Acest concept îl regăsim toate Constituţiile de după preluarea puterii în România de comuniştii inculţi şi împuţinaţi la minte. Această formulare e o tâmpenie. De ce spun asta? Pentru că ,,stat’’ nu însemnează numai instituţiile care conduc, la un moment dat ţara, populate de o faună greu de definit, ci înseamnă şi totalitatea cetăţenilor care susţin acele instituţii. Statul Român e alcătuit din peste 86% ortodocşi. Cum să desparţi Statul Român de aceşti oameni, când în acest procent Poporul Român este, de fapt, Biserica Ortodoxă Română?
Înţelegem gândirea celor care susţin această inepţie. Aceştia au ajuns, printr-un accident al istoriei, să stăpânească şi să conducă o ţară. Grija lor dintâi a fost să declare separaţia între stat şi Biserică. Cu alte cuvinte aceşti indivizi şi-au proclamat îndepărtarea de Sfânta Biserică şi de Dumnezeu, afirmând, asemenea necuvântătoarelor, că ei nu mai depind de nimeni şi de nicio Lege Dumnezeiască. Aşa se explică, foarte clar, nenorocirile fără număr care s-au abătut asupra României în anii de urgie comunistă şi după aceea.
Viclenia şi ticăloşia sunt mari. În fapt, statul nu e separat, câtuşi de puţin, de Biserică, şi vă spun de ce. Îmi asum în faţa Bunului Dumnezeu această afirmaţie. Nu există în momentul de faţă niciun episcop român, care să fie ales de Biserică! Repet: nu exista niciun episcop român, pe teritoriul actual…Factorul politic a intervenit, de fiecare dată, şi a impus pe scaunele episcopale homosexuali şantajabili, informatori ai securităţii, ofiţeri sub acoperire, masoni recunoscuţi, aventurieri, agenţi cu misiuni clar definite spre a distruge Biserica Ortodoxă Română. Cereţi-mi, şi voi aduce exemple concrete, vizibile, demonstrabile pentru toate categoriile enumerate mai sus.
Puţini ştiu că fiecare ,,episcop’’adus din ,,nefiinţă’’ pe scaunele episcopale trebuie să aibă un decret de recunoaştere din partea lutheranului- papistaş KW Iohannis. Fără acest decret nu poate fi nimeni ,,episcop’’. De când nişte scursori, străine de Neamul Românesc şi de Sfânta Credinţă Ortodoxă, hotărăsc cine este bun, cine este nebun, pentru a păstori o Episcopie? Cam de multă vreme. Ne-am săturat. Adă, Doamne, vremea ca să avem măcar câţiva Ierarhi Ortodocşi, care să ne ajute să ne împlinim datoriile preoţeşti, în aceste vremuri de persecuţie antihristică.
Presbiter Ioviţa Vasile
Ioan spune:
martie 23, 2022 la 1:16 am
Asta se va intampla in mai 2022 in SUA intr-adevar.Ca sa se inteleaga:fenomenul nuclear va fi doar in anumite tari acum(SUA,ANGLIA,NORDUL FRANTEI,NORDUL GERMANIEI SI NU IN ULTIMUL RAND INTREAGA GEORGIE.SARMANII GEORGIENI NU STIU CE-I ASTEAPTA.ULTIMATUMUL LE EXPIRA IN ZECE ZILE).

