Reglementarea preoției de către stat, prevăzută în Legea 489/2006 și completată în 2025, contrazice însăși ideea de libertate religioasă.
În România poți practica vrăjitoria, șamanismul, tot felul de psihoterapii și guruisme, dar nu preoția. „Exercitarea fără drept a atribuţiilor de preot constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit Codului penal” (Art. 23, 4). Dacă cineva crede că astfel Biserica primește o mînă de ajutor în lupta cu șarlatanii în haine de preoți, se amăgeste.
Prin atragerea unui arbitru extern în judecarea unei chestiuni esențiale, precum este preoția, Biserica își pierde suveranitatea și sensul. Hristos este primul Preot și dătător al preoției, prin Biserică, de aceea nici o altă entitate, stat sau ocîrmuire, nu poate judeca sau hotărî cele cu privire la preoție, decît Biserica.
A conferi statului dreptul de a judeca preoția și „atribuțiile de preot”, este tot una cu a-L da pe Hristos la judecată încă o dată. Statul poate să interzică slujirea creștină prin lege și să pedepsească pe preoți chiar și cu moartea, așa cum a fost din Imperiul Roman pînă la comunism, dar Biserica nu poate avea cîrdășie cu un astfel de stat. Această falsă „simfonie” în care biserica asmuță statul asupra preoților incomozi, iar statul folosește biserica în alegeri nu este altceva decît un chimval răsunător care merge înaintea prăbușirii noastre.
Am văzut cu toții în pandemie cum printr-un simplu ordin se pot închide bisericile, iar preoții care și-au făcut slujba poruncită de Hristos au fost amendați. Șeful poliției scria postări în care ne învăța cum să folosim lingurița la împărtășanie. Ei, de acum vom putea fi și bagați la pușcărie dacă nu ascultăm.
Prin trecerea preoției la fapte penale, așa cum stipulează actuala lege a cultelor, ne vom trezi la pușcărie pentru că am botezat, am hrănit un flămînd sau am cercetat un bolnav, căci toate acestea sînt „atribuții preoțești”, cum le numește noua lege. Ba mai mult, dacă mîine guvernul sau vreun ong va cere Patriarhiei să își formuleze oficial poziția față de avort și homosexualitate, BOR se va vedea pusă să aleagă între a le aproba (și astfel să se desființeze) sau să le condamne și astfel să își pună sub incidență penală toată preoția.
Libertatea religioasă și de conștiință înseamnă libertate religioasă și de conștiință. Atît. De felul în care sînt respectate se ocupă statul. Iar preoția este a lui Hristos și de ea se ocupă Biserica. Dacă statului nu îi place de Biserica noastră, să o interzică, dar dacă o recunoaște, să o și respecte.
Pentru faptele lumii acesteia, preoții sînt pedepsiți de către stat, dar de felul în care isi indeplinesc „atribuțiile de preot” lăsați să se ocupe Biserica, așa cum o face de două mii de ani.
Savatie Baștovoi (Facebook)
(Titlul aparține administratorului)
Despre drepturile de Autor…
Atunci când un om încalcă drepturile de autor ale unui alt om, acesta poate fi sancționat în diferite moduri așa cum reiese din legislația în vigoare:
https://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/drept-de-autor/legea-dreptului-de-autor.html
Ce se întâmplă atunci când drepturile de Autor ale lui Dumnezeu sunt încălcate? Mântuitorul ne sugerează răspunsuri în câteva dintre parabolele consemnate în Noul Testament. Lucrătorii viei, de exemplu, se cred stăpâni pe vie și îi fură Stăpânului autoritatea și dreptul de autor, așa cum reiese din pilda lucrătorilor nevrednici:
,,Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte. Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor. ( Matei, 21, 33-46).
Mântuitorul a rostit cu această ocazie o pildă valabilă pentru arhiereii și fariseii de atunci și de acum.
Cărturarii de acum I-au furat drepturile de Autor ale lui Dumnezeu mai întâi prin falsificarea științei (teoria lui Darwin, teoria heliocentrică etc), apoi chiar prin inventarea unor așa-zise ,,vaccinuri” care să modifice genetic chiar și omul! Și astfel cărturarii acestei lumi sunt cel puțin la fel de răi ca și cei din vremea Mântuitorului. Și observ că fiecare neam își are acum cărturarii lui gata să fure drepturile de Autor ale lui Dumnezeu. Iar lumea se înfruptă din întuneric crezând că este Lumină.
Fariseii acelor vremuri aveau o misiune politică și teologică în același timp. Această misiune, prin conflictele de interese inerente, le degrada caracterele, așadar ei se credeau stăpâni pe conștiințele religioase ale oamenilor și nu se subordonau cu adevărat lui Dumnezeu, deși pretindeau că respectă Legea.
Conform Wikipedia, ,,Termenul fariseu indică un membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. În sens figurat, fariseu înseamnă un om ipocrit, fățarnic, prefăcut.” (https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fariseu.)
Prin ecumenism, fariseii acestor vremuri, îmbină și ei teologia cu politica. Și fiecare popor are acum fariseii lui. Dacă Hristos S-ar naște în oricare dintre popoare, L-ar ucide și acum. Mulți teologi devotați doar lui Dumnezeu au fost prigoniți, torturați sau uciși de-a lungul timpului. Aceștia sunt sfinții. Când spun ,,teologi”, mă refer la cei care ,,l-au gustat” pe Dumnezeu, nu la cei care doar au citit despre El. Când teologii adevărați deranjează viziunea politică, atunci fariseii se asociază pur și simplu cu puterea politică pentru a le închide gura sau pentru a-i elimina… Acum ca și atunci! Și astfel Hristos este răstignit mereu și mereu în fiecare neam… De asemenea, prin păcate, fiecare dintre noi ne facem părtași la răstignirea lui Hristos. Via Sa este intr-o stare jalnică, este aproape uscată. Ce va face Stăpânul cu ea? Dar cu lucrătorii? Seceta duhovnicească ucide suflete fără milă umplând cămările Iadului. Oazele de verdeață sunt din ce în ce mai greu încercate…
Doamne, Iisuse Hristoase, iartă-ne și ne miluiește pe noi! Nu ne pierde pe noi cu rău, deși i-am întrecut în răutate pe răii tuturor timpurilor! Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-ne să punem început bun pocăinței noastre, de la vlădică până la opincă până nu este prea târziu! Amin.
Sora Pelaghia
https://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/drept-de-autor/legea-dreptului-de-autor.html
Ce se întâmplă atunci când drepturile de Autor ale lui Dumnezeu sunt încălcate? Mântuitorul ne sugerează răspunsuri în câteva dintre parabolele consemnate în Noul Testament. Lucrătorii viei, de exemplu, se cred stăpâni pe vie și îi fură Stăpânului autoritatea și dreptul de autor, așa cum reiese din pilda lucrătorilor nevrednici:
,,Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte. Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor. ( Matei, 21, 33-46).
Mântuitorul a rostit cu această ocazie o pildă valabilă pentru arhiereii și fariseii de atunci și de acum.
Cărturarii de acum I-au furat drepturile de Autor ale lui Dumnezeu mai întâi prin falsificarea științei (teoria lui Darwin, teoria heliocentrică etc), apoi chiar prin inventarea unor așa-zise ,,vaccinuri” care să modifice genetic chiar și omul! Și astfel cărturarii acestei lumi sunt cel puțin la fel de răi ca și cei din vremea Mântuitorului. Și observ că fiecare neam își are acum cărturarii lui gata să fure drepturile de Autor ale lui Dumnezeu. Iar lumea se înfruptă din întuneric crezând că este Lumină.
Fariseii acelor vremuri aveau o misiune politică și teologică în același timp. Această misiune, prin conflictele de interese inerente, le degrada caracterele, așadar ei se credeau stăpâni pe conștiințele religioase ale oamenilor și nu se subordonau cu adevărat lui Dumnezeu, deși pretindeau că respectă Legea.
Conform Wikipedia, ,,Termenul fariseu indică un membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. În sens figurat, fariseu înseamnă un om ipocrit, fățarnic, prefăcut.” (https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fariseu.)
Prin ecumenism, fariseii acestor vremuri, îmbină și ei teologia cu politica. Și fiecare popor are acum fariseii lui. Dacă Hristos S-ar naște în oricare dintre popoare, L-ar ucide și acum. Mulți teologi devotați doar lui Dumnezeu au fost prigoniți, torturați sau uciși de-a lungul timpului. Aceștia sunt sfinții. Când spun ,,teologi”, mă refer la cei care ,,l-au gustat” pe Dumnezeu, nu la cei care doar au citit despre El. Când teologii adevărați deranjează viziunea politică, atunci fariseii se asociază pur și simplu cu puterea politică pentru a le închide gura sau pentru a-i elimina… Acum ca și atunci! Și astfel Hristos este răstignit mereu și mereu în fiecare neam… De asemenea, prin păcate, fiecare dintre noi ne facem părtași la răstignirea lui Hristos. Via Sa este intr-o stare jalnică, este aproape uscată. Ce va face Stăpânul cu ea? Dar cu lucrătorii? Seceta duhovnicească ucide suflete fără milă umplând cămările Iadului. Oazele de verdeață sunt din ce în ce mai greu încercate…
Doamne, Iisuse Hristoase, iartă-ne și ne miluiește pe noi! Nu ne pierde pe noi cu rău, deși i-am întrecut în răutate pe răii tuturor timpurilor! Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-ne să punem început bun pocăinței noastre, de la vlădică până la opincă până nu este prea târziu! Amin.
Sora Pelaghia
Sfantul Sfințit Mucenic Eusebie. Turma lui s-a îngrădit desăvîrșit de ereticii vremii
Părinţii din vechime ai Bisericii nu aveau nici un amestec cu ereticii. Dimpotrivă, se fereau de ei ca de unii care s-au dat satanei şi au strâmbat adevărul revelat al lui Dumnezeu. Este binecunoscută întâmplarea aceea când Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan s-a nimerit a fi sub acelaşi acoperiş cu ereticul Cerint. S-a grăbit să iasă de-acolo, împreună cu ucenicul său, nu cumva să se dărâme acoperişul peste ei.
În viaţa scrisă a Sfântului Episcop Eusebie, pomenit astăzi, ni se spune că acesta, trăind în vremea arienilor, a fost izgonit de ei de la turma pe care o păstorea în cetatea Samosatelor, şi în locul său a fost adus un altul, Evnomie, eretic arian recunoscut. Cum s-a comportat poporul dreptcredincios al lui Dumnezeu faţă de acest impostor e pilduitor pentru toate veacurile: ,,Acela, venind în cetate, nimeni nu i-a dat cinstea ce i se cuvenea unui episcop; pentru că n-a ieşit întru întâmpinarea lui nici un om, nici bogat, nici sărac, nici meşter, nici lucrător de pământ, nici bărbat, nici femeie, nici bătrân, nici tânăr, nici măcar un copil, deoarece toţi cetăţenii erau dreptcredincioşi şi nu voiau să cinstească pe episcopul cel răucredincios, nici să se binecuvânteze de el şi nici să-l vadă’’.
După ce a luat în stăpânire locaşul episcopiei şi biserica, ,,oamenii nu se mai duceau la biserica aceea, neiubind pe ereticul care era într-însa arhiereu şi nimeni nu mergea nici la el în casă, nici în biserică, nici la casa arhierească’’.
