Citeam, cu mulți ani în urmă, o istorioară. Undeva, în Orient, era un înțelept. Oamenii au renunțat să se adreseze judecătorilor vremii, și veneau la acest înțelept pentru a le dezlega neînțelegerile dintre ei.
Odată, au venit la acest înțelept un soț și o soție, amândoi nemulțumiți de conviețuirea lor. Soțul și-a expus nemulțumirea sa: Soția mea este leneșă, nu se îngrijește de cele ale casei, de aceea căsnicia noastră este o povară pentru amândoi. Înțeleptul i-a răpuns: Ai dreptate.
La rîndul ei, soția l-a acuzat pe soțul său ca nu aduce suficienți bani acasă, că întârzie adeseori, că nu se preocupă de cele necesare casei și e greu să viețuiască cu el. Înțeleptul i-a răspuns: Ai dreptate.
După ce împricinații au plecat, ucenicul înțeleptului i-a zis: Cum ai putut să dai dreptate și unuia, și celuilalt? Înțeleptul a răspuns: Și tu ai dreptate!
Așadar, toți avem dreptate. Așa credem noi. Așa ne spune necuratul. Ne insuflă gândul că în toate împrejurările, dreptatea e de partea noastră, să nu cedăm. Perfidă metodă! Și ne înșelăm! Pentru că spune o Rugăciune de la Sfântul Maslu: Dreptatea noastră este ca o cârpă lepădată înaintea Ta (Rugăciunea a 5 a).
Atunci, haideți să spunem precum auzim la Slujba Înmormântării: Dreptatea Ta este dreptate în veac și cuvântul Tău este adevărul.
Presbiter Iovița Vasile
Binecuvantati Prea Cucernice Parinte!
Sustin intru totul punctele dvs de vedere!
De vajnic apărător al Sfintei ortodoxii!
Dragul meu,
Nu sunt decât un umil și păcătos slujitor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu sunt vrednic de acest Preasfânt Nume al Fiului lui Dumnezeu. Fac și eu ce por si mă rog lui Dumnezeu să nu cad, pentru că ispitele sunt mari, sunt grele. E o cernere cum nici nu ne putem închipui.
Să ne întâlnim la poarte raiului, că de-acolo nu ne lasă Maica Domnlui să ne pierdem, cum spun Părinții Bisericii. Vă binecuvântez cu frățească dragoste în Hristos Domnul. Pace, sănătate. mântuire.