Ati vazut vreodata munti topiti in Georgia de nuclearele rusesti?O sa vedeti prin aprilie.
Apreciază
Răspunde
Ioan spune:
martie 23, 2022 la 1:29 am
In Romania in curand veti vedea ca va fi cea mai mare prezenta militara de pe tot mapamondul si din toata istoria omenirii.Unitati militare precum nisipul marii vor fi la noi:in tranzit dinspre Vest spre Est si dinspre Est spre Vest si stationare fara a fi aici deloc razboi.Aici vor fi manevre militare APOCALIPTICE in asa hal ca de la atata inghesuiala de circulatie nu se va mai putea iesi din case pt cumparaturi si cele ale traiului 1 an si 9 luni pana se va decongestiona traficul ingrozitor de masinarii si armament odata cu inceperea propriuzisa a celui de al treilea razboi mondial de pe teritoriul Israelului(Ierusalim) de unde se va generaliza cu rachete in 24 de ore.
Ioan spune:
martie 23, 2022 la 1:39 am
Pregatiti-va de provizii pt aproape 2 ani ca nu va veti putea deplasa din motivele mai sus-mentionate.Si nu intrati in panica cum ca aici va fi razboi acum.Nu.Ci vor fi cele pe care vi le-am aratat mai sus.Va fi libertate desavarsita de circulatie dar din cauza numarului teribil de blindate si unitati militare parcate si in statiile de autobuz si de tren cetatenii nu se vor putea deplasa deloc si nici din case nu vor putea iesi.Multi sarmanii vor crapa de foame in case din imposibilitatea de a iesi din propria curte si apartament pt ca si scarile blocurilor vor fi pline de lume.
Apreciază
Răspunde
Viteazul Mihai spune:
martie 23, 2022 la 11:46 pm
De unde aveti aceste informații domnule Ioan?Nu am mai gasit ceva asemănător până acum!Doamne Ajuta !
Apreciază
Răspunde
Ioan spune:
martie 23, 2022 la 3:44 am
For glory of Peace:
The Himn of Russia

The himn of US:

Roumanian National Antemm

Ukrainian National Anthemm.Intonate by Romanian Choir Madrigal:

