DEX-ul defineşte ecologia ca fiind ,,ştiința care se ocupă cu studiul relațiilor dintre organisme și ambianța lor, la nivel de individ, populație sau comunitate’’. Nimeni nu contestă necesitatea şi caracterul de ştiinţă al ecologiei, numai că şi aceasta îşi are limitele ei, ca oricare ramură ştiinţifică şi nu putem face din ea o religie cu adevăruri ultime şi veşnice. Din păcate, grangurii lumii absolutizează rolul ecologiei şi la adăpostul ei comit cele mai grave fapte împotriva creaţiei, pretinzând că sunt profund îngrijoraţi faţă de mediul pe care ni l-a dat Creatorul. Fals!
Omul credincios Îl iubeşte pe Dumnezeu şi se umple de admiraţie pentru cele ţinute de Pronia Sa: ,,Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut. Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta’’ (Psalmul 103). Vă rog să citiţi în întregime acest Psalm, pe care-l auzim de fiecare dată la Slujba Vecerniei şi veţi vedea că fiecare din noi suntem cu adevărat ecologişti. Splendid, superb, Dumnezeiesc imn închinat Creatorului! Avem nevoie să vină păgânii şi necredincioşii, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, să ne înveţe să avem grijă de mediu? Nu, noi preţuim întreaga creaţie a lui Dumnezeu. Cei care cheltuiesc sume imense, trimiţând avioanele militare să ne otrăvească din aer cu acele substanţe care formează dârele morţii (chemtrails), ni se prezintă cu o teribilă ipocrizie drept apărători ai mediului. Făţarnicilor! Lepădăturilor!
Ecumeniştii din Biserica noastră nu rămân pasivi. Cu viclenia lor cunoscută se aliniază comandamentelor vremii şi se arată grijulii, vezi Doamne, faţă de creaţie. Străbat sute de kilometri, participă la congrese, conferinţe, simpozioane inutile. Recent, Bartolomeu din Constantinopol, în deplină armonie cu satanizatul papă Francisc, şi-au convocat ciracii la o asemenea întâlnire de prisos. Aşa li s-a poruncit, aşa au făcut. Ecumeniştii români s-au încolonat frumos, plini de importanţă, şi… drumul spre Haliki summit. Ca să pună lumea la cale, ca să protejeze şi să conserve mediul, exact aşa cum l-a creat Dumnezeu. Poveşti sforăitoare, spuse ca să nu tacă.
Când ecumeniştii români vă vor vorbi de protejarea mediului, combaterea sărăciei, a foametei, a inegalitătilor, discriminărilor, secetei, apărarea vieţii şi demnităţii umane şi multe altele, să ştiţi că din toate acestea îşi construiesc o faţadă de oameni cumsecade, preocupaţi de binele omenirii. Aiurea! Noi avem prostul obicei să ne uităm ce e dincolo de faţada atrăgătoare şi dăm de ei, ereticii care L-au trădat pe Mântuitorul, conlucrează spornic cu sataniştii pentru distrugerea Bisericii şi instaurarea blestematului antihrist. Modelul e patentat de mii de ani de diavolul şi este expus Dumnezeieşte de Sfântul Apostol Pavel, în Epistola a Doua către Biserica din Corint, 11, 13-15: ,,Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni care iau chip de slujitori ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor’’.
Presbiter Ioviţa Vasile
„Doamne, iartă-mă!” «Doamne, Dumnezeule, ai grijă de mine!»
Cuviosul Părinte Arsenie Papacioc
Orice clipă poate să fie un timp și orice suspinare poate să fie o rugăciune. Pentru Dumnezeu! Există o lume călugărească deosebită de cea laică, deși, în mare, călugăr înseamnă creștin bun. Căci Dumnezeu n-a făcut rugăciuni speciale pentru călugări. Însă călugăria nu poate fi prinsă în niciun citat, în nicio cuprindere filosofică. E dincolo de înțelegere, pentru că este o luptă continuă cu Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu cu voință liberă, cu rațiune și cu afecte. Deci dacă mergi la mănăstire și-ți tai voia, ești în luptă cu Creatorul, care te-a lăsat cu voință liberă. Și atunci trebuie să birui cu orice chip, și lui Dumnezeu îi place acest lucru. Așa cum s-a luptat și Iacob cu Dumnezeu și L-a biruit – în sensul acesta: trebuie să te pierzi ca să te găsești! Trebuie cu orice preț să te instalezi într-o persoană îngerească. Vorbesc despre călugări, dar nu e oprit niciunui mirean de a se „subția” cât mai mult.
Astfel că, domnule intelectual, trebuie să fii prezent la Dumnezeu, să ai în cugetul tău momente de „țâșnire”: „Doamne, iartă-mă!”. Și este foarte mare lucru. Eu nu cer o mie de metanii, dar întreb: „De ce ai rămas bulgăre, te-ai culcat ca un bulgăre, fără să zici măcar «Doamne, Dumnezeule, ai grijă de mine»?”. În felul lui, fiecare ins este obligat să țină o relație cu Dumnezeu, de evlavie.