Se spune că odată Evnomie a mers la baia cea de obşte şi a invitat pe cei prezenţi, care aşteptau afară, să intre şi ei. N-au dat curs chemării ereticului, ci au aştepatat până ce acesta a părăsit baia, şi numai după aceea au intrat şi au vărsat apa din baia în care se spălase Evnomie, socotind-o spurcată, şi după curăţirea acelei băi au intrat în apă. Văzând că poporul nu-l iubeşte şi nu-l vrea, Evnomie a părăsit cetatea şi s-a dus întru ale sale.
Arienii au trimis pe un altul, Luchie, care şi el căzuse în aceaşi erezie. Acesta a trecut prin cetate în careta sa şi din întâmplare mingea cu care se jucau nişte copii a trecut pe sub cai şi pe sub caretă. În nevinovăţia, lor au strigat că mingea s-a spurcat, de aceea au aprins un foc şi au ars-o. ,,Astfel, nu numai oamenii în vârstă, dar şi copiii cei mici se îngreţoşau de acel episcop eretic, care era o urâciune a pustiirii în locul cel sfânt’’ (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 369 -376).
La acestea ar fi bine să ia aminte cei care se însoţesc cu ereticii vremurilor noastre, sub cuvânt mincinos că îi iubesc şi vor să se unească cu ei.
Presbiter Iovița Vasile
Și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem (Romani 14, 8)
Înţelegem uneori foarte greu că la moartea cuiva nu e atât de importantă vârsta, ci mai ales starea în care merge acel suflet la Dumnezeu, pentru că de acea stare depinde mântuirea omului. Cele ce urmează în continuare, sunt legate de viaţa Fericitului Ioan Maximovici, din vremea când era Episcop de Şanghai, 1935-1949. Faptele sunt relatate de o anume Maria Y.
Ducându-se odată în cimitir la mormântul mamei sale, aceasta a intrat în vorbă cu un necunoscut, care i-a spus cuvinte ciudate: ,,Nu e lucru neobişnuit să vii la mormântul mamei tale; însă, în ceea ce mă priveşte, îl am aici pe fiul meu. Era tânăr, avea sub treizeci de ani, şi mă bucur că a murit’’. Această mărturisire a fost de-a dreptul stupefiantă! Ce se întâmplase?
Băiatul despre care era vorba fusese demonizat. Manifestările lui erau violente şi greu de stăpânit: ,,Ura tot ceea ce e sfânt, sfărâma în bucăţele mici orice sfântă icoană sau cruce şi se bucura foarte mult când făcea aceasta. Îl aduceam la Vlădica Ioan, care îl punea să stea în genunchi şi îi punea pe cap Crucea, uneori Evanghelia. După aceea, fiul meu era tare trist, uneori fugea din catedrală. Dar Vlădica mi-a spus să nu deznădăjduiesc. Că o să continue să se roage pentru el şi cu timpul o să-şi revină; dar deocamdată să urmeze tratamentul medicilor’’.
Băiatul a fost dus într-un azil de bolnavi psihici. Tatăl său l-a vizitat după o vreme, însă l-a găsit deosebit de agitat. La un moment dat a început să strige: ,,Nu te apropia. Nu te vreau. Pleacă, pleacă!’’ Cel care rostea aceste cuvinte era demonul din băiat. Nedumerit, tatăl a căutat pricina tulburării şi atunci l-a văzut pe Sfântul Ioan Maximovici îndreptându-se spre azil. Demonul a simţit apropierea Sfântului şi asta îl făcea să se tulbure. Ca şi atunci când era Mântuitorul pe pământ şi demonii erau tulburaţi şi chinuiţi de prezenţa Sa, în cazul de faţă demonul nu suferea apropierea unui Slujitor Sfânt al Domnului Iisus. Arhiereul lui Hristos i-a citit rugăciunile de cuviinţă, apoi l-a împărtăşit cu Dumnezeieştile Taine. Băiatul s-a liniştit şi a simţit că s-a vindecat, deoarece demonul ieşise dintr-însul. Acum era mulţumit, a ştiut că se va duce la Domnul şi a cerut să fie dus acasă. A fost iarăşi împărtăşit, iar după puţină vreme s-a despărţit de părinţi şi de lume, mulţumit şi împăcat (După ,,Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile, Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2006, p.24-27).
Acum înţelegem de ce s-a bucurat omul de moartea fiului său: starea în care acesta a plecat la Domnul a fost una potrivită pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Presbiter Iovița Vasile
Ducându-se odată în cimitir la mormântul mamei sale, aceasta a intrat în vorbă cu un necunoscut, care i-a spus cuvinte ciudate: ,,Nu e lucru neobişnuit să vii la mormântul mamei tale; însă, în ceea ce mă priveşte, îl am aici pe fiul meu. Era tânăr, avea sub treizeci de ani, şi mă bucur că a murit’’. Această mărturisire a fost de-a dreptul stupefiantă! Ce se întâmplase?
Băiatul despre care era vorba fusese demonizat. Manifestările lui erau violente şi greu de stăpânit: ,,Ura tot ceea ce e sfânt, sfărâma în bucăţele mici orice sfântă icoană sau cruce şi se bucura foarte mult când făcea aceasta. Îl aduceam la Vlădica Ioan, care îl punea să stea în genunchi şi îi punea pe cap Crucea, uneori Evanghelia. După aceea, fiul meu era tare trist, uneori fugea din catedrală. Dar Vlădica mi-a spus să nu deznădăjduiesc. Că o să continue să se roage pentru el şi cu timpul o să-şi revină; dar deocamdată să urmeze tratamentul medicilor’’.
Băiatul a fost dus într-un azil de bolnavi psihici. Tatăl său l-a vizitat după o vreme, însă l-a găsit deosebit de agitat. La un moment dat a început să strige: ,,Nu te apropia. Nu te vreau. Pleacă, pleacă!’’ Cel care rostea aceste cuvinte era demonul din băiat. Nedumerit, tatăl a căutat pricina tulburării şi atunci l-a văzut pe Sfântul Ioan Maximovici îndreptându-se spre azil. Demonul a simţit apropierea Sfântului şi asta îl făcea să se tulbure. Ca şi atunci când era Mântuitorul pe pământ şi demonii erau tulburaţi şi chinuiţi de prezenţa Sa, în cazul de faţă demonul nu suferea apropierea unui Slujitor Sfânt al Domnului Iisus. Arhiereul lui Hristos i-a citit rugăciunile de cuviinţă, apoi l-a împărtăşit cu Dumnezeieştile Taine. Băiatul s-a liniştit şi a simţit că s-a vindecat, deoarece demonul ieşise dintr-însul. Acum era mulţumit, a ştiut că se va duce la Domnul şi a cerut să fie dus acasă. A fost iarăşi împărtăşit, iar după puţină vreme s-a despărţit de părinţi şi de lume, mulţumit şi împăcat (După ,,Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile, Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2006, p.24-27).
Acum înţelegem de ce s-a bucurat omul de moartea fiului său: starea în care acesta a plecat la Domnul a fost una potrivită pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Presbiter Iovița Vasile
Sinodul de la Creta și plandemia
Rememorez cu tristețe cei nouă ani care s-au scurs de la Sinodul din Creta, sinod care a reprezentat o îngenunchere oficială la nivel instituțional a Bisericii Ortodoxe din întreaga lume. Spun ,,la nivel instituțional”, deoarece în ciuda eforturilor forțelor oculte de a ne strâmba credinţa după moda lumească și după agenda lor, există încă șapte mii de bărbați, la fel ca în vremea proorocului Ilie, care și-au înțeles perfect menirea și care nu acceptă agenda ecumenistă impusă.
Izgoniți din bisericile lor, hăituiți prin instanțe, amenințați, intimidați, sau intoxicați cu gaze lacrimogene, ei nu se dezic de canoanele statornicite de Sfinții Părinți la sinoadele ortodoxe.
Ca și în cazul plandemiei, cu privire la Sinodul din Creta, există o versiune oficială, falsă, ce se dorește a fi impusă și o versiune adevărată, neoficială.
Evident, în facultățile de teologie se învață versiunea oficială. Așadar, conform versiunii oficiale, orice teolog trebuie să știe ceea ce scrie și Wikipedia:
,,Sinodul Pan-Ortodox, numit oficial Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe[1] (greacă Η Αγία και Μεγάλη Σύνοδος) este un sinod care a avut loc pe 16 iunie – 27 iunie 2016 în insula Creta, Grecia[2]. Pregătirea acestui sinod a început în 1961 și are drept scop rezolvarea problemelor care au început în secolul al XX-lea cu care se confruntă toate Bisericile autocefale ortodoxe. Printre temele discutate se află și „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, ce are drept scop implicarea mai activă a Bisericii Ortodoxe în Mișcarea Ecumenică.[3]
Temele anunțate oficial la Conferința Pre-Sinodală Pan-Ortodoxă de la Chambésy, Elveția 2016 sunt:[4]
Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de astăzi
Diaspora ortodoxă
Autonomie și mijloacele prin care aceasta este proclamată
Taina Căsătoriei și impedimentele ei
Importanța postului și respectarea sa
Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine.”
Dacă vaccinurile au fost numite sigure și eficiente, evident că și sinodul de la Creta a fost numit ,,Sfântul și Marele Sinod ” și ,,Pan-Ortodox” pe deasupra!!!
Însă iată că mulți au demontat versiunea oficială în ambele cazuri observând că atât Sinodul de la Creta, cât și plandemia se bazează pe minciună. Atât efectele ,,vaccinurilor”, cât și efectele învățăturilor ecumeniste se observă în timp, cu deosebirile de rigoare. ,,Vaccinurile” afectează în primul rând trupurile, iar ecumenismul ne afectează sufletul.
În primul rând, având o siglă satanistă, adunătura de la Creta nu putea să fie sfântă. În al doilea rând, prin absența celor patru Biserici locale ( Rusă, Sârbă, Bulgară și Georgiană), acest sinod nu are cum să fie nici ,,mare”, nici ,,pan-ortodox”. Dacă denumirea acestui eveniment este falsă, e clar că trebuie descoperite și celelalte minciuni cosmetizate cu dibăcie în textele adoptate și semnate. Pe bună dreptate, cei care au analizat atent implicațiile acestuia îl numesc minciuno-sinod.
Dacă ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire, ce fel de repere ne propune acest sinod? Ce devine sfânt în opinia semnatarilor? Observ cu tristețe că Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, de exemplu, nu mai are loc în calendar, iar canonizările încep să devină ,,corecte politic”. Aaa! Adică e vorba despre o schimbare de sens a cuvântului ,,sfânt”. Adică e sfânt ce spune ,,partidul”, nu ce spune Dumnezeu! Aceasta este ideea care se dorește să ni se impună. Adică în locul Ortodoxiei, se dorește o religie, care să ne impună supunerea față de orice hotărâre străină de Dumnezeu, dar venită pe cale ierarhică!
În documentele acestui minciuno-sinod, nu am găsit cuvântul ,,mântuire”. Oare nu era normal să se dorească mântuirea întregii omeniri?
La această adunătură, la nivel instituțional, Bisericii Ortodoxe i s-a propus să fie o anexă a planului globalist de a uniformiza credinţa, de a face un amestec între erezie și Ortodoxie, toate ereziile fiind considerate ,,biserici”. Însuși Crezul ortodox a suferit modificări de fond deoarece noi mărturisim că credem în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, nu în mai multe. Așadar nu mântuirea oamenilor era prioritară, ci agenda politică. Cei care se zbat în erezii crezând că sunt pe drumul bun sunt încurajați cum că ar fi și ei biserici!!!
