| Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin (Luca 24, 44-53) Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredinţându-se ei prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii (Troparul Înălţării). Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, nicicum despărţindu-Te, ci râmânând nedepărtat şi strigând celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră (Condacul Înălţării). Pe Fiul şi Dumnezeu, Cel ce s-a născut din Tatăl mai înainte de veci şi în anii cei mai de pe urmă S-a întrupat din Maică-Fecioară, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce în două firi la ceruri S-a înălţat cu slavă, şi este împreună cu Tatăl şezător, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Pe Cel care cu pogorârea Sa a biruit pe potrivnicul, cu suirea Sa a înălţat pe om, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii! (Utrenia Înălţării, Cântarea a 8-a). | |
| . | |
S a purces la legalizarea crimei.Omorarea unui om nu va mai fi catalogata drept crima ci „eliminare dintr o conversatie neplacuta”.
A murit maica Siluana Vlad.Dumnezeu s o odihneasca.Desigur ca Dumnezeu in marea Sa milostivire a trecut cu vederea imputinarile mintii omenesti pt ca mantuirea nu e deloc usoara si putem pati la fel oricare dintre noi.Este bine de stiut ca de cele mai multe ori stangaciile mintii nu impiedica mantuirea celuilalt pt ca aceste stangacii te arata ca esti om si nu lemn,piatra sau fier.Acum,a le recunoaste,e ceva ce numai sfintii au aceasta calitate si smerenie.In marea Sa dragoste,ce nu face Dumnezeu pt mantuirea unui suflet.Pt multele ei osteneli,Dumnezeu a iubit o mult dar pt ca Dumnezeu are asa iubire mare fata de om,asta nu inseamna ca a facut o pe maica Siluana si partasa sfinteniei.Hai sa nu amestecam lucrurile ca mistretii.Si va dau un exemplu:care monahie fricoasa s ar fi dus in penitenciare sa increstineze detinutii mai mult cu rabdarea si bunatatea decat cu misiunea in sine?Si maica Siluana a facut acest lucru.