National Anthemm of Greece

French National Anthemm

China National Anthemm

German National Anthemm

Israeli National Anthemm

British National Anthemm

National Anthemm of Italy

National Anthemm of Turkey

Cuban National Anthemm

National Anthemm of Saudi Arabia

Mexican National Anthemm

Apreciază
Răspunde
Ecumenismul – O mare ispită, o erezie
Cuviosul Părinte Martir Gheorghe Calciu
Cât despre compromisurile din cadrul Bisericii… astăzi există însăși ideea că ecumenismul este o necesitate în spațiul eclezial. Ce credeți ?
– Dacă ascultăm de Diavol, înseamnă asta că este o necesitate? Nu este o necesitate, ci un păcat, o ispită foarte mare, o erezie. Cred că Biserica Ortodoxă ar trebui să-și facă griji pentru propriile activități, nu să fie interesată de ecumenism și alte „mișcări”. Să trăiască în Hristos așa cum a trăit până acum.
– Cât de puternică este ortodoxia?
– Forța Ortodoxiei constă în faptul că nu a schimbat nimic din canoanele fixe până când s-a rupt de catolici, în timp ce forța romano-catolicismului constă în numărul și organizarea ei. Puterea catolicismului se prăbușește astăzi, în timp ce puterea Ortodoxiei rămâne. Dacă Ortodoxia cade, ea cade prin păcatele oamenilor din ea, nu prin altceva. Pentru că Ortodoxia însăși este invincibilă.
– Deci ne slăbim în Biserica noastră…
– Da. Problema este că ne-am corupt pe noi înșine, nu pe alții. Chiar și acum, în Comunitatea Europeană, fiecare Biserică și-ar putea păstra deplina identitate, fără compromisuri sau prejudicii ale doctrinei religioase, dacă ar fi conștientă că trebuie să-și păstreze această identitate.
– Aici, ar trebui să schimbăm puțin mentalitățile…
– Ei bine, asta e problema. Dacă ne pierdem atașamentul față de tradiția ortodoxă și ne diluăm în această masă de ecumenism, absurd și criminal, sau dacă nu este criminal, chiar anticreștin, atunci cu siguranță ne pierdem pe noi înșine. Este un dezastru ! Și unii fac… Chiar nu înțeleg pericolul? Sau sunt „corupți”? nu știu, nu înțeleg…
– Cum vedeți starea actuală a Bisericii noastre?
– E ca în povestea asta, ne-a povestit mama când era mică, despre legiunea de demoni care a venit în casa văduvei în timp ce se ruga cu cei șapte copii ai săi. La fel se întâmplă și astăzi, există o mare legiune de demoni care alergă în jurul Bisericii.
Adică se întâmplă cu orice Biserică Ortodoxă din lume, nu doar cu Biserica noastră Ortodoxă; milioane de diavoli aleargă în jurul ei.
Au fost multe necazuri în orice moment în istorie, dar astăzi sunt multe altele, vedem. Sunt și mulți preoți neascultători și mulți călugări rătăcitori care nu ar trebui să-și părăsească mănăstirile așa cum doresc.
Mulți călugări merg în Occident, ce caută acolo? Ar trebui să rămână în mănăstiri. Daca nu le place mănăstirea lor pentru ca este ecumenistă sau din alt motiv, pot alege alta, pentru că sunt autorizați să o facă.
Adică trebuie să ne impunem o disciplină prin care să respectăm autoritatea Bisericii, până când devenim vrednici și de Hristos, respectând-o. Dar stai în fața lui Satana! Fii ca un stâlp de neclintit! Știind că dacă se va înfrunta cu un preot, un călugăr sau un episcop, va fi învins”.
Viața Părintelui Gheorghe Calciu dupa mărturiile sale și ale altora“, Editura Christiana, București, 2007
https://orthodoxfaithblog.wordpress.com/2017/02/21/the-ecumenism-a-great-temptation-interview-with-father-george-calciu/
Cuviosul Părinte Efrem Filotheitul din Arizona: „… Ortodoxia nu este doar teologie prin excelență, ci și psihologie adevărată…”
„Ortodoxia a mers mereu pe calea cerească a Evangheliei; a păstrat spiritul autentic al creștinismului înaintea misticismului întunecat al ereziilor occidentale, al caesaro-papismului, al urii latine și al raționalismului subversiv protestant.
