,,Nicușor Dan nu ar fi absolvit cursurile Universității Sorbona din Paris. Bomba a ieșit la iveală după o investigație jurnalistică. Reprezentanții celei mai renumite universități din lume ar fi dezvăluit că președintele României a fost student-doctorand în cadrul unei structuri afiliate, dar nu a obținut nici diplomă de doctor, nici de master sau licență eliberată de Sorbona.
Jurnalistul Bobby D a reacționat în urma informației.
Realitatea PLUS a cerut un punct de vedere liderului de la Cotroceni, însă, nu a primit un răspuns până acum.
”Marele matematician al vostru, v-ați cam luat țeapă și cu povestea asta. Nicușor Dan nu a absolvit cursurile Universității Sorbona. Niște ziariști au făcut o cerere oficială către Universitatea Sorbona din Paris și au cerut confirmarea dacă nealesul fraudache figurează în evidențele instituției ca absolvent sau doctorand cu titlu conferit.
Cu alte cuvinte, fraților, a fost student în cadrul unei structuri afiliate, dar nu a obținut nici diplomă de doctor, nici diplomă de masterat sau licență eliberate de Sorbona.
Mai mult, în anii 90, univeristățile franceze erau diferite, iar universitatea unde a fost înscris nu era inclusă în Sorbona propriu-zisă, care includea Paris 1, Paris 4, etc. Doar ulterior, prin reforme structurale aceste universități au fost grupate în consorții, nu cred așa ceva !
Adică, ăsta nu are treabă cu Sorbona ? Iar v-a mințit, bă !”, a declarat jurnalistul Bobby D.’’
https://www.realitatea.net/stiri/actual/bomba-nicusor-dan-nu-ar-fi-absolvit-universitatea-sorbona-ce-spun-reprezentantii-prestigioasei-institutii_684eeaf05fac92178602d392
Cautati la Balaceanca daca Muc cel Mic are bilet de internare sau macar control de specialitate, ca aici trebuie sa gasiti ceva ! Cautati si veti gasi ! Porniti din anii de copilarie ! Si la Sorbona din Chitila !
Presedinte de Colonie e un OLIGOFREN !
,,OLIGOFRENIA consta intr-un grup de afectiuni in care dezvoltarea mintala este intarziata sau limitata. Astfel, persoanele afectate au un nivel scazut de utilizare a abilitatilor cognitive si prezinta dificultati in adaptarea la viata din