Scandal: Irinej Dobrijević și Maksim Vasiljević susțin sodomismul, genderismul și hirotonirea muierilor
Mulți creștini credincioși condamnă deja publicații degenerate precum Ortodoxia publică, Ortodoxia în dialog și Roata, recunoscând pe autorii lor drept lupi îmbrăcați în haine de oaie. Din păcate, aceiași degenerați care au co-fondat Ortodoxia publică, au co-fondat și Asociația Internațională de Teologie Ortodoxă (IOTA), o organizație susținută în mod deschis de șapte episcopi din Biserica Ortodoxă. Dovada detaliată poate fi găsită în acest documentar uimitor:
Film bombă: Milioane de dolari de stat profund pentru „erudiții” treziți care subminează Biserica Ortodoxă din SUA.
De ce ar vrea episcopii din Biserica Ortodoxă din America (OCA), Biserica Sârbă, Biserica Română, Biserica Georgiei și Biserica Bulgară să-i sprijine pe cei care împing homosexualitatea, transgenderismul, hirotonirea femeilor și alte erezii distructive, în cadrul Biserică Ortodoxe? Ce se întâmplă atunci când 7 episcopi permanenți susțin public o organizație care este infiltrată de liberali și degenerați sexuali și este condusă activ de cei care susțin perversiunile homosexuale, ideologia transgender și deținătorii de hirotonire a femeilor? Acceptând această organizație, acești episcopi încearcă să apere Biserica sau să o distrugă? Speră să protejeze turma sau să o mănânce? Numele acestor 7 episcopi sunt enumerate la sfârșitul acestui articol…
IOTA este în mod clar o organizație degenerată, subversivă, care lucrează activ pentru a distruge Biserica Ortodoxă în temelia ei doctrinară. Oricare ,,biserică,, susține activitatea homosexuală, transgenderismul și hirotonirea femeilor nu mai poate fi numită „biserică”, ci mai degrabă un grup apostați, separat de Hristos. Prin urmare, dacă liderii IOTA susțin aceste atrocități, atunci Biserica nu trebuie să sprijine IOTA. Orice organizație condusă de oameni precum Demacopoulos, Papanikolaou și Frost este o organizație pe care orice creștin credincios ar trebui să o evite. Niciun laic sau preot, cu atât mai puțin un episcop, nu ar trebui să aibă vreo legătură cu astfel de ciudați. Cu toate acestea, IOTA se bucură de sprijinul internațional al numeroși mireni, preoți și chiar episcopi:
Cine sunt cei șapte episcopi care susțin deschis IOTA? Numele lor pot fi găsite listate direct pe site-ul IOTA, în secțiunea IOTA Hierarhical Members. Și dacă IOTA încearcă vreodată să ascundă pagina respectivă a site-ului său, este disponibilă și o versiune arhivată a listei.
Aceștia sunt cei șapte episcopi:
1.Înaltpreasfințitul Teofan (Savu), Arhiepiscopul Jaški și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei al Bisericii Ortodoxe Române
2 Înaltpreasfințitul Grigoli (Berbičashvili), Mitropolitul Poti și Khobi, Biserica Ortodoxă Apostolică Georgiană
3.Înaltpreasfințitul Aleksandar (Golitzin), Arhiepiscopul Dallasului, Eparhia Bulgariei de Sud, Biserica Ortodoxă din America
4. Înaltpreasfințitul Irinej (Dobrijević), Episcopul Americii de Est, Biserica Ortodoxă Sârbă
5.Înaltpreasfințitul Episcop al Eparhiei Ortodoxe Sârbe din America de Vest Maksim (Vasiljević)
6.Înaltpreasfințitul Emilian (Nika), Episcopul de Krișan, Vicar al Arhiepiscopia Aradului, Biserica Ortodoxă Română
7.Înaltpreasfințitul Daniil (Nikolov), Episcopul de Vidin, Biserica Ortodoxă Bulgară
(Preluare de pe Borba za Veru. Traducere google adaptată)
Mesaj trimis prin e-mail lui Emilian de la Arad
Nene Emilian,
Sunt preotul Iovița Vasile din Sânmihaiu Almasului, judetul Sălaj, nr. 55
Te rog să pleci urgent din postul pe care il ocupi in Biserica noastră, pe motive de Creta si IOTA. Stim cine ești, stim ca pregătesti calea antihristului, tu si ceilalti. Îl vom ruga pe Hristos Mântuitorul să te înlature din preotia Sa. Sfârșitul tău va fi cumplit, dacă nu te pocăiești. Nu-ți face iluzii că ești apărat de puterile întunericului. Când va veni mânia lui Dumnezeu, nu te mai apără nimeni. Pleacă!