A păstrat permanent echilibrul și armonia, nu a făcut greșeli deoarece Sfinții Părinți au fost atinși duhovnicește și călăuziți de Duhul Sfânt. Ortodoxia nu disprețuia omul, înțelepciunea natura sau arta. I-a sfințit și a făcut cultură creștină din toți.
Potrivit versetului troparului celor trei Sfinți Ierarhi: „în ea (în Ortodoxie) s-a sporit natura tuturor ființelor, s-au întărit obiceiurile tuturor oamenilor”. Ortodoxia este întreaga călătorie a omului către Creatorul său, către divinitate. Îl conduce pe om la împlinirea sa deplină în Hristos și pentru Hristos.
Ortodoxia nu este doar Teologie prin excelență, ci și Psihologie adevărată, Umanism autentic și social, un diamant cu mai multe fațete care prezintă totul ca noi reflectări ale Adevărului.
Astfel, ar trebui să o cunoaștem nu doar teoretic, ci să o simțim și să o trăim în profunzimea ei. Și doar așa putem să o răspândim și să-i dăm valoare pentru că Ortodoxia nu este muzeu și trecut, ci viață, creație și strălucire, marea idee a neamului nostru ceresc, speranța de aur a mântuirii noastre, lauda noastră în Hristos.
Să-L propovăduim cu eroism și curaj, ca adevărați fii ai marilor săi Sfinți.
O, minunată Ortodoxie, mireasă sângeroasă a lui Hristos, noi, cei nevrednici, nu ne vom lepăda niciodată de tine, iar dacă situația sau vremurile ne-ar cere asta, ne vom vărsa pentru tine și ultima picătură de sânge.”
https://orthodoxfaithblog.wordpress.com/2017/05/27/elder-ephraim-of-arizona-the-orthodoxy-is-not-only-theology-through-excellence-but-also-true-psychology/#more -345
Cuviosul Părinte Daniel Sisoiev Noul Martir: Predică despre unitate
„În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt!”
Apostolul Pavel, din închisoare, scrie o epistolă către Efeseni în care spune: „ De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.” (Efeseni 4:1-3).
Cât de importante sunt aceste cuvinte, pentru că printre creștinii ortodocși, și asta este o mare rușine pentru noi, se întâmplă adesea să fie o dezbinare, despărțire, opoziție, când unii creștini se ceartă cu alți creștini, spunând ceva greșit, asta este rău.
Dar apostolul Pavel spune: „îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.” (Efeseni 4:3), străduiți-vă să o faceți, străduiți-vă să fiți printre și cu poporul, ca iubindu-vă unii pe alții, chiar dacă unii au păcătuit împotriva voastră – străduiți-vă să fiți buni cu ei din dragoste, căci Dumnezeu este Cel care ne-a iubit primul în Hristos.
Imaginați-vă, dacă Dumnezeu nu ar fi Multmilostiv cu noi? Ce ar fi cu noi? Nimic bun nu ar fi din partea noastră. Și uităm de asta, ne împărțim în partide, începem niște certuri în biserici, despărțiri și opoziții.
Apostolul spune: În Biserica Ortodoxă a lui Hristos este un singur trup și un singur Duh. Există Un Duh Sfânt, Care l-a reînviat în ziua Cincizecimii, Care trăiește în el până acum. Nu există două duhuri sfinte, ci Unul, Un Trup al lui Hristos și o credință pe care o mărturisim, toți avem un „Singur Crez”. Nu cunoaștem două, trei crezuri; toți avem aceeași credință în Sfânta Treime. Într-o credință ) am fost botezați, păstrăm o singură credință în toate Bisericile lumii și singura speranță a chemării noastre. Și avem un singur scop – Împărăția Cerurilor.
Ce avem cu toții de împărțit dacă toți mergem în Împărăția Cerurilor? Un singur Domn Iisus Hristos, care a făcut din toate neamurile o singură entitate – trupul lui Hristos, în care „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” ( Galateni , 3:28), după cum spune Apostolul. Nu există separare pe bază teritorială, sau pe naționalitate sau pe motive sociale sau pe alte puncte de vedere, toți suntem una în Hristos. În Hristos S-a făcut Domnul ca darurile Duhului Sfânt să fie date atât bogaților, cât și săracilor, celor de rând, precum și celor deștepți, celor slabi, precum și celor puternici, tuturor bărbaților si femeilor la fel.