Dacă mi-ar cere cineva să-i spun într-un cuvânt ce este cultura, i-aș răspunde: armonie! Dacă mi-ar cere un altul, mai pretențios, să-i spun într-un cuvânt Biblia ce este, i-aș răspunde: armonie! Altfel spus: ești intelectual – fii armonios cu Cel ce te-a creat!
Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 184-185
Duhul Sfânt este în toate infinit, nemărginit, pentru că este Dumnezeu
Sfântul Iustin Popovici
„Harismele sunt felurite, dar e Același Duh… toate acestea le lucrează Unul și Același Duh, împărțind fiecăruia deosebi, după cum voiește” (I Corinteni 12, 4; 11)
Duhul Sfânt este în toate infinit, nemărginit, pentru că este Dumnezeu. Harismele Sale sunt infinite, nemărginite. Dar, cu toată diversitatea lor, ele sunt unite în El: o unitate în multiplicitate și o multiplicitate în unitate. La oameni harismele acestea sunt diferite. Cu toate acestea, Duhul Sfânt le unește într-o unitate dumnezeiască, în așa fel că El unește într-o unitate și pe cei ce au aceste harisme. Prin diferitele Sale harisme, El unește diferite spirite omenești într-o unitate sobornicească, sfântă și bisericească. Da, harismele Duhului Sfânt sunt diferite, dar toate există într-un singur trup, în Biserică. Toate slujesc unui scop și toate izvorăsc din același izvor. De aceea, oamenii „spirituali” [duhovnicești] se simt legați în chip organic între ei. Întocmai ca un suflet al Bisericii, Duhul Sfânt unește pe toți membrii Bisericii într-o singură inimă, într-o singură voință, într-o singură viață, într-o singură ființă. Prin Duhul Sfânt și în Duhul Sfânt, „cei duhovnicești” se simt uniți între ei într-o unitate veșnică plină de har, cu toate că, luați în parte, ei sunt persoane infinit diferite. Sfânta sobornicitate a unității și unitatea sfintei sobornicități sunt de la Duhul Sfânt.
Sfântul Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-om, studiu introductiv și traducere: Pr. Prof. Ioan Ică și diac. Ioan I. Ică jr., Editura Sophia, București, 2010, pp. 222-223
Să rămâneţi biserici ale lui Dumnezeu, să-I slujiţi Domnului, Ce S-a sălăşluit în voi
Sfântul Ignatie Briancianinov
Iubiţilor în Hristos fraţi! Acum răsună în inimile voastre mângâietorul glas al lui Dumnezeu Cuvântul întrupat: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru el ”(Ioan 6, 56). Acum simţiţi împlinirea acestui glas cu lucrul! Pricepeţi slava voastră, pătrundeţi în adevărata voastră vrednicie: fiecare dintre voi este vas al tainei dumnezeieşti; fiecare dintre voi este biserică în care Fiul lui Dumnezeu, împreună cu Tatăl Său Cel mai înainte de veci şi cu Duhul Cel închinat, sălăşluieşte în chip tainic şi totodată fiinţial. De acum nu mai sunteţi ai voştri: sunteţi ai lui Dumnezeu. Aţi fost cumpăraţi de Dumnezeu cu preţul sângelui Fiului Său (I Cor. 6, 19-20). Nu puteţi să duceţi un jug străin! Dacă vreunul dintre voi a fost până acum un păcătos întunecat, de acum s-a făcut drept cu dreptatea Fiului lui Dumnezeu. Această slavă a voastră, această bogăţie a voastră, această dreptate a voastră vor rămâne , oare, în voi numai atâta vreme cât vă veţi afla în biserică sau încă foarte scurtă vreme după ce veţi ieşi din ea? Oare vă veţi deda din nou slujirii stricăciunii? Oare Iisus, Care a intrat prin Sfintele Taine în inimile voastre, va fi silit să le părăsească din pricina mulţimii gândurilor, planurilor, cuvintelor, faptelor păcătoase pe care o să vi le îngăduiţi? Nu! Să nu aibă loc această amară trădare a Mântuitorului, această vânzare a Mântuitorului!
Să rămâneţi biserici ale lui Dumnezeu, să-I slujiţi Domnului, Ce S-a sălăşluit în voi, prin plinirea osârdnică a sfintelor Lui porunci – şi El va rămâne întru voi (I Ioan 3, 24). El vă va păzi în calea vieţii pământeşti de toată poticnirea, vă va duce prin moarte fără tulburare şi fără spaimă în limanul veşniciei fericite. Amin.
Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt rostit în Mănăstirea Sf. Serghie, în sâmbăta primei săptămâni a Postului Mare, anul 1840