LUNA APRILIE
Ziua a 5-a
Sf. Mucenici Victorin, Diodor, Victor, Claudian, Papia, Serapion, Nichifor, Teodul, Agatapod, Didim, Term, Pompie, Zinon, Maxim, Terentie, Gheorghe, Panaghiot; Cuv. Marcu din Muntele Fracesc; Sf. Cuv. Teodora ÅŸi Teopista; Sf. Mc. Teodora; Cinci Sf. MuceniÅ£e din LesbosÂ
         ,,Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea Credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă’’(Matei 17, 20). Cuvintele acestea ale Mântuitorului nu sunt o metaforă sau vreo altă figură de stil; ele sunt, realmente, un fapt posibil celor care au nestrămutată Credinţă.
Astăzi pomenim pe Sfântul Cuvios Marcu de la Muntele Fracesc. Acesta a învăţat filozofia la Atena, dar s-a lepădat de cele ale lumii şi a mers să petreacă într-o peşteră, în Etiopia. Nouăzeci şi cinci de ani s-a nevoit Cuviosul în acel munte. Aşa l-a găsit Avva Serapion când a venit să-l cerceteze. Sfântul nu mai văzuse faţă omenească de când s-a retras în loc pustiu, de aceea l-a întrebat pe Avva Serapion: ,,Mai sunt, oare, Sfinţi în lume, ca să facă minuni precum a zis Domnul în Evanghelie: Veţi zice muntelui acestuia: mută-te… Şi în acel moment s-a produs minunea Dumnezeiască: muntele s-a mişcat din locul său şi a pornit spre mare, ca la cinci mii de coţi. Atunci Sfântul Marcu a făcut semn cu mâna spre munte: ,,Ce ai făcut tu, munte? Nu ţi-am zis să porneşti, ci am vorbit cu fratele; deci tu stai la locul tău’’.Şi muntele s-a oprit, spre mirarea Avvei Serapion, care nu mai văzuse o asemenea minune, de aceea Cuviosul a plâns şi i-a spus: ,,Amar pământului, că pe el creştinii numai cu numele se numesc creştini, iar cu faptele nu sunt!’’
        ÂApropiindu-se vremea despărÅ£irii sale de trup, Cuviosul Marcu a rostit aceste îndemnuri: ,,Mă duc din viaÅ£a aceasta vremelnică, iar tuturor celor ce rămân pe pământ, le doresc să se mântuiască. MântuiÅ£i-vă, pustnicilor, care rătăciÅ£i în peÅŸteri ÅŸi în munÅ£i pentru Dumnezeu! MântuiÅ£i-vă, nevoitorilor, care pentru împărăţia cerurilor cea cu anevoie, răbdaÅ£i toată nevoia! MântuiÅ£i-vă, lavre, cele ce slujiÅ£i lui Dumnezeu ziua ÅŸi noaptea! MântuiÅ£i-vă Sfinte Biserici, cele ce sunteÅ£i curăţire a păcătoÅŸilor! MântuiÅ£i-vă, preoÅ£ii Domnului, mijlocitori către Dumnezeu pentru oameni! MântuiÅ£i-vă, fiii împărăţiei lui Hristos, care v-aÅ£i făcut fii ai lui Hristos prin Sfântul Botez! MântuiÅ£i-vă, iubitorilor de Hristos, cei ce primiÅ£i pe străini ca pe ÃŽnsuÅŸi Hristos!… MântuieÅŸte-te, tot pământule. Åži toÅ£i cei ce vieÅ£uiesc pe tine în pace ÅŸi întru dragostea lui Hristos’’
        ÂAvva Serapion i-a văzut sufletul înălţându-se spre cer, pentru a primi răsplata ostenelilor sale (După VieÅ£ile SfinÅ£ilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 68-76).Â
Preot Ioviţa Vasile