De-ar fi fost numai credința ortodoxă, de-ar fi fost iubire și dorință de a sluji Domnului Dumnezeu, numai acestea și ar fi fost de ajuns. De aceea, Apostolul spune că există „Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.” (Efeseni 4:6). Un singur Dumnezeu care este mai presus de toate, veghind asupra tuturor, astfel încât oamenii să nu creadă că s-ar putea împărți în biserici și ar putea scăpa de sub stăpânirea lui Dumnezeu.
Dumnezeu se uită la bisericile Sale și nu va împărți niciodată Biserica. El acționează prin noi toți, așa că El ne dă tuturor aceeași putere a Puterii Sale.
Toți preoții, toți mirenii, toți episcopii acționează cu o putere – cea a lui Dumnezeu Tatăl, și El este în noi toți, El este în noi ca Tatăl nostru. Și dacă copiii Lui se împotrivesc Lui, El se va purta cu ei la fel ca noi cu copiii noștri când se ceartă – îi vom pedepsi, ca să nu se poarte rău. Deci, dacă ne vom despărți, Dumnezeu ne va pedepsi.
Propovaduiește unitatea și învața-o în înțelegere cu toți . Amintiți-vă că toate bisericile voastre sunt Biserica lui Dumnezeu, că toți creștinii sunt frații și surorile voastre, că toți Preoții sunt Părinții voștri duhovnicești, că toți episcopii sunt Păstorii noștri. Nu ar trebui să existe nicio separare intre noi decât în sensul că există vreo împărțire a credinței, a speranței sau a iubirii. Dar în toate celelalte cazuri nu poate exista nicio separare.
Frica de dezbinare, frica de despărțire, nu asculta de acei oameni care spun ca Biserica a căzut în erezie sau s-a denaturat sau s-a deteriorat. Nu, Duhul Sfânt veghează asupra Bisericii, Tatăl Ceresc vede totul, aude totul.
Și Hristos Mântuitorul încă mijlocește pentru noi înaintea Tatălui Său din Ceruri. Prin urmare, Biserica a rămas la fel ca ceea ce a fost și noi trebuie să fim vrednici de ceea ce suntem chemați.
Nu vă despărțiți, nu vă împotriviți, nu creați niciun partid, ci împreună în dragoste îndurăndu-vă unii pe alții, pocăindu-vă, rămânând în blândețe, în răbdare mergând spre mântuire, ca să ajungeți în Împărăția Cerurilor.
La asta suntem chemați și sper să fie așa.
Harul lui Dumnezeu Atotputernic să fie cu voi toți! Dumnezeul Cel Atotputernic să vă binecuvânteze!”
https://orthodoxfaithblog.wordpress.com/2017/02/09/father-daniel-sysoyev-sermon-about-unity-2/#more-324
Nebunia nebunilor, au fost lansate „icoane” și candele reprezentandul pe Jelinski sau Zdrelinski in postura de „sfânt”
Paştele Blajinilor
Părintele-mărturisitor Dimitrie Balaur
Ce este Paştele Blajinilor ?
Paştele Blajinilor este „Paştele morţilor”, ce se prăznuieşte o dată pe an în Moldova de Răsărit.
Paştele Blajinilor este cea mai însemnată dintre toate zilele în care se pomenesc morţii de obşte şi li se dă de pomană. E singură zi în care se face pomenirea tuturor morţilor la cimitir. E cea mai mare prăznuire pe care o fac credincioşii în cinstea celor adormiţi. E cel mai frumos obicei al lor.
Paştele Blajinilor se prăznuieşte a doua zi după Duminică Tomii, luni, sau a opta zi după Paşti. După luminatul praznic de mare bucurie în cinstea Celui ce a Înviat din morţi, al Învierii Domnului, se apropie şi Paştele morţilor, Paştele Blăjenilor.
Însuşi Domnul Iisus Hristos, înainte de patimile Sale, în cuvântarea de despărţire cu ucenicii Săi întristaţi le-a prezis că întristarea lor se va preface în bucurie şi această bucurie nimeni nu o va lua-o de la ei, bucurie pe care au avut-o ucenicii când L-au văzut pe Domnul, după Înviere (Ioan 16, 20-22; 20, 20).
