarece fiecare sfântă biserică este, de asemenea, o bucăţică de cer pe pământ.
Şi de câte ori te afli în Biserică, iată că te afli deja în rai. Dacă oamenii te necăjesc cu răutăţile lor, află-ţi scăparea în Biserică, îngenunchează dinaintea lui Dumnezeu, iar El te va lua sub aripa Sa protectoare, atotputernică şi blândă. Chiar dacă s-ar năpusti asupra ta lighioane de demoni, fugi în Biserică – printre îngeri, fiindcă Biserica este pururea plină de îngeri, iar îngerii lui Dumnezeu te vor apăra de toţi demonii acestei lumi şi nimic nu te va putea vătăma. Să nu uitaţi, fraţilor, că noi, creştinii, suntem tari în Dumnezeu. Cine poate fi atunci mai tare decât noi? Nimeni, absolut nimeni! Niciunul dintre oameni, niciunul dintre demoni! Iar fără Dumnezeu – ce suntem noi ca fiinţe umane în lumea aceasta? O jucărie a păcatului, a răului şi o jucărie în mâinile demonilor. O, fratele meu, aproapele meu, diavolul râde de tine dinapoia fiecărui păcat la care el îţi pricinuieşte poticnirea. Şi dacă te face să cazi într-o mulţime de păcate, chicotele multor demoni răsună în jurul tău din toate părţile.
Atunci când un om nu este cu Dumnezeu, el este întotdeauna o jucărie a diavolului, iar diavolul se joacă cu el: într-o clipă el îi umple sufletul cu gânduri necurate, într-altă clipă el îi aprinde limba de blesteme, altă dată îl face să defăimeze, să calomnieze, să fure, să desfrâneze sau îl îndeamnă spre orice altă faptă rea. Şi continuă în acest chip până când omul îşi aminteşte de Dumnezeu, îşi află scăparea în Biserica lui Dumnezeu şi se închină dinaintea lui Dumnezeu. Atunci el se află cu totul în cer şi nici răutăţile omeneşti ale lumii, nici păcatele şi nici demonii nu-l mai ating. În acea clipă el se află într-o fortăreaţă apărată de îngeri, apărată de sfinţii lui Dumnezeu şi, cu flacăra apărătoare a rugăciunilor lor, ei distrug orice rău care-l atacă din partea oamenilor, a lumii, a demonilor, a iadului.
Sfântul Justin Popovici
Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, p. 91-92
Duhul omenesc este suflare a Duhului Sfânt!
Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei
Cerurile sunt create cu cuvântul lui Dumnezeu, cu Duhul lui Dumnezeu. Cu Duhul gurii lui Dumnezeu au fost create toate Puterile cerești. Duhul lui Dumnezeu a însuflețit și primul trup al omului, creat de El din tina pământului, trupul lui Adam, fiindcă se amintește în Scriptură că în acest trup a suflat Dumnezeu suflare de viață și este absurd să cauți alt izvor de viață.
Ce este sufletul omenesc? Ce este duhul omenesc? Omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu este netrupesc? Desigur! Nu după trup suntem noi făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ci după duh. Duhul omenesc este suflarea Duhului Sfânt.
(Sfântul Luca al Crimeei, Predici, Editura Sophia, București, 2010, p. 343)