Cea mai mare formă de iubire este să dorim din tot sufletul mântuirea aproapelui. Cum ne iubim aproapele dacă inversăm indicatoarele și arătăm prăpastia în locul drumului bun? Cum ne iubim aproapele dacă nu-i spunem că credinţa lui e greșită? Un sinod adevărat rezolva corect aceste probleme și astfel cu toții ar fi avut de câștigat. Cu erezia ecumenistă, legiferată la Creta, suntem din ce în ce mai lipsiți de ajutorul lui Dumnezeu și acest lucru s-a văzut deja în cei nouă ani. Căderea din Har pe plan spiritual atrage după sine îndepărtarea Duhului Sfânt și astfel duhurile rele îsi fac de cap. Până când nu vom înțelege acest lucru nu ne va fi mai bine.
Ierarhii au misiunea de a veghea ca Ortodoxia să fie respectată întocmai. Însuși rangul de ierarh presupune o viață de sfințenie, plăcută lui Dumnezeu, pentru a fi un model pentru popor și pentru preoți. Dar forțele oculte caută să ne impună modele false, oameni șantajabili pentru a-și putea impune agenda. Astfel clericii cu viaţă sfântă sunt dați la o parte, iar cei care fac pact cu Sistemul sunt promovați, participă la sinoade și hotărăsc ei ce să facem cu sufletele noastre!
Astfel, în locul Ortodoxiei, versiunea oficială ecumenistă ne propune o viețuire căldicică, fără conștiința existenței Raiului și a Iadului, bazată pe minimalismul dogmatic, pe supunere și pe compromis. Supunere de tip papist în locul ascultării ortodoxe! Și fiecare cleric, în funcție de conștiința lui, alege să preia mai mult sau mai puțin din versiunea oficială.
Astfel, observăm că apar diferențe vizibile în modul practic de viețuire ortodoxă la diferiți preoți, în modul cum săvârșesc Tainele Bisericii, în modul cum se raportează la păcat, la post, la dogme și la canoane. Și cel mai mult riscă acei clerici care vor să păstreze Ortodoxia așa cum ne-au lăsat-o Sfinții Părinți în cele Șapte Sinoade Ecumenice, unanim recunoscute. Astfel, îngrădirea de erezie a ajuns un delict grav în versiunea oficială, deși canoanele permit ca preoții să ia atitudine atunci când un ierarh greșește inclusiv prin această formă de protest.
Ar fi normal ca aceia care știu că au greșit să facă pocăință până nu e prea târziu. Iadul există, iar la vama ereziei cu toții vom da răspuns dacă am respectat Ortodoxia sau dacă am acceptat dulcegăriile ecumeniste. În rugăciunea ,,Tatăl nostru”, pe care Însuși Mântuitorul ne-a lăsat-o spre folosul nostru, spunem ,,Facă-se voia Ta”, adică să se facă voia lui Dumnezeu, nu voia noastră… Așadar, ascultare de Dumnezeu în cele duhovnicești, nu de stăpânii acestei lumi!
Minciuno-sinodul din 2016 nu ascultă de Dumnezeu, ci de stăpânii vremelnici ai acestei lumi, de aceea toți semnatarii ar trebui să se dezică de acesta, nu să ni-l impună.
Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem voia Sa! Amin.
Sora Pelaghia
Izgoniți din bisericile lor, hăituiți prin instanțe, amenințați, intimidați, sau intoxicați cu gaze lacrimogene, ei nu se dezic de canoanele statornicite de Sfinții Părinți la sinoadele ortodoxe.
Ca și în cazul plandemiei, cu privire la Sinodul din Creta, există o versiune oficială, falsă, ce se dorește a fi impusă și o versiune adevărată, neoficială.
Evident, în facultățile de teologie se învață versiunea oficială. Așadar, conform versiunii oficiale, orice teolog trebuie să știe ceea ce scrie și Wikipedia:
,,Sinodul Pan-Ortodox, numit oficial Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe[1] (greacă Η Αγία και Μεγάλη Σύνοδος) este un sinod care a avut loc pe 16 iunie – 27 iunie 2016 în insula Creta, Grecia[2]. Pregătirea acestui sinod a început în 1961 și are drept scop rezolvarea problemelor care au început în secolul al XX-lea cu care se confruntă toate Bisericile autocefale ortodoxe. Printre temele discutate se află și „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, ce are drept scop implicarea mai activă a Bisericii Ortodoxe în Mișcarea Ecumenică.[3]
Temele anunțate oficial la Conferința Pre-Sinodală Pan-Ortodoxă de la Chambésy, Elveția 2016 sunt:[4]
Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de astăzi
Diaspora ortodoxă
Autonomie și mijloacele prin care aceasta este proclamată
Taina Căsătoriei și impedimentele ei
Importanța postului și respectarea sa
Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine.”
Dacă vaccinurile au fost numite sigure și eficiente, evident că și sinodul de la Creta a fost numit ,,Sfântul și Marele Sinod ” și ,,Pan-Ortodox” pe deasupra!!!
Însă iată că mulți au demontat versiunea oficială în ambele cazuri observând că atât Sinodul de la Creta, cât și plandemia se bazează pe minciună. Atât efectele ,,vaccinurilor”, cât și efectele învățăturilor ecumeniste se observă în timp, cu deosebirile de rigoare. ,,Vaccinurile” afectează în primul rând trupurile, iar ecumenismul ne afectează sufletul.
În primul rând, având o siglă satanistă, adunătura de la Creta nu putea să fie sfântă. În al doilea rând, prin absența celor patru Biserici locale ( Rusă, Sârbă, Bulgară și Georgiană), acest sinod nu are cum să fie nici ,,mare”, nici ,,pan-ortodox”. Dacă denumirea acestui eveniment este falsă, e clar că trebuie descoperite și celelalte minciuni cosmetizate cu dibăcie în textele adoptate și semnate. Pe bună dreptate, cei care au analizat atent implicațiile acestuia îl numesc minciuno-sinod.
Dacă ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire, ce fel de repere ne propune acest sinod? Ce devine sfânt în opinia semnatarilor? Observ cu tristețe că Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, de exemplu, nu mai are loc în calendar, iar canonizările încep să devină ,,corecte politic”. Aaa! Adică e vorba despre o schimbare de sens a cuvântului ,,sfânt”. Adică e sfânt ce spune ,,partidul”, nu ce spune Dumnezeu! Aceasta este ideea care se dorește să ni se impună. Adică în locul Ortodoxiei, se dorește o religie, care să ne impună supunerea față de orice hotărâre străină de Dumnezeu, dar venită pe cale ierarhică!
În documentele acestui minciuno-sinod, nu am găsit cuvântul ,,mântuire”. Oare nu era normal să se dorească mântuirea întregii omeniri?
La această adunătură, la nivel instituțional, Bisericii Ortodoxe i s-a propus să fie o anexă a planului globalist de a uniformiza credinţa, de a face un amestec între erezie și Ortodoxie, toate ereziile fiind considerate ,,biserici”. Însuși Crezul ortodox a suferit modificări de fond deoarece noi mărturisim că credem în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, nu în mai multe. Așadar nu mântuirea oamenilor era prioritară, ci agenda politică. Cei care se zbat în erezii crezând că sunt pe drumul bun sunt încurajați cum că ar fi și ei biserici!!!
Cea mai mare formă de iubire este să dorim din tot sufletul mântuirea aproapelui. Cum ne iubim aproapele dacă inversăm indicatoarele și arătăm prăpastia în locul drumului bun? Cum ne iubim aproapele dacă nu-i spunem că credinţa lui e greșită? Un sinod adevărat rezolva corect aceste probleme și astfel cu toții ar fi avut de câștigat. Cu erezia ecumenistă, legiferată la Creta, suntem din ce în ce mai lipsiți de ajutorul lui Dumnezeu și acest lucru s-a văzut deja în cei nouă ani. Căderea din Har pe plan spiritual atrage după sine îndepărtarea Duhului Sfânt și astfel duhurile rele îsi fac de cap. Până când nu vom înțelege acest lucru nu ne va fi mai bine.
Ierarhii au misiunea de a veghea ca Ortodoxia să fie respectată întocmai. Însuși rangul de ierarh presupune o viață de sfințenie, plăcută lui Dumnezeu, pentru a fi un model pentru popor și pentru preoți. Dar forțele oculte caută să ne impună modele false, oameni șantajabili pentru a-și putea impune agenda. Astfel clericii cu viaţă sfântă sunt dați la o parte, iar cei care fac pact cu Sistemul sunt promovați, participă la sinoade și hotărăsc ei ce să facem cu sufletele noastre!
Astfel, în locul Ortodoxiei, versiunea oficială ecumenistă ne propune o viețuire căldicică, fără conștiința existenței Raiului și a Iadului, bazată pe minimalismul dogmatic, pe supunere și pe compromis. Supunere de tip papist în locul ascultării ortodoxe! Și fiecare cleric, în funcție de conștiința lui, alege să preia mai mult sau mai puțin din versiunea oficială.
Astfel, observăm că apar diferențe vizibile în modul practic de viețuire ortodoxă la diferiți preoți, în modul cum săvârșesc Tainele Bisericii, în modul cum se raportează la păcat, la post, la dogme și la canoane. Și cel mai mult riscă acei clerici care vor să păstreze Ortodoxia așa cum ne-au lăsat-o Sfinții Părinți în cele Șapte Sinoade Ecumenice, unanim recunoscute. Astfel, îngrădirea de erezie a ajuns un delict grav în versiunea oficială, deși canoanele permit ca preoții să ia atitudine atunci când un ierarh greșește inclusiv prin această formă de protest.
Ar fi normal ca aceia care știu că au greșit să facă pocăință până nu e prea târziu. Iadul există, iar la vama ereziei cu toții vom da răspuns dacă am respectat Ortodoxia sau dacă am acceptat dulcegăriile ecumeniste. În rugăciunea ,,Tatăl nostru”, pe care Însuși Mântuitorul ne-a lăsat-o spre folosul nostru, spunem ,,Facă-se voia Ta”, adică să se facă voia lui Dumnezeu, nu voia noastră… Așadar, ascultare de Dumnezeu în cele duhovnicești, nu de stăpânii acestei lumi!
Minciuno-sinodul din 2016 nu ascultă de Dumnezeu, ci de stăpânii vremelnici ai acestei lumi, de aceea toți semnatarii ar trebui să se dezică de acesta, nu să ni-l impună.
Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem voia Sa! Amin.
Sora Pelaghia
În ue, bine nu e
Uniunea europeană este, probabil, ultimul imperiu din istorie. Se prefigurează din ce în ce mai limpede ca imperiul în care va domni antihrist. Cine se îndoieşte de această afirmaţie să cugete cu luare-aminte la cele ce urmează :
1.Mai-marii Uniunii europene refuză cu obstinaţie măcar să recunoască marile binefaceri ce le-a adus Creştinismul acestui continent. Cu alte cuvinte, Hristos este exclus cu desăvârşire din această construcţie politică şi economică. Or, o Europă fără Hristos este Europa diavolului.
2.În ţările ortodoxe nou intrate se aplică legi elaborate în Uniunea europeană care îngrădesc libertăţile fireşti ale omului şi desfiinţează tradiţiile acestor popoare. La aceste legi românii şi bulgarii nu au contribuit cu nimic. Nu este acesta un semn clar al dictaturii ce se prefigurează ?