Această mare bucurie a Învierii lui Hristos, a Paştelui, pe care au trăit-o şi creştinii în Săptămâna Luminată şi care aduce aminte de Învierea cea de obşte, ei vin apoi să o împărtăşească şi celor adormiţi în nădejdea fericitei Învieri, a cărei bucurie a vestit-o Domnul Iisus Hristos, care înainte de Învierea Sa s-a pogorât întâi să propoveduiască biruinţă asupra morţii, la cei morţi din iad (I Petru 3, 19). Tot aşa şi urmaşii Lui vin în această zi la mormânturile celor adormiţi ca să le vestească bucuria biruinţei lui Hristos asupra morţii.
Aşadar, temelia Paştelui Blajinilor este credinţa unită cu nădejdea că Biruitorul morţii, după făgăduinţa Sa (Matei 25, 31-46), va Învia la straşnicul judeţ sufletele tuturor credincioşilor adormiţi: părinţi, neamuri şi prieteni, pentru bucuria cea veşnică.
De aceea şi pomenirea celor scumpi nouă adormiţi să se facă cu bucuria cuvenită creştinismului. În această zi preoţii sunt îmbrăcaţi în veşmintele cele de Paşti, prealuminate, ce amintesc faţa acelor veşminte albe strălucitoare în care au fost îmbrăcaţi îngerii de la mormântul lui Hristos, care au vestit femeilor mironosiţe că Hristos a înviat din morţi (Luca 24, 4-6; Ioan 20, 11-13).
Pentru această zi se fac din vreme anumite pregătiri şi la cimitir şi acasă, aceste din urmă cer şi cheltuieli. Femeile cu copiii vin la cimitir şi curăţă buruienile uscate de pe mormânturi, la cele mai vechi le aduna ţărână şi le orânduiesc frumos, boiesc crucile sau le văruiesc.
Unii credincioşi răsădesc pe morminte liliac, mai rar stânjenei. Femeile, mai ales, au grijă şi de cei străini morţi sau găsiţi morţi, despre care ştiu că nu au pe nimeni să-i pomenească; le adună şi lor ţărâna la mormânturi şi le fac şi lor să fie „frumos”. Acasă, pe lângă altele, roşesc iarăşi ouă, pentru „Blajini”.
În ziua de Paştele Blajinilor, toată lumea femeilor, copiii şi unii bărbaţi vin la biserică, la sfânta slujba, iar alţii să duc de-a dreptul la cimitir. Fiecare femeie aduce cu ea într-o legătură sau două: tătuşii („tătuşiile” sunt şervete sau prosoape, mai rar: basmali, barizuri, salice sau testemele de îmbrobodit, cele mai obişnuite sunt petece de pânză, ţesută acasă, late că de două şchioape şi lungi cum vor să le rupă din valurile de pânză din ladă, după starea gospodarului. „Tătuşiile” se strâng la un capăt şi se leagă cu lumânare. Acestea sunt tătuşiile de mână, ce se dau clericilor împreună cu câte un colac de mână, la începutul atâtor slujbe care se săvârşesc pentru credincioşi), colaci cu lumânări, câte un prosop sau bucată de pânză pentru un mormânt, paşti, cozonac, păsculiţe mici coapte anume pentru „Blajini”, ouă roşii, fripturi şi mâncări, apoi rachiu, vin sau bragă pentru masa de obşte de la sfârşit.
Preoţii ies din biserică împreună cu oamenii, câţiva cu steaguri, şi vin la cimitir. Aici se face o panahidă de obşte la care se pomenesc încă o dată toate pomelnicile date pentru pomenire în biserică la slujbele din sâmbetele Postului Mare.
(Pomelnicul casei e o cărţulie mică în formatul de buzunar cu file pentru numele celor vii şi morţi ai casei. De obicei, în acest pomelnic se trec numai numele celor morţi, neamuri şi străini cunoscuţi: preoţi iubiţi, călugări din mănăstiri şi, când se întâmplă, vreun răposat al casei; mai rar se trec şi numele celor vii. Credincioşii, când se duc la biserică, în zilele de duminici şi sărbători, iau cu ei pomelnicul de acasă pentru a-l pomeni în altar, la proscomidie, prin dascăl sau starostele bisericii. Unii îl lăsă la biserică pentru mai mult timp, de obicei pentru tot Postul Mare sau chiar şi pentru un an, după dorinţă, până la Blăjeni, când pomelnicul se scoate. Aceste pomelnice credincioşii şi le cumpăra dela starostele bisericii, iar acasă şi le scriu singuri; rareori pentru aceasta la dascăl.)
Pe măsură ce preoţii le pomenesc, dascălii le împart, strigându-i pe cei ale căror sunt şi care le aşteaptă ca să le aibă pentru ecteniile de la mormânturi.
După panahida de obşte, să fac scurte litii pe la mormânturi. (Dacă în sat sunt mai mulţi preoţi, cimitirul se împarte, iar în oraşe preoţii, care vor, fără nici o împărţire, slujesc atât cât pot dovedi fiecare.)