ȘTIRE
Parintele Anastasios Gotsopoulos din Patra (Grecia) a fost condamnat astazi de sistemul antihristic la opt luni de inchisoare , pentr crima de a fi savarsit Sfanta Liturghie la Sarbatoarea Buneivestiri, avandu-l la strana pe fiul sau. Pseudo-ierarhii greci tradatori si eretici isi freaca mainile de bucurie, in loc sa se fi ridicat in apararea lui. Slava lui Dumnezeu pentru ca pastreaza preoti vrednici in Biserica Sa. Pentru antihristi – lehamite.
Apropo de domnul Emilian Criseneanul, să nu uităm ce facea la Vâlcea când purta titulatura de Lovisteanul
Desi ere numaivicar, l-au trimis pe el in Creta si acum asteapta sa dispara Timotei Sevici, pentru a-i lua locul.
Care este dragostea cea adevărată?
Avva Ammona
Fără dragoste, chiar de am vorbi în limbi îngerești, precum spune Apostolul, chiar de am crede drept în toate, chiar de am muta munții, chiar de am da toate cele ale noastre săracilor și am fi martirizați, cu nimic nu ne vom folosi (cf. I Corinteni 13, 1-3).
Dar poate întrebați: „Cum se poate să dea cineva toate ale sale săracilor, fără să aibă dragoste?” Nu milostenia este dragostea desăvârșită, ci felul ei. Sunt mulți care pe unii îi miluiesc, iar pe alții îi nedreptățesc; pe unii îi primesc, iar pentru alții au pomenire de rău; pe unii îi apără, iar de alții își bat joc. Simpatizează pe străini și urăsc pe ai lor. Dar aceasta nu este dragoste; nu este.
Adevărata dragoste nu urăște pe nimeni, nu-și bate joc de nimeni, nu judecă pe nimeni, nu mâhnește pe nimeni, nu se scârbește de nimeni. Nici de creștin, nici de necreștin, nici de străin, nici de păcătos, nici de desfrânat, nici de necurat. Dimpotrivă, iubește mai mult pe păcătoși, pe bolnavi și pe nepăsători. Pentru aceștia îl doare, îi pare rău și plânge. Suferă mai mult cu cei răi și cu cei păcătoși, decât cu drepții. Și astfel urmează lui Hristos, Care a chemat pe păcătoși la pocăință, mâncând și bând împreună cu ei.
De aceea, arătând care este dragostea cea adevărată, a învățat, zicând: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv“ (Luca 6, 36). El dă ploaie și pentru cei răi și pentru cei buni, și răsare soarele și peste cei drepți și peste cei nedrepți. Astfel, cine are dragoste adevărată pe toți îi iubește, pe toți îi miluiește, pentru toți se roagă.
Sunt unii care fac milostenie și-și reazemă mântuirea lor numai în aceasta, în timp ce de multe ori păcătuiesc, urăsc pe mulți și le chinuiesc trupul. Și aceștia se înșală sigur nădăjduind în milostenia lor cu care cred că vor îmblânzi pe Dumnezeu.