3.Uniunea europeană ne-a adus, printre altele altele, şi legiferarea şi instituţionalizarea desfrâului. Perverşii de toate felurile se manifestă acum pe faţă, fără ruşine, considerându-se oameni normali iar pe cei normali, cu frică de Dumnezeu, îi socotesc depăşiţi de vreme. Se cofirmă ceea ce a spus Sfântul Antonie Cel Mare : ,,Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor’’ (Pateric, p. 12).
4.Uniunea europeană nu se constituie prin voinţa popoarelor, ci este opera unor forţe întunecate care pretind că urmăresc şi înfăptuiesc binele oamenilor. Oare dictatura comunistă nu ne-a copleşit cu ,,binele’’ şi ,,fericirea ?’’
,,Bine ar fi fost ca Europa să se laude cu creştinismul, înfăţişându-l ca cea mai preţioasă moştenire a ei. Aşa ar fi trebuit să fie – şi aşa a fost în primele veacuri după Hristos – dacă Europa ar fi fost totuna cu creştinismul, dacă s-ar fi identificat cu creştinismul. Slăvirea lui Hristos şi propovăduirea lui Hristos tuturor continentelor şi tuturor neamurilor, aceasta a fost menirea hotărâtă de Dumnezeu pentru continentul european. În afară de creştinism, Europa nu are nimic altceva cu care să se poată lăuda. Fără Hristos, Europa este cerşetorul cel mai sărman şi exploatatorul cel mai neruşinat al lumii’’ (Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, p.130).
Presbiter Iovița Vasile (Articol din 2008)
1.Mai-marii Uniunii europene refuză cu obstinaţie măcar să recunoască marile binefaceri ce le-a adus Creştinismul acestui continent. Cu alte cuvinte, Hristos este exclus cu desăvârşire din această construcţie politică şi economică. Or, o Europă fără Hristos este Europa diavolului.
2.În ţările ortodoxe nou intrate se aplică legi elaborate în Uniunea europeană care îngrădesc libertăţile fireşti ale omului şi desfiinţează tradiţiile acestor popoare. La aceste legi românii şi bulgarii nu au contribuit cu nimic. Nu este acesta un semn clar al dictaturii ce se prefigurează ?
3.Uniunea europeană ne-a adus, printre altele altele, şi legiferarea şi instituţionalizarea desfrâului. Perverşii de toate felurile se manifestă acum pe faţă, fără ruşine, considerându-se oameni normali iar pe cei normali, cu frică de Dumnezeu, îi socotesc depăşiţi de vreme. Se cofirmă ceea ce a spus Sfântul Antonie Cel Mare : ,,Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor’’ (Pateric, p. 12).
4.Uniunea europeană nu se constituie prin voinţa popoarelor, ci este opera unor forţe întunecate care pretind că urmăresc şi înfăptuiesc binele oamenilor. Oare dictatura comunistă nu ne-a copleşit cu ,,binele’’ şi ,,fericirea ?’’
,,Bine ar fi fost ca Europa să se laude cu creştinismul, înfăţişându-l ca cea mai preţioasă moştenire a ei. Aşa ar fi trebuit să fie – şi aşa a fost în primele veacuri după Hristos – dacă Europa ar fi fost totuna cu creştinismul, dacă s-ar fi identificat cu creştinismul. Slăvirea lui Hristos şi propovăduirea lui Hristos tuturor continentelor şi tuturor neamurilor, aceasta a fost menirea hotărâtă de Dumnezeu pentru continentul european. În afară de creştinism, Europa nu are nimic altceva cu care să se poată lăuda. Fără Hristos, Europa este cerşetorul cel mai sărman şi exploatatorul cel mai neruşinat al lumii’’ (Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, p.130).
Presbiter Iovița Vasile (Articol din 2008)
Ucenicii lui Hristos și ucenicii lui Iuda Iscarioteanu
Legea PLX nr. 168 / 2025, cu toată grozăvia ei, reprezintă un bun prilej de separare a grâului de neghină. Ucenicii lui Iuda Iscarioteanu nu se vor mai putea afișa în biserici să ne spună cât de credincioși sunt.
La adăpostul acestei legi, ucenicii lui Iuda Iscarioteanu, în speranța unei promovării mai lesnicioase ori pur și simplu din slugărnicie față de actualii stăpâni autodeclarați, deja au început să facă exces de zel… Unii își spurcă mâinile maltratându-i pe creștinii care apără valorile creștine, altora chiar și salutul ,,Doamne, ajută!” le stă în gât. Și îi iau în calcul și pe românii de peste Prut.
Știam că Ștefan cel Mare, care e cinstit si la noi și în Republica Moldova, a luptat mult să ne lase o țară creștină, adică ferită de pericolul catolic și de cel musulman. De asemenea, Ștefan cel Mare, care a fost și canonizat, a fost adeptul respectării tuturor valorilor creștine. De aceea nu pot înțelege de ce văd polițiști care îi maltratează pe demonstranții ce pledează împotriva sexomarxismului și lgbt-ismului. Ce va face Dumnezeu cu popoarele care aleg să apere păcatul și să condamne virtutea?
Războiul a început și nu știm cât timp de pocăință vom mai avea la dispoziție. Sexomarxiștii ar vrea să nu le spunem tinerilor că există iad ca să-i poată despărți de Dumnezeu și conduce mai ușor. Dar vestea proastă este că iadul chiar există și toți păcătoșii vor merge acolo. La vămile văzduhului nimeni nu se va mai putea trufi. Însă Hristos S-a jertfit pentru noi pentru a ne putea face părtași la fericirea veșnică. Nu oricum, ci printr-o viețuire plăcută Lui.
Trebuie să conștientizăm că au fost lovite centrale nucleare, deci pericolul în care se află umanitatea e maxim. Norii radioactivi se pot deplasa cu ușurință și spre România. În plus, conform profețiilor, pot să apară și alte zone de conflict, mai aproape de noi… Cum folosim timpul destinat pocăinței? Apărând păcatul și condamnând virtutea? Apărându-l pe Baraba și condamnându-L pe Hristos și poruncile Lui?
Vai de noi dacă nici acum nu pricepem că Dumnezeu ne vrea mântuiți pe cât mai mulți! Păcatul a întrecut orice limită, de aceea îngăduie acum războaie, boli și calamități pentru a ne ajuta ca măcar acum să ne trezim și să facem pocăință.
Nu trebuie să ne speriem peste măsură, ci pur și simplu să vedem cum i-ar plăcea lui Hristos să trăim. Repere ne sunt Noul Testament și Scrierile Sfinților. Sfinții ne recomandă să nu ne atasăm de valorile materiale care nicidecum nu ne sunt de folos în veșnicie, ci să fim asemenea primilor ucenici ai lui Hristos: spovediți și împărtășiți, având cele necesare viețuirii creștine.
Dumnezeu să ne ajute pe toți! Amin.
Sora Pelaghia
La adăpostul acestei legi, ucenicii lui Iuda Iscarioteanu, în speranța unei promovării mai lesnicioase ori pur și simplu din slugărnicie față de actualii stăpâni autodeclarați, deja au început să facă exces de zel… Unii își spurcă mâinile maltratându-i pe creștinii care apără valorile creștine, altora chiar și salutul ,,Doamne, ajută!” le stă în gât. Și îi iau în calcul și pe românii de peste Prut.
Știam că Ștefan cel Mare, care e cinstit si la noi și în Republica Moldova, a luptat mult să ne lase o țară creștină, adică ferită de pericolul catolic și de cel musulman. De asemenea, Ștefan cel Mare, care a fost și canonizat, a fost adeptul respectării tuturor valorilor creștine. De aceea nu pot înțelege de ce văd polițiști care îi maltratează pe demonstranții ce pledează împotriva sexomarxismului și lgbt-ismului. Ce va face Dumnezeu cu popoarele care aleg să apere păcatul și să condamne virtutea?
Războiul a început și nu știm cât timp de pocăință vom mai avea la dispoziție. Sexomarxiștii ar vrea să nu le spunem tinerilor că există iad ca să-i poată despărți de Dumnezeu și conduce mai ușor. Dar vestea proastă este că iadul chiar există și toți păcătoșii vor merge acolo. La vămile văzduhului nimeni nu se va mai putea trufi. Însă Hristos S-a jertfit pentru noi pentru a ne putea face părtași la fericirea veșnică. Nu oricum, ci printr-o viețuire plăcută Lui.
Trebuie să conștientizăm că au fost lovite centrale nucleare, deci pericolul în care se află umanitatea e maxim. Norii radioactivi se pot deplasa cu ușurință și spre România. În plus, conform profețiilor, pot să apară și alte zone de conflict, mai aproape de noi… Cum folosim timpul destinat pocăinței? Apărând păcatul și condamnând virtutea? Apărându-l pe Baraba și condamnându-L pe Hristos și poruncile Lui?
Vai de noi dacă nici acum nu pricepem că Dumnezeu ne vrea mântuiți pe cât mai mulți! Păcatul a întrecut orice limită, de aceea îngăduie acum războaie, boli și calamități pentru a ne ajuta ca măcar acum să ne trezim și să facem pocăință.
Nu trebuie să ne speriem peste măsură, ci pur și simplu să vedem cum i-ar plăcea lui Hristos să trăim. Repere ne sunt Noul Testament și Scrierile Sfinților. Sfinții ne recomandă să nu ne atasăm de valorile materiale care nicidecum nu ne sunt de folos în veșnicie, ci să fim asemenea primilor ucenici ai lui Hristos: spovediți și împărtășiți, având cele necesare viețuirii creștine.
Dumnezeu să ne ajute pe toți! Amin.
Sora Pelaghia
Nicușor Mucea la Sorbona
,,Nicușor Dan nu ar fi absolvit cursurile Universității Sorbona din Paris. Bomba a ieșit la iveală după o investigație jurnalistică. Reprezentanții celei mai renumite universități din lume ar fi dezvăluit că președintele României a fost student-doctorand în cadrul unei structuri afiliate, dar nu a obținut nici diplomă de doctor, nici de master sau licență eliberată de Sorbona.
Jurnalistul Bobby D a reacționat în urma informației.
Realitatea PLUS a cerut un punct de vedere liderului de la Cotroceni, însă, nu a primit un răspuns până acum.
”Marele matematician al vostru, v-ați cam luat țeapă și cu povestea asta. Nicușor Dan nu a absolvit cursurile Universității Sorbona. Niște ziariști au făcut o cerere oficială către Universitatea Sorbona din Paris și au cerut confirmarea dacă nealesul fraudache figurează în evidențele instituției ca absolvent sau doctorand cu titlu conferit.
Cu alte cuvinte, fraților, a fost student în cadrul unei structuri afiliate, dar nu a obținut nici diplomă de doctor, nici diplomă de masterat sau licență eliberate de Sorbona.
Mai mult, în anii 90, univeristățile franceze erau diferite, iar universitatea unde a fost înscris nu era inclusă în Sorbona propriu-zisă, care includea Paris 1, Paris 4, etc. Doar ulterior, prin reforme structurale aceste universități au fost grupate în consorții, nu cred așa ceva !