Gospodina casei, mama copiilor, e aceea care aşteaptă de obicei pe preot cu toate gata; când nu-i ea, sunt copiii ei. În aşteptarea preotului, gospodina casei sau altcineva aşterne pe un mormânt al vreunuia din neamurile casei un prosop sau un petec de pânză, pe care pune colaci, paşti, cozonac, păsculiţe mici sau bucăţi de cozonac, fiecare bucată cu lumânare şi câte un ou roşu, apoi mâncări şi o sticlă cu vin; face şi un foc mic, tămâiază cu căţuia casei (căţuia de aramă pentru tămâie se păstrează pe grinda sau pe fereastră în „casa cea mare” şi slujeşte la trebuinţele religioase, mai ales pentru praznicele cari se săvârşesc acasă) mormânturile şi aşteaptă cu pomelnicul în mână.
Preotul vine şi săvârşeşte o ectenie, pomenind pomelnicul întreg al casei, iar când dascălul cântă „Vecinica pomenire”, preotul udă mormânturile cu vin. La sfârşit, femeia pune în coşul ce-l poartă storojul (groparul – paracliser): prosopul sau pânză de pe mormânt, cum şi o pască, cozonac sau 1-2 colaci cu ouă roşii şi lumânare, iar păsculiţele mici şi bucăţile le dă de pomană tot atunci copiilor, fiecare bucată cu câte o lumânare aprinsă şi un ou roşu, pentru sufletele morţilor.
Mâncările de obicei şi ce mai rămâne le duce la masa de obşte, care să face tot în cimitir sau în ograda bisericii – dacă biserica e alături de cimitir – şi la care ia parte toată lumea: preoţii, dascălii şi norodul.
Pentru clerici şi mirenii aleşi se aşază de obicei o masă, iar cei mai mulţi şed jos, pe a primăverii iarba verde, ca şi atunci când Mântuitorul sătura mulţimi de oameni (Matei 14, 19; Marcu 6, 39). Lumea e mulţămita: şi cei morţi şi cei vii. Săracii sunt şi ei la această masă.
Am ţinut să spun măcar câteva cuvinte despre acest prea frumos dar şi duios obicei. E adevărat că obiceiul trăieşte, dar nu mai este cum a fost. Oamenii vin mai puţini la cimitir şi cei care vin se grăbesc înapoi. Bucuria de odinioară de Paştele Blajinilor nu mai este aceeaşi, astăzi.
Părintele Dimitrie I. Balaur
Articol publicat în „Biserica Ortodoxă Română”, Bucureşti, 1936, nr. 3-4, p. 183-186
Oamenii curajoşi nu se tem niciodată de moarte
Oamenii curajoşi nu se tem niciodată de moarte, de aceea se şi nevoiesc cu mărime de suflet şi lepădare de sine. Şi deoarece îşi pun înaintea lor moartea şi se gândesc la ea zilnic, se pregătesc mai bine duhovniceşte şi se nevoiesc cu mai mult curaj. Astfel biruiesc deşertăciunea şi trăiesc încă de aici în veşnicie cu bucurie paradisiacă.
Să nu aşteptăm să se dezrădăcineze uşor lumea cea deşartă dinlăuntrul nostru, câtă vreme ne place să ne aflăm înlăuntrul lumii celei deşarte.
Când ne înstrăinăm din lume, atunci şi mintea noastră se înstrăinează cu uşurinţă de lume şi doreşte să se afle alături de Dumnezeu.
Când mintea începe să urce adesea lângă Dumnezeu, de multe ori uită nu numai de locuinţa trupului, ci chiar şi de locuinţa sufletului, adică de trupul cel de lut.
Oamenii care le dau pe toate lui Dumnezeu şi se dăruiesc chiar şi pe ei înşişi, se adăpostesc sub cupola cea mare a lui Dumnezeu şi sunt apăraţi de Pronia Sa dumnezeiască. Atunci devin fii ai lui Dumnezeu şi pot ajuta mai mult lumea cea nefericită prin rugăciunile lor. Iar prin iluminarea pe care o primesc de la Dumnezeu, îi pot povăţui corect pe oameni, ca să se apropie de Dumnezeu, să-şi afle mântuirea, fericirea şi pacea sufletului lor, căci numai aproape de Dumnezeu sufletul îşi află odihnă.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, pp. 174-175
Ereticii ecumenisti papa Francisc,patriarhul Kiril ,patriarhul Bartolomeu,toti patriarhii care ii pomenesc ,pomenitorii si ecumenistii nu sunt ecumenisti ci adeptii”Bisericii”lui Yuval Harari.Ii numim harar-isti.