Cuvioși părinți egipteni, colecția „Comorile pustiei”, vol. 3, Editura Anastasia, 1995
Să le răbdăm pe toate cu smerenie, căci doar atunci ne vom liniști
SFÂNTUL LEV DE LA OPTINA
Și dacă te plângi de faptul că te luptă curvia și că deseori ești biruită de aceasta, căzând în întristare, că Dumnezeu i-a descoperit Maicii Starețe să-ți dea pentru fiecare abatere câte 50 de închinăciuni, să știi: chiar dacă ți se pare un lucru neînsemnat, să-ți amintești că porți numele de soră (ascultătoare) și că nu trebuie să-ți impui voia în nimic! Mai bine fii mulțumitoare față de ceea ce ți s-a poruncit, împlinind toate cu frică și cutremur, pentru că puterea pocăinței noastre nu stă în cantitate, ci în calitate și în frângerea inimii – iar nici acestea nu sunt în puterile noastre să le facem.
Ci Multmilostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu vrea să ni le dăruiască și pe acestea, după mare mila Lui, dar pentru că avem aplecare spre înălțare și mândrie, ne lipsește de râvnita pocăință și pentru ca noi să le răbdăm pe toate cu smerenie și să ne socotim ai prejos decât toată făptură, căci numai atunci te vei liniști.
Iar eu, cu toate că sunt de trei ori ticălos și mârșav, totuși nădăjduiesc în milostivirea Dumnezeu că nu va îngădui să te prăbușești în adâncul deznădejdii păgubitoare, ci te va ridica și întări cu Mâna Lui Atotputernică întru tot binele și spre mântuire desăvârșită.
„Nimic nu mi se poate întâmpla fără îngăduința lui Dumnezeu”
SFÂNTUL LEV DE LA OPTINA
Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 37
Păcatele grele nu cer atâta atenţie ca greşelile mici
Sfântul Ioan Gura de Aur
Diavolul, în răutatea lui, folosește multe metode ca să-i prindă pe oameni. El își începe învăluirile prin ceea ce este mai mic.
Nu socotiți doar însemnătatea greșelii, care poate fi mică, ci cugetați că de nu veți lua seama, ea va deveni rădăcina unui mare rău.
Chiar de vă veți mira, vă voi spune că păcatele cele grele nu cer atâta atenție ca greșelile mici și ușoare. Greutatea însăși a celor dintâi ne face să le înconjurăm, în timp ce greșelile mici, din pricina puținei lor însemnătăți, ne îndeamnă la nepăsare; ele nu ne îmboldesc să ne trezim ca să le alungăm și, în vreme ce lâncezim, ele se fac mai mari cu repeziciune. Este întocmai ca și în cazul suferințelor trupești.
Nimeni nu se aruncă în brațele păcatului degrabă și dintr-odată. Zace în duhul omului o rușinare înnăscută, un respect firesc pentru ceea ce este bine. Și el n-ar putea numaidecât să devină atât de nerușinat ca să tăgăduiască totul. Se pierde cu încetul, treptat, uitând de sine. Treptat idolatria s-a furișat în lume ca urmare a cinstirilor prea mari ce se dădeau oamenilor.
De asemenea, treptat, s-a ajuns la adorarea celor vii și a celor morți și tot treptat a biruit stricăciunea și celelalte vicii. Vedeți? Cineva râde când nu se cade. Este dojenit, dar altul îl liniștește, zicând: „E un lucru fără însemnătate. Ce rău este să râzi? Ce urmări pot fi?”. În realitate râsul aduce gustul glumelor proaste, al vorbirilor rușinoase și înseși faptele rușinoase. Este ținut de rău cineva că-și bârfește aproapele, că-l asuprește cu vorbele, că zice rău de el. Acela se împacă și zice: „A bârfi nu înseamnă nimic”. Cu toate acestea, vorbirea de rău zămislește ură grozavă, dușmănii fără odihnă, ocări nesfârșite. După ocări urmează loviri, după loviri, adesea, ucideri. Și așa, duhul rău ne duce de la micile greșeli la cele mari și de la cele mari la deznădejde.