Adică, ăsta nu are treabă cu Sorbona ? Iar v-a mințit, bă !”, a declarat jurnalistul Bobby D.’’
https://www.realitatea.net/stiri/actual/bomba-nicusor-dan-nu-ar-fi-absolvit-universitatea-sorbona-ce-spun-reprezentantii-prestigioasei-institutii_684eeaf05fac92178602d392
Cautati la Balaceanca daca Muc cel Mic are bilet de internare sau macar control de specialitate, ca aici trebuie sa gasiti ceva ! Cautati si veti gasi ! Porniti din anii de copilarie ! Si la Sorbona din Chitila !
Presedinte de Colonie e un OLIGOFREN !
,,OLIGOFRENIA consta intr-un grup de afectiuni in care dezvoltarea mintala este intarziata sau limitata. Astfel, persoanele afectate au un nivel scazut de utilizare a abilitatilor cognitive si prezinta dificultati in adaptarea la viata din societate. Pe langa abilitatile cognitive, pot fi afectate si: comunicarea; afectul; motivatia; comportamentul…’’ https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/oligofrenia
Preluare de pe Ion Coja
Comentariu
Ne-am lămurit, așadar, cu doctoratul de la Sorbona. Doar o mențiune: Sunt sigur că a trecut prin acea structură universitară, nu pentru oareșce studii, ci pentru a-și pregăti soroseste prodigioasa-i carieră politică. Avem exemple numeroase în rîndul ierarhilor romani, trimiși în străinătate pentru a fi pregătiți în vederea ocupării scaunelor episcopale din Biserica noastră.
Ce e cu prezența lui în delegația olimpicilor unde, zice-se, a rupt lumea matematicii? Simplu: securitatea avea nevoie de un informator. Documentul care ne arată că Mucea și-a turnat colegii, a fost făcut public. Ce repede s-a dezumflat!
Jurnalistul Bobby D a reacționat în urma informației.
Realitatea PLUS a cerut un punct de vedere liderului de la Cotroceni, însă, nu a primit un răspuns până acum.
”Marele matematician al vostru, v-ați cam luat țeapă și cu povestea asta. Nicușor Dan nu a absolvit cursurile Universității Sorbona. Niște ziariști au făcut o cerere oficială către Universitatea Sorbona din Paris și au cerut confirmarea dacă nealesul fraudache figurează în evidențele instituției ca absolvent sau doctorand cu titlu conferit.
Cu alte cuvinte, fraților, a fost student în cadrul unei structuri afiliate, dar nu a obținut nici diplomă de doctor, nici diplomă de masterat sau licență eliberate de Sorbona.
Mai mult, în anii 90, univeristățile franceze erau diferite, iar universitatea unde a fost înscris nu era inclusă în Sorbona propriu-zisă, care includea Paris 1, Paris 4, etc. Doar ulterior, prin reforme structurale aceste universități au fost grupate în consorții, nu cred așa ceva !
Adică, ăsta nu are treabă cu Sorbona ? Iar v-a mințit, bă !”, a declarat jurnalistul Bobby D.’’
https://www.realitatea.net/stiri/actual/bomba-nicusor-dan-nu-ar-fi-absolvit-universitatea-sorbona-ce-spun-reprezentantii-prestigioasei-institutii_684eeaf05fac92178602d392
Cautati la Balaceanca daca Muc cel Mic are bilet de internare sau macar control de specialitate, ca aici trebuie sa gasiti ceva ! Cautati si veti gasi ! Porniti din anii de copilarie ! Si la Sorbona din Chitila !
Presedinte de Colonie e un OLIGOFREN !
,,OLIGOFRENIA consta intr-un grup de afectiuni in care dezvoltarea mintala este intarziata sau limitata. Astfel, persoanele afectate au un nivel scazut de utilizare a abilitatilor cognitive si prezinta dificultati in adaptarea la viata din societate. Pe langa abilitatile cognitive, pot fi afectate si: comunicarea; afectul; motivatia; comportamentul…’’ https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/oligofrenia
Preluare de pe Ion Coja
Comentariu
Ne-am lămurit, așadar, cu doctoratul de la Sorbona. Doar o mențiune: Sunt sigur că a trecut prin acea structură universitară, nu pentru oareșce studii, ci pentru a-și pregăti soroseste prodigioasa-i carieră politică. Avem exemple numeroase în rîndul ierarhilor romani, trimiși în străinătate pentru a fi pregătiți în vederea ocupării scaunelor episcopale din Biserica noastră.
Ce e cu prezența lui în delegația olimpicilor unde, zice-se, a rupt lumea matematicii? Simplu: securitatea avea nevoie de un informator. Documentul care ne arată că Mucea și-a turnat colegii, a fost făcut public. Ce repede s-a dezumflat!
Poporul lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxă, nu se întinează cu necurățiile sistemului antihristic
Fără voia și fără știința noastră, am fost tîrîți în felurite organisme antihristice, de către căpeteniile vremelnice ale Bisericii și ale Țării, care vorbesc în numele nostru, neavînd mandat în această privință. Evident, apartenența noastră la acestea este pur statistică, deoarece la nivelul convingerilor și sentimentelor, noi ținem de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, de Biserica Lui cea Sfantă.
1.Consiliul mondial al bisericilor mincinoase. Este o construcție masonică și antihristică. Biserica Ortodoxă Romană a intrat în acest consiliu babilonic în 1961, în plină perioadă comunistă, nu din voința credincioșilor săi, ci din înalte comandamente politice, puse în lucrare de ierarhii vremii. Gîndul ascuns al ecumeniștilor, trecuți și prezenți, era acela de o amesteca în această alcătuire satanică pentru a-și pierde identitatea și implicit misiunea de a- călăuzi pe oameni pe calea mîntuirii. După 64 de ani, putem afirma că Biserica noastră își continuă misiunea mîntuitoare, în pofida numeroaselor trădări, a nevredniciei multora din slujitorii ei și a persecuțiilor la care a fost și este supusă de către puterile întunericului.
Dorim să spunem că noi, slujitorii și credincioșii nevrednici refuzăm categoric să facem parte din cmb, care înglobează 349 de entități, numite în chip mincinos ,,biserici’’. Pentru noi există o singură Biserică, cea Sfantă, Sobornicească și Apostolească, Dogmă cuprinsă în Simbolul Credinței. Așadar, atribuirea titulaturii de ,,biserică,, acelor comunități eretice este o cutezanță satanică și un atac direct la Dogma unicității Bisericii lui Hristos, așa cum a fost statornicită de Sinodul II Ecumenic. Zadarnic încearcă ecumeniștii romani să ne convingă că la sinodul tîlhăresc din Creta nu s-a schimbat nimic. Au îndrăznit să introducă oficial ecumenismul eretic și blestemat în Biserica noastră, de aceea nu putem rămîne pasivi în fața acestor fărădelegi.
Orice cleric sau credincios ortodox, care are cugetul Bisericii, este dator să ia cuvenita distanță față de cmb.
2.Nato. Am fost mințiți să acceptăm aderarea la acest organism războinic, ca un privilegiu fără egal. Nato ne va apăra de orice agresiune externă. În fapt, nato și-a instalat baze militare în Romania, iar militarii americani se comportă față de noi cu dispreț, deoarece suntem o colonie a lor. Ne aducem aminte de uciderea lui Teo Peter? Există riscul major ca acest nato să ne implice în al treielea război mondial, declanșat de descreierații lumii aceseia.
Categoric, nu putem fi de acord cu apartenența noastră la nato. Promisiunile inițiale s-au evaporate de multă vreme.
3.U.e. Majoritatea romanilor au văzut în intrarea în această construcție demonică o garanție a fericirii vesnice, ce urma să se aștearnă asupra Romaniei. După 18 ani, Țara a ajuns într-o stare critică, pe marginea prăpastiei. Urmează să facem și pasul ultim. Cu toate acestea zăbăloșii aserviți antihriștilor clamează prostește parcursul european al romanilor. Atît pot produce creierele lor în curs de atrofiere. Doamne ferește, să nu spui că ești împotriva ue. Sunt în stare să te lișeze.
Vedem cu limpezime că ue este și o alianță militară. Sau mai ales. Stă pe margine și întreține cu resurse colosale războiul fratricid între ruși și ucraineni. Romanii sunt obligați să contribuie, și o fac cu generozitate. Nicușor Mucea nu este un decident, cum s-ar putea crede. Este un executant penibil și prost, ridicat pe scaunul prezidențial de puterile întunecate ale vremii.
Cele enumerate mai sus sunt componente ale sistemului antihristic, cetatea Babilonului apocaliptic. Drumul de urmat: ,,Ieșiți din ea, Poporul Meu, ca să nu vă împărtășiți de păcatele ei și să nu luați din pedepsele ei. Fiind că păcatele ai au ajuns pînă la cer și Dumnezeu și-a adus aminte de nedreptățile ei’’ (Apocalipsa 18, 4-5).
Presbiter Iovița Vasile
1.Consiliul mondial al bisericilor mincinoase. Este o construcție masonică și antihristică. Biserica Ortodoxă Romană a intrat în acest consiliu babilonic în 1961, în plină perioadă comunistă, nu din voința credincioșilor săi, ci din înalte comandamente politice, puse în lucrare de ierarhii vremii. Gîndul ascuns al ecumeniștilor, trecuți și prezenți, era acela de o amesteca în această alcătuire satanică pentru a-și pierde identitatea și implicit misiunea de a- călăuzi pe oameni pe calea mîntuirii. După 64 de ani, putem afirma că Biserica noastră își continuă misiunea mîntuitoare, în pofida numeroaselor trădări, a nevredniciei multora din slujitorii ei și a persecuțiilor la care a fost și este supusă de către puterile întunericului.
Dorim să spunem că noi, slujitorii și credincioșii nevrednici refuzăm categoric să facem parte din cmb, care înglobează 349 de entități, numite în chip mincinos ,,biserici’’. Pentru noi există o singură Biserică, cea Sfantă, Sobornicească și Apostolească, Dogmă cuprinsă în Simbolul Credinței. Așadar, atribuirea titulaturii de ,,biserică,, acelor comunități eretice este o cutezanță satanică și un atac direct la Dogma unicității Bisericii lui Hristos, așa cum a fost statornicită de Sinodul II Ecumenic. Zadarnic încearcă ecumeniștii romani să ne convingă că la sinodul tîlhăresc din Creta nu s-a schimbat nimic. Au îndrăznit să introducă oficial ecumenismul eretic și blestemat în Biserica noastră, de aceea nu putem rămîne pasivi în fața acestor fărădelegi.
Orice cleric sau credincios ortodox, care are cugetul Bisericii, este dator să ia cuvenita distanță față de cmb.
2.Nato. Am fost mințiți să acceptăm aderarea la acest organism războinic, ca un privilegiu fără egal. Nato ne va apăra de orice agresiune externă. În fapt, nato și-a instalat baze militare în Romania, iar militarii americani se comportă față de noi cu dispreț, deoarece suntem o colonie a lor. Ne aducem aminte de uciderea lui Teo Peter? Există riscul major ca acest nato să ne implice în al treielea război mondial, declanșat de descreierații lumii aceseia.
Categoric, nu putem fi de acord cu apartenența noastră la nato. Promisiunile inițiale s-au evaporate de multă vreme.
3.U.e. Majoritatea romanilor au văzut în intrarea în această construcție demonică o garanție a fericirii vesnice, ce urma să se aștearnă asupra Romaniei. După 18 ani, Țara a ajuns într-o stare critică, pe marginea prăpastiei. Urmează să facem și pasul ultim. Cu toate acestea zăbăloșii aserviți antihriștilor clamează prostește parcursul european al romanilor. Atît pot produce creierele lor în curs de atrofiere. Doamne ferește, să nu spui că ești împotriva ue. Sunt în stare să te lișeze.
Vedem cu limpezime că ue este și o alianță militară. Sau mai ales. Stă pe margine și întreține cu resurse colosale războiul fratricid între ruși și ucraineni. Romanii sunt obligați să contribuie, și o fac cu generozitate. Nicușor Mucea nu este un decident, cum s-ar putea crede. Este un executant penibil și prost, ridicat pe scaunul prezidențial de puterile întunecate ale vremii.
Cele enumerate mai sus sunt componente ale sistemului antihristic, cetatea Babilonului apocaliptic. Drumul de urmat: ,,Ieșiți din ea, Poporul Meu, ca să nu vă împărtășiți de păcatele ei și să nu luați din pedepsele ei. Fiind că păcatele ai au ajuns pînă la cer și Dumnezeu și-a adus aminte de nedreptățile ei’’ (Apocalipsa 18, 4-5).
Presbiter Iovița Vasile
Sfantul Cuvios Dula
,,De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi; de aceia El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca un creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu pentru numele acesta’’ (I Petru 4, 14-16). Cinstite cititorule, am ales aceste cuvinte de început pentru că astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe Cuviosul Dula, numit ,,purtător de chinuri’’.
Despre acesta s-a scris aşa: ,,Era smerit şi defăimat la vedere, iar la înţelegere mare şi cinstit. Acesta, fiind defăimat şi grăit de rău, încă şi scuipat de toţi, se bucura şi se veselea cu duhul. Deci îi făcea nevinovaţi pe cei ce-l defăimau şi se ruga lui Dumnezeu pentru ei, ca să nu li se socotească lor aceea întru păcat. Iar pricina o arunca asupra diavolului, căci acela tulbura pe fraţi’’. Diavolul a pus un frate să fure sfintele vase din biserică şi să le ascundă, apoi a stat în chilie că şi cum nici n-ar fi avut ştire de furt. Pentru că plăcutul lui Dumnezeu, Cuviosul Dula, era bolnav, s-a rugat în chilia sa şi nu s-a dus la Sfintele Slujbe. Bănuiala fraţilor a căzut asupra lui. L-au scos din chilie si-l batjocoreau în toate chipurile. Un potop de învinuiri nedrepte au pornit asupra lui, iar Sfântul răspundea cu umilinţă neprefăcută: ,,Iertaţi-mă, sfinţilor părinţi, căci sunt om păcătos!’’, şi nu mai încerca să se apere. Nu s-au mulţumit cu atât. L-au dezbrăcat de hainele călugăreşti şi l-au îmbrăcat ca pe un mirean, spunând că, pentru faptele sale nu se cade a fi calugăr. L-au dat stăpânirii lumeşti ca să fie pedepsit după lege, adică să i se taie mâinile.
Dumnezeu n-a îngăduit această pedeapsă nedreaptă asupa Sfântului Său. Fratele care a furat cinstitele vase bisericeşti şi le-a tăinuit, a fost cuprins de grozavă frică şi se gândea ce va răspunde la judecata lui Dumnezeu. A alergat şi a spus avvei că vasele s-au găsit şi nu se cade să taie mâinile dreptului Dula. Monahii au alergat degrabă la Cuvios şi-i cereau iertare pentru nedreapta asuprire. Sfântul lui Dumnezeu nu simţea nici urmă de ură în sufletul său şi le spunea cu lacrimi în ochi: ..Iertaţi-mă pe mine, părinţilor şi fraţilor, mare mulţumire dau eu vouă; căci pentru durerile cele de puţină vreme, pe care mi le-aţi mijlocit mie, mă voi izbăvi de veşnicele munci’’. Aşa cugetau Sfinţii lui Dumnezeu! Şi Cuviosul Dula s-a mutat la Dumnezeu, cu mulţumire (După Vieţile Sfinţior, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 281-286).
Presbiter Iovița Vasile
Despre acesta s-a scris aşa: ,,Era smerit şi defăimat la vedere, iar la înţelegere mare şi cinstit. Acesta, fiind defăimat şi grăit de rău, încă şi scuipat de toţi, se bucura şi se veselea cu duhul. Deci îi făcea nevinovaţi pe cei ce-l defăimau şi se ruga lui Dumnezeu pentru ei, ca să nu li se socotească lor aceea întru păcat. Iar pricina o arunca asupra diavolului, căci acela tulbura pe fraţi’’. Diavolul a pus un frate să fure sfintele vase din biserică şi să le ascundă, apoi a stat în chilie că şi cum nici n-ar fi avut ştire de furt. Pentru că plăcutul lui Dumnezeu, Cuviosul Dula, era bolnav, s-a rugat în chilia sa şi nu s-a dus la Sfintele Slujbe. Bănuiala fraţilor a căzut asupra lui. L-au scos din chilie si-l batjocoreau în toate chipurile. Un potop de învinuiri nedrepte au pornit asupra lui, iar Sfântul răspundea cu umilinţă neprefăcută: ,,Iertaţi-mă, sfinţilor părinţi, căci sunt om păcătos!’’, şi nu mai încerca să se apere. Nu s-au mulţumit cu atât. L-au dezbrăcat de hainele călugăreşti şi l-au îmbrăcat ca pe un mirean, spunând că, pentru faptele sale nu se cade a fi calugăr. L-au dat stăpânirii lumeşti ca să fie pedepsit după lege, adică să i se taie mâinile.
Dumnezeu n-a îngăduit această pedeapsă nedreaptă asupa Sfântului Său. Fratele care a furat cinstitele vase bisericeşti şi le-a tăinuit, a fost cuprins de grozavă frică şi se gândea ce va răspunde la judecata lui Dumnezeu. A alergat şi a spus avvei că vasele s-au găsit şi nu se cade să taie mâinile dreptului Dula. Monahii au alergat degrabă la Cuvios şi-i cereau iertare pentru nedreapta asuprire. Sfântul lui Dumnezeu nu simţea nici urmă de ură în sufletul său şi le spunea cu lacrimi în ochi: ..Iertaţi-mă pe mine, părinţilor şi fraţilor, mare mulţumire dau eu vouă; căci pentru durerile cele de puţină vreme, pe care mi le-aţi mijlocit mie, mă voi izbăvi de veşnicele munci’’. Aşa cugetau Sfinţii lui Dumnezeu! Şi Cuviosul Dula s-a mutat la Dumnezeu, cu mulţumire (După Vieţile Sfinţior, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 281-286).
Presbiter Iovița Vasile
Mesajul DISPERAT al șefei serviciilor secrete americane: “Suntem mai aproape ca oricând de Nimicirea Nucleară!”
Tulsi Gabbard, directoarea National Security Agency (care cuprinde toate serviciile de informații ale SUA), a lansat un mesaj înfricoșător către omenire. Pe un ton cutremurător, ea avertizează asupra pericolului iminent al unui război nuclear care ar pune capăt civilizației umane.
Gabbard nu este o oarecare: în calitatea sa de șefă a NSA, este cel mai informat om din America și, probabil, din lume. Deci știe ce spune. Și, mai mult ca sigur, știe mai multe decât spune. Ceea ce face cu atât mai neliniștitor mesajul său.
Dacă, în locul unor acțiuni discrete, de culise, specifice serviciilor pe care le conduce, a ales calea acestui mesaj public, înseamnă că situația mondială este cu adevărat gravissimă. Aviz Mucușorilor Războinici din toată lumea: se pare că omenirea a ajuns cu adevărat în Ceasul al 11-lea. Și se îndreaptă ca hipnotizată spre prăpastie.
Iată mesajul lui Tulsi Gabbard, pe care l-am tradus integral:
„Am vizitat recent Hiroshima, în Japonia, și am fost în epicentrul unui oraș care a rămas terifiat de ororile inimaginabile provocate de o singură bombă nucleară, lansată în 1945, acum 80 de ani. Îmi este greu să-mi găsesc cuvintele care să exprime ce am văzut, poveștile pe care le-am auzit, tristețea obsedantă care încă stăruie aici.
Este o experiență pe care nu o voi uita niciodată.
Acel atac a șters orașul de pe fața pământului, a ucis peste 300.000 de oameni, dintre care mulți au murit instantaneu, în timp ce alții au murit în urma arsurilor grave, rănilor, bolilor provocate de radiații care au apărut în următoarele luni și ani. Nagasaki a suferit aceeași soartă. Locuințe, școli, familii, toate au dispărut instantaneu. Supraviețuitorii, „hibokusha”, au suportat timp de decenii suferința arsurilor grave, a bolilor provocate de radiații și a morților.
Supraviețuitorilor acestui atac li s-a cerut să descrie prin picturi și desene toate amintirile lor și tot ce au simțit și au văzut… Iar aceste picturi și suferința pe care o transmit, durerea și disperarea lor aproape că sunt mai puternice decât fotografiile înseși.
Totuși, această unică bombă care a provocat atâta distrugere la Hiroshima, a fost mică în comparație cu bombele nucleare de astăzi. Bomba care a fost lansată la Hiroshima avea o putere de numai 15 kilotone de TNT. În vreme ce ogivele nucleare de astăzi măsoară de la 100 kilotone la peste 1 megatonă.
O singură armă nucleară de astăzi poate ucide milioane de oameni în doar un minut. Doar o singură armă nucleară din acestea poate nimici totul în epicentru: oameni, clădiri, viața însăși. Unda sa de șoc ar distruge clădirile pe distanțe de mile, omorând și schilodind o mulțime de oameni. Apoi urmează căderea pulberilor: otrăvuri radioactive care se răspândesc în aer, în ape, pe pământ, condamnându-i pe supraviețuitori la o moarte agonizantă sau la o viață plină de suferință. Poate urma o iarnă nucleară, fumul și cenușa acoperind total soarele, aruncând lumea în întuneric și frig, distrugând culturile și lăsând miliarde de oameni să moară de foame. Ploaia acidă ar pârjoli pământul, distrugând întregul ecosistem.
Aceasta nu este o poveste SF inventată, este realitatea a ceea ce se poate întâmpla. Realitatea cu care ne-am putea confrunta astăzi. Pentru că, astăzi suntem mai aproape ca oricând de nimicirea nucleară.
Pătura conducătoare și belicoșii ațâță în mod nechibzuit frica și tensiunile între puterile nucleare. Poate pentru că sunt convinși că ei și familiile lor vor avea acces la buncăre nucleare, dar la care oamenii de rând nu vor avea acces.
Deci stă în puterea noastră, a oamenilor, de a vorbi apăsat și a cere sfârșitul acestei nebunii. Trebuie să respingem acest drum care duce către războiul nuclear și să colaborăm pentru a crea o lume în care nimeni să nu mai trăiască cu frica unui holocaust nuclear.”
Adrian Pătrușcă (Preluare de pe IC)
Gabbard nu este o oarecare: în calitatea sa de șefă a NSA, este cel mai informat om din America și, probabil, din lume. Deci știe ce spune. Și, mai mult ca sigur, știe mai multe decât spune. Ceea ce face cu atât mai neliniștitor mesajul său.
Dacă, în locul unor acțiuni discrete, de culise, specifice serviciilor pe care le conduce, a ales calea acestui mesaj public, înseamnă că situația mondială este cu adevărat gravissimă. Aviz Mucușorilor Războinici din toată lumea: se pare că omenirea a ajuns cu adevărat în Ceasul al 11-lea. Și se îndreaptă ca hipnotizată spre prăpastie.
Iată mesajul lui Tulsi Gabbard, pe care l-am tradus integral:
„Am vizitat recent Hiroshima, în Japonia, și am fost în epicentrul unui oraș care a rămas terifiat de ororile inimaginabile provocate de o singură bombă nucleară, lansată în 1945, acum 80 de ani. Îmi este greu să-mi găsesc cuvintele care să exprime ce am văzut, poveștile pe care le-am auzit, tristețea obsedantă care încă stăruie aici.
Este o experiență pe care nu o voi uita niciodată.
Acel atac a șters orașul de pe fața pământului, a ucis peste 300.000 de oameni, dintre care mulți au murit instantaneu, în timp ce alții au murit în urma arsurilor grave, rănilor, bolilor provocate de radiații care au apărut în următoarele luni și ani. Nagasaki a suferit aceeași soartă. Locuințe, școli, familii, toate au dispărut instantaneu. Supraviețuitorii, „hibokusha”, au suportat timp de decenii suferința arsurilor grave, a bolilor provocate de radiații și a morților.
Supraviețuitorilor acestui atac li s-a cerut să descrie prin picturi și desene toate amintirile lor și tot ce au simțit și au văzut… Iar aceste picturi și suferința pe care o transmit, durerea și disperarea lor aproape că sunt mai puternice decât fotografiile înseși.
Totuși, această unică bombă care a provocat atâta distrugere la Hiroshima, a fost mică în comparație cu bombele nucleare de astăzi. Bomba care a fost lansată la Hiroshima avea o putere de numai 15 kilotone de TNT. În vreme ce ogivele nucleare de astăzi măsoară de la 100 kilotone la peste 1 megatonă.
O singură armă nucleară de astăzi poate ucide milioane de oameni în doar un minut. Doar o singură armă nucleară din acestea poate nimici totul în epicentru: oameni, clădiri, viața însăși. Unda sa de șoc ar distruge clădirile pe distanțe de mile, omorând și schilodind o mulțime de oameni. Apoi urmează căderea pulberilor: otrăvuri radioactive care se răspândesc în aer, în ape, pe pământ, condamnându-i pe supraviețuitori la o moarte agonizantă sau la o viață plină de suferință. Poate urma o iarnă nucleară, fumul și cenușa acoperind total soarele, aruncând lumea în întuneric și frig, distrugând culturile și lăsând miliarde de oameni să moară de foame. Ploaia acidă ar pârjoli pământul, distrugând întregul ecosistem.
Aceasta nu este o poveste SF inventată, este realitatea a ceea ce se poate întâmpla. Realitatea cu care ne-am putea confrunta astăzi. Pentru că, astăzi suntem mai aproape ca oricând de nimicirea nucleară.
Pătura conducătoare și belicoșii ațâță în mod nechibzuit frica și tensiunile între puterile nucleare. Poate pentru că sunt convinși că ei și familiile lor vor avea acces la buncăre nucleare, dar la care oamenii de rând nu vor avea acces.
Deci stă în puterea noastră, a oamenilor, de a vorbi apăsat și a cere sfârșitul acestei nebunii. Trebuie să respingem acest drum care duce către războiul nuclear și să colaborăm pentru a crea o lume în care nimeni să nu mai trăiască cu frica unui holocaust nuclear.”
Adrian Pătrușcă (Preluare de pe IC)
Sfanta Muceniţă Acvilina
Răutatea şi prostia celor care-L tăgăduiesc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pare că nu au margini. Mi-aduc aminte că, în anii întunecaţi ai comunismului, ni se spunea la şcoală ceea ce şi nebunul grăia în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu’’ (Psalmul 13, 1). Despre Domnul Iisus Hristos afirmau că este un mit, că El n-a existat niciodată. Dar omul întreg la minte îşi punea fireasca întrebare: dacă Hristos n-a existat, cum se face că numele Lui este cunoscut peste tot pământul şi pretutindeni s-au înălţat biserici spre slujirea şi cinstirea Lui? Cei care gândeau astfel, simţeau că propaganda comunistă atee este impregnată de minciună. Văzând că minciunile lor sunt vădite, slujitorii diavolului au schimbat strategia: admit că Domnul Hristos a existat într-adevăr, dar El n-a fost Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, cum Îl mărturiseşte Biserica Sa, ci un om ca oricare altul, Care a trăit pe pământ, a fost omorât pe Cruce şi aici s-a sfârşit tot, căci El n-a înviat. Vârful de lance al acestei propagande mincinoase sunt diavolii fără coarne, cum îi numea Părintele Cleopa, martorii zişi ai lui Iehova, în fapt ai diavolului, ale cărui minciuni le răspândesc cu asiduitate. Aceştia au o carte satanică, numită ,,Cel mai mare om care a trăit pe pământ’’, plină de minciuni şi hule la adresa Domnului. Este uşor de înţeles că în spatele iehoviştilor stau urmaşii ucigaşilor Domnului Iisus.
Astăzi pomenim pe Sfânta Fecioară şi Muceniţă Acvilina, cea care bine învăţa pe fecioarele de seama ei despre Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat. Acestea au întrebat-o: ,,Dacă Acela, despre care tu grăieşti, a făcut atâtea bunătăţi în lume, atunci pentru ce iudeii, din al căror neam a fost şi El, nu Îl au ca pe un Dumnezeu?’’ Bună întrebare! De mare mirare este lucrul acesta. Cine poate să înţeleagă de ce, până în ziua de astăzi, iudeii urăsc şi hulesc pe Fiul lui Dumnezeu? Sfânta Acvilina le-a răspuns: ,,Totdeauna neamul jidovesc se abate din calea cea dreaptă, şi având sufletul orbit de răutate şi cerbicea învârtoşată, leapădă cele ce sunt drepte şi adevărate. De aceea s-au lepădat de Acela Care le-a făcut prea mult bine, dându-L la Pilat, spre a fi răstignit’’. Antipatul păgân al locului a adus-o pe Sfântă la judecată. Pentru el zeii cei diavoleşti erau vrednici de cinste, iar pe Mântuitorul Hristos Îl numea batjocoritor ,,Cel răstignit’’. A pus ca Sfânta să fie bătută cu sălbăticie, în vreme ce grăia dispreţuitor: ,,Acvilino, unde este acum Dumnezeul tău de Care ai zis că nu mă va ierta pe mine la judecata Sa? Să vină aici şi să te scoată din mâinile mele!’’ Şi Dumnezeu a scos-o din mâinile fiarei, căci a primit sufletul ei în locaşurile cereşti. Păgânul antipat va avea de dat greu răspuns la judecată. (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.221-226).
Presbiter Iovița Vasile
Astăzi pomenim pe Sfânta Fecioară şi Muceniţă Acvilina, cea care bine învăţa pe fecioarele de seama ei despre Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat. Acestea au întrebat-o: ,,Dacă Acela, despre care tu grăieşti, a făcut atâtea bunătăţi în lume, atunci pentru ce iudeii, din al căror neam a fost şi El, nu Îl au ca pe un Dumnezeu?’’ Bună întrebare! De mare mirare este lucrul acesta. Cine poate să înţeleagă de ce, până în ziua de astăzi, iudeii urăsc şi hulesc pe Fiul lui Dumnezeu? Sfânta Acvilina le-a răspuns: ,,Totdeauna neamul jidovesc se abate din calea cea dreaptă, şi având sufletul orbit de răutate şi cerbicea învârtoşată, leapădă cele ce sunt drepte şi adevărate. De aceea s-au lepădat de Acela Care le-a făcut prea mult bine, dându-L la Pilat, spre a fi răstignit’’. Antipatul păgân al locului a adus-o pe Sfântă la judecată. Pentru el zeii cei diavoleşti erau vrednici de cinste, iar pe Mântuitorul Hristos Îl numea batjocoritor ,,Cel răstignit’’. A pus ca Sfânta să fie bătută cu sălbăticie, în vreme ce grăia dispreţuitor: ,,Acvilino, unde este acum Dumnezeul tău de Care ai zis că nu mă va ierta pe mine la judecata Sa? Să vină aici şi să te scoată din mâinile mele!’’ Şi Dumnezeu a scos-o din mâinile fiarei, căci a primit sufletul ei în locaşurile cereşti. Păgânul antipat va avea de dat greu răspuns la judecată. (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.221-226).
Presbiter Iovița Vasile
Sfantul Cuvios Petru Atonitul
,,Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este, deci, lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfâtşit va fi după faptele lor’’(II Corinteni 11, 13-14). Scriind aceste lucruri Bisericii din Corint şi din toată lumea, Sfântul Apostol Pavel arată desluşit una din modalităţile de care se foloseşte diavolul pentru a înşela pe oameni.
Astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe Cuviosul Petru Atonitul. Pe când vieţuia într-o peşteră, cel rău a luat chip de înger, a venit la Sfântul şi l-a îndemnat: ,,Petre, robule al lui Hristos, ieşi la mine şi îţi voi spune ţie cuvinte bune’’. Sfântul nu s-a încrezut lesne în cuvintele înşelătoare, cum poate mulţi ar fi făcut. ,,Cine eşti tu care vrei să-mi spui mie cuvinte bune?’’ Şi răspunsul mincinos a venit imediat: ,,Eu sunt arhistrategul Domnului trimis la tine Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, bucură-te şi te veseleşte, că s-a gătit ţie scaun slăvit şi cunună neveştejită de la Dumnezeu. Deci, acum locul acesta lăsându-l, să te duci în lume spre întărirea şi folosul multora, că şi izvorul de apă ce este aprope de tine s-a uscat cu Dumnezeiască poruncă, pentru ca fiarele ce năvălesc asupra ta să moară de sete’’.
Într-adevăr, un diavol a venit mai înainte şi a oprit curgerea izvorului, însă numai pentru că Dumnezeu a îngăduit aceasta. Sfântul a înţeles meşteşugirea celui rău, care voia să-l îndepărteze de viaţa pustnicească şi să-l arunce în vâltoarea păcătoasă a lumii. Dacă l-ar fi ascultat şi s-ar fi clintit din viaţa aceea plină de nevoinţe, Sfântul ar fi făcut cel dintâi pas spre pierzarea sa. Aleşii lui Dumnezeu însă ştiau bine cum pot înfrânge vicleşugul satanei, prin Dumnezeiasca smerenie. Aşa că şi Cuviosul Petru s-a smerit pe sine şi i-a spus: ,,Cine sunt eu ca într-acest fel să vină arhistrategul Domnului la mine, cel ce sunt asemenea cu un câine netrebnic?’’ Vedeţi cum se socotea pe sine Sfântul lui Dumnezeu? Cu toate acestea, vicleanul a stăruit cu cuvinte mieroase, dar mincinoase, lăudând buna sa petrecere în pustie. Nicio clipă Cuviosul Petru nu i-a dat crezare şi nu şi-a plecat urechea spre vorbele înşelătoare.
Văzând stăruinţa neruşinată a diavolului, i-a spus acestuia: ,,Să ştii tu, că de nu vor veni aici ajutătoarea mea cea întru toate, Născătoarea de Dumnezeu, şi ajutătorul meu cel cald întru primejdiile mele, Sfântul Ierarh Nicolae, nu mă voi depărta de aici!’’ Când a auzit numele Preacuratei Fecioare Maria şi ale Sfântului Nicolae, diavolul cel întunecat a fugit din acel loc. Aşa poate fi biruit diavolul. Spre ştiinţa noastră s-au scris acestea (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed.Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 208-220).
Presbiter Iovița Vasile
Pre tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim
Cărţile noastre de istorie bisericească relatează amplu despre ereziile primelor secole, îndrepate împotriva învăţăturii sănătoase a Domnului nostru Iisus Hristos. Ce nu spun aceste cărţi este faptul că mare parte din aceste erezii au fost scornite de evreii necredincioşi şi hulitori de Hristos, care le-au răspândit prin oameni răi şi slabi de minte, atraşi la rătăcire chiar din sânul Sfintei Biserici.
Evreii susţineau că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost numai Om nu şi Dumnezeu, prin urmare Preacurata Fecioară Maria trebuie numită nu ,,Născătoare de Dumnezeu’’, ci ,,Născătoare de Hristos’’ sau ,,Născătoare de Om’’. Cel care a primit acestă blasfemie şi a propovăduit-o cu tărie a fost chiar patriarhul nevrednic al Constantinopolului, Nestorie. Până atunci luptase cu îndârjire împotriva ereticilor vremii, ceea ce i-a atras porecla de ,,mâncător de eretici’’. Nestorie s-a învoit cu evreii, a atras de partea sa mai mulţi ierarhi şi a produs mare tulburare în Sfânta Biserică. ,,Eu nu voi numi Dumnezeu pe Acela care s-a zămislit în pântece de femeie, până să se nască; nici nu voi numi Născătoare de Dumnezeu pe femeia care a născut om cu trup din firea sa’’ – afirma nevrednicul ierarh. S-a apucat apoi să scrie cărţi pe care le-a trimis în cuprinsul Bisericii lui Hristos. Unii au primit învăţătura lui pierzătoare de suflete, alţii au rămas statornici în Dreapta Credinţă. În acest fel, Biserica era sfâşiată de nesăbuinţa şi ambiţia acestui Nestorie. În aceste împrejurări grele, Sfântul Chiril al Alexandriei i-a scris ereticului şi l-a mustrat pentru reaua credinţă. A trimis numeroase scrisori Bisericii prin care arăta rătăcirea lui Nestorie şi chema poporul lui Dumnezeu să nu-l urmeze în rătăcirea lui.
Atunci, binecredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr a poruncit să se ţină un Sinod la Efes, în anul 431. Sinodul a fost primit de Biserică ca al III-lea Ecumenic pentru contribuţia Părinţilor la apărarea Dreptei Credinţe şi restabilirea adevărului revelat. Sfinţii Părinţi care au participat au condamnat erezia lui Nestorie, afirmând, în aceaşi vreme, că Sfânta Fecioară Maria a născut pe Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care a fost şi Om adevărat. Prin urmare, este drept şi adevărat ca Preacurata Fecioară să fie numită ,,Născătoare de Dumnezeu’’, aşa cum o pomenim şi noi în slujbele bisericeşti şi în rugăciunile noastre. Pentru cutezanţa sa diavolească, Dumnezeu a pedepsit pe Nestorie cu moarte cumplită.
Presbiter Iovița Vasile
Evreii susţineau că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost numai Om nu şi Dumnezeu, prin urmare Preacurata Fecioară Maria trebuie numită nu ,,Născătoare de Dumnezeu’’, ci ,,Născătoare de Hristos’’ sau ,,Născătoare de Om’’. Cel care a primit acestă blasfemie şi a propovăduit-o cu tărie a fost chiar patriarhul nevrednic al Constantinopolului, Nestorie. Până atunci luptase cu îndârjire împotriva ereticilor vremii, ceea ce i-a atras porecla de ,,mâncător de eretici’’. Nestorie s-a învoit cu evreii, a atras de partea sa mai mulţi ierarhi şi a produs mare tulburare în Sfânta Biserică. ,,Eu nu voi numi Dumnezeu pe Acela care s-a zămislit în pântece de femeie, până să se nască; nici nu voi numi Născătoare de Dumnezeu pe femeia care a născut om cu trup din firea sa’’ – afirma nevrednicul ierarh. S-a apucat apoi să scrie cărţi pe care le-a trimis în cuprinsul Bisericii lui Hristos. Unii au primit învăţătura lui pierzătoare de suflete, alţii au rămas statornici în Dreapta Credinţă. În acest fel, Biserica era sfâşiată de nesăbuinţa şi ambiţia acestui Nestorie. În aceste împrejurări grele, Sfântul Chiril al Alexandriei i-a scris ereticului şi l-a mustrat pentru reaua credinţă. A trimis numeroase scrisori Bisericii prin care arăta rătăcirea lui Nestorie şi chema poporul lui Dumnezeu să nu-l urmeze în rătăcirea lui.
Atunci, binecredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr a poruncit să se ţină un Sinod la Efes, în anul 431. Sinodul a fost primit de Biserică ca al III-lea Ecumenic pentru contribuţia Părinţilor la apărarea Dreptei Credinţe şi restabilirea adevărului revelat. Sfinţii Părinţi care au participat au condamnat erezia lui Nestorie, afirmând, în aceaşi vreme, că Sfânta Fecioară Maria a născut pe Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care a fost şi Om adevărat. Prin urmare, este drept şi adevărat ca Preacurata Fecioară să fie numită ,,Născătoare de Dumnezeu’’, aşa cum o pomenim şi noi în slujbele bisericeşti şi în rugăciunile noastre. Pentru cutezanţa sa diavolească, Dumnezeu a pedepsit pe Nestorie cu moarte cumplită.
Presbiter Iovița Vasile
Omorurile rituale ale celor din sinagoga satanei
Evreii din vremea petrecerii pe pământ a Mântuitorului L-au urât de moarte şi L-au răstignit pe Cruce. Timpul nu a domolit ura evreilor asupra Domnului nostru Iisus Hristos, ci a amplificat-o. Urmaşii ucigaşilor lui Iisus Hristos din vremea noastră au ca preocupare de căpetenie defăimarea Fiului lui Dumnezeu cu cele mai josnice minciuni, scornite în străfundurile iadului, pentru a distruge Dreapta Credinţă şi Sfânta Biserică Ortodoxă.
Istoria a consemnat un lung şir de omoruri rituale, săvârşite de evrei în toate ţările pe unde s-au pripăşit. Victimele lor au fost copii creştini, cărora le luau sângele şi-l foloseau la prepararea azimelor, pe care apoi le consumau. Faptele acestea au puternice conotaţii vrăjitoreşti şi sunt rodul unei conlucrări evidente dintre evrei şi diavolul.
În scrierea vieţii Sfântul Chiril al Alexandriei este consemnată o atare faptă abominabilă. După ce au fost izgonţi din Alexandria, pentru nelegiuirile lor, evrei s-au aşezat în alte locuri. ,,Apoi ucigaşii de Hristos şi ucigaşii de Dumnezeu au îndrăznit de au făcut şi acest lucru prea fără de lege, spre ocara şi ruşinea lui Hristos şi a creştinilor. Ei au făcut o cruce lungă, au prins un copil al unui creştin oarecare, pe care, dezbrăcându-l, l-au răstignit pe cruce, nu cu piroane, ci cu frânghii subţiri. Apoi, după ce au râs mult de dânsul, au scuipat în faţa lui şi l-au batjocorit întocmai cum părinţii lor au batjocorit pe Domnul; iar mai pe urmă de toate, l-au bătut atât de mult până ce l-au omorât. Astfel, acest copil binecuvântat s-a făcut părtaş şi următor al Patimilor Domnului’’.
Cunoscutul medic român, Nicolae Paulescu, cel care a descoperit insulina, a scris o carte, ,,Spitalul’’, în care relatează mărturiile unui evreu convertit la creştinism în 1456 despre un asemenea omor ritual, la care au participat mai mulţi evrei. Victima era un copil creştin de doi ani. ,,Patru dintre ei luară parte la gozava execuţie. Unul ţinea întins braţul drept al nevinovatei creaturi; un altul, braţul stâng; un al treielea îi ţinea capul ridicat, în aşa fel, încât să formeze crucea; al patrulea, în sfârşit, băga ghemuri de hârtie în gura nenorocitului copil, pentru a-i înăbuşi ţipetele. Pe urmă, luând nişte instrumente de fier foarte ascuţite şi lungi îndeajuns, îl străpunseră din toate părţile mai ales în regiunea inimii – astfel încât sângele îi curgea din toate rănile şi cădea în vas’’ (N. Paulescu, Spitalul, Thessalonic, 2006, p. 56).
Bineînţeles că evreii tăgăduiesc vehement toate aceste fapte. Ele sunt însă prea numeroase şi prea evidente.
Presbiter Iovița Vasile
Istoria a consemnat un lung şir de omoruri rituale, săvârşite de evrei în toate ţările pe unde s-au pripăşit. Victimele lor au fost copii creştini, cărora le luau sângele şi-l foloseau la prepararea azimelor, pe care apoi le consumau. Faptele acestea au puternice conotaţii vrăjitoreşti şi sunt rodul unei conlucrări evidente dintre evrei şi diavolul.
În scrierea vieţii Sfântul Chiril al Alexandriei este consemnată o atare faptă abominabilă. După ce au fost izgonţi din Alexandria, pentru nelegiuirile lor, evrei s-au aşezat în alte locuri. ,,Apoi ucigaşii de Hristos şi ucigaşii de Dumnezeu au îndrăznit de au făcut şi acest lucru prea fără de lege, spre ocara şi ruşinea lui Hristos şi a creştinilor. Ei au făcut o cruce lungă, au prins un copil al unui creştin oarecare, pe care, dezbrăcându-l, l-au răstignit pe cruce, nu cu piroane, ci cu frânghii subţiri. Apoi, după ce au râs mult de dânsul, au scuipat în faţa lui şi l-au batjocorit întocmai cum părinţii lor au batjocorit pe Domnul; iar mai pe urmă de toate, l-au bătut atât de mult până ce l-au omorât. Astfel, acest copil binecuvântat s-a făcut părtaş şi următor al Patimilor Domnului’’.
Cunoscutul medic român, Nicolae Paulescu, cel care a descoperit insulina, a scris o carte, ,,Spitalul’’, în care relatează mărturiile unui evreu convertit la creştinism în 1456 despre un asemenea omor ritual, la care au participat mai mulţi evrei. Victima era un copil creştin de doi ani. ,,Patru dintre ei luară parte la gozava execuţie. Unul ţinea întins braţul drept al nevinovatei creaturi; un altul, braţul stâng; un al treielea îi ţinea capul ridicat, în aşa fel, încât să formeze crucea; al patrulea, în sfârşit, băga ghemuri de hârtie în gura nenorocitului copil, pentru a-i înăbuşi ţipetele. Pe urmă, luând nişte instrumente de fier foarte ascuţite şi lungi îndeajuns, îl străpunseră din toate părţile mai ales în regiunea inimii – astfel încât sângele îi curgea din toate rănile şi cădea în vas’’ (N. Paulescu, Spitalul, Thessalonic, 2006, p. 56).
Bineînţeles că evreii tăgăduiesc vehement toate aceste fapte. Ele sunt însă prea numeroase şi prea evidente.
Presbiter Iovița Vasile