Sursa: Sfântul Ioan Gura de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea
Rugăciunile sfinţilor au trecere şi în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte
Sfântul Ioan Damaschin
Sfântul Dionisie Areopagitul, în lucrarea sa despre ierarhia bisericească, scrie următoarele: „Rugăciunile sfinţilor au trecere şi în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte, asupra acelora care sunt vrednici de sfintele rugăciuni, adică asupra credincioşilor”. Şi în altă parte: „Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greşelile morţilor, care sunt datorate neputinţei omeneşti, şi vrea să-i aşeze în lăcaşul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeieşti păcatele pe care le-au făcut morţii, din slăbiciune omenească, de vreme ce, aşa cum spune Scriptura, nimeni nu este curat de păcat”.
Vezi, tu, cel care te împotriveşti, cum întăreşte faptul că rugăciunile pentru cei care au murit cu nădejdea în Dumnezeu sunt folositoare? Cel care poartă numele teologiei, Sfântul Grigorie Teologul, spune despre mama sa, în cuvântul la înmormântarea fratelui său, Cezar: „A auzit predica vrednică de luat în seamă, şi durerea mamei s-a făcut mai uşoară, prin făgăduinţa cea bună şi bineplăcută lui Dumnezeu, că le va da pe toate de dragul fiului, va dărui bogăţia, ca dar de înmormântare pentru acesta”. Şi mai jos adaugă: „Aşadar, toate câte ţin de noi sunt acestea. Am mai făcut deja şi altele, dar vom mai face şi în viitor, săvârşind parastasele şi zilele de cinstire anuale, dacă vom rămâne în viaţă”.
Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 359-360
Durerile ne așează în Cer, dar viața fără dureri, niciodată
Cuviosul Părinte Emilianos Simonopetritul
Deși Dumnezeu ne-a dat medicamentele, noi trebuie întotdeauna să ne raportăm la Dumnezeu, și nu la medicamente. Când merg la un medic sau iau un medicament, în realitate mă încredințez lui Dumnezeu. Dacă nu gândesc așa, atunci, chiar dacă mă fac bine, e valabilă zicala care spune că operația a reușit, dar bolnavul a murit, fiindcă, deși m-am făcut bine, am murit duhovnicește, de vreme ce nu m-am încredințat lui Dumnezeu.
Așadar, înainte să ne gândim la vindecare, trebuie să ne gândim la Dumnezeu. Adică să ne gândim că slăbiciunea, hipotensiunea, hipertensiunea, hemoragia care nu poate fi oprită, durerea puternică sau orice altceva nu sunt departe de știința lui Dumnezeu și, prin urmare, să le văd pe toate acestea nu ca pe ceva rău, ci ca pe un prilej de a-L cunoaște mai mult pe Dumnezeu.
Altfel, arăt că vreau să am propriul meu huzur, propria mea viață ușoară, lipsită de durere și, prin urmare, zădarnică. Nu există o deșertăciune mai mare decât faptul ca cineva să trăiască cu ușurință, tihnit și fără durere. Durerile ne așează în Cer, dar viața fără dureri, niciodată.
Prin urmare, e nevoie de o mare înțelepciune și atenție atunci când avem o boală oarecare, o durere sau o neputință, fie trupească, sau sufletească. Vom încerca, în realitate, să nu ne pese de sănătate. Dar atunci ce ne va interesa? Ne va interesa să se facă voia lui Dumnezeu…
Arhim. Emilianos Simonopetritul, Așteptarea lui Dumnezeu. Despre boală suferință și moarte. Ed. Sf. Nectarie 2019, p.82-83
Pe nenea Emilian l-am avut profesor la Iași.Tusine!Cinste părintelui Anastasios!
Ce preda Emilian?
Emilian era propulsat de Mitrop. Daniel Ciubotea.
Era presedintele consistoriului.
Apoi a fost trimis de Daniel la Valcea. Dar nu i-a iesit pasenta. Cand sa implineasca 5 ani, a trecut la Domnul Gherasim Cristea arhiep.
Insa la vot a iesit Varsanufie.
Si Emilian a ramas de caruta.
Acum isi incearca norocul la Arad.
Fragmente din „Viata Cuviosului Paisie Aghioritul”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2005:
(…)
Credea ca Biserica detine plinatatea Adevarului Revelat.
Spunea:
„Tot ce are Biserica este stralucit”.
Mantuirea oamenilor se savarseste in Biserica. El se simtea madular al Trupului Bisericii.
Credea ca „atunci cand ma indrept pe mine insumi, se indreapta o particica din Trupul Bisericii”.
Pentru unitatea ei s-a luptat in multe chipuri. Scria:
„Nu sunt dintre cei care si-au facut partid avand ca paravan Biserica lui Hristos.
Ii iubesc pe bunii lucratori ai Trupului Bisericii si ajut cat pot”
Voia ca clericii sa pregateasca poporul pentru pocainta, pentru a indeparta pedeapsa cea dreapta a lui Dumnezeu, ca slujirea lor sa aiba ca scop mantuirea oamenilor si slava Bisericii, iar nu slava lor personala.
Spunea despre cei care erau scosi in evidenta:
„ar fi avut valoare lucrarea lor, daca nu ar fi fost orientata lucrarea de dragul lor, avandu-se pe ei insisi in centru, ci pe Hristos”.
Avea o foarte mare sensibilitate in privinta Ortodoxiei, de aceea nu era de acord cu rugaciunile facute impreuna si comuniunea euharistica cu persoane care nu erau ortodoxe.
Staretul Paisie rupea legaturile sau evita sa vorbeasca cu clerici care participau la rugaciuni facute in comun cu cei care nu erau ortodocsi.
Nu recunoastea Taine valide celor care nu erau ortodocsi, si sfatuia ca cei care vin la ortodoxie sa fie bine catehizati.
A luptat impotriva ecumenismului si adeseori vorbea despre maretia si unicitatea Ortodoxiei, indemnat fiind de harul dumnezeiesc care salasluia in inima sa.
Pentru un timp Staretul Paisie, impreuna cu aproape toti parintii din Sfantul Munte, a intrerupt pomenirea patriarhului Athenagoras pentru compromisurile facute cu romano-catolicii. Dar aceasta a facut-o cu durere.
Despre ereticii monofiziti (acei orientali care nu accepta dogma hristologica de la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, asa zis necalcedonienii: „biserica” Siriei, „biserica” din India, „bisericile” copte din Egipt, „biserica” Armeana, „biserica” Etiopiana) spunea:
Acestia (necalcedonienii) nu spun ca nu i-au inteles pe „Sfintii Parinti, ci spun Sfintii Parinti nu i-au inteles pe ei.
Ca si cum ar spune ca ei au dreptate, iar Sfintii Parintii n-au inteles corect”
A considerat ca este o hula impotriva Sfintilor Parinti epurarea/cenuzurarea din Mineiul lunii iulie a textelor in care Dioscor si Sever sunt numiti eretici.
Pe 13 si 19 iulie in Minei:
„In Calcedon, Sinodul al patrulea pe Dioscor, cu Eutihie, pe Sever, i-a surpat si de tot i-a taiat de la dumnezeiasca Biserica a lui Hristos si Stapanul, si astfel a taiat inselaciunea lor cea spinoasa care amesteca firile Mantuitorului”
„Sfantul Chiril (patriarhul Alexandriei) pe Hristos propovaduieste in doua firi si in doua lucrari (omeneasca si dumnezeiasca), biruind (prin anticipare) eresul lui Sever.
Pentru aceasta, toti sa ramanem in invataturile lui Chiril”.
Staretul Paisie spunea:
„Oare atatia Sfinti Parinti care au avut luminare dumnezeiasca si au trait in aceiasi vreme cu ei, au inteles stramb si venim noi acum, dupa atatea veacuri, ca sa-i corectam pe Sfintii Parinti?
Dar nici minunea Sfintei Eufimia nu o punem la socoteala? Oare si ea a inteles gresit tomul ereticilor si l-a aruncat la picioarele ei?”
Fara sa urmeasca sa epateze, prin felul sau insa, se impotrivea, vorbea si scria.
„Biserica, spunea Staretul Paisie, nu este corabia fiecarui episcop, astfel incat sa faca ce vrea el”
Morala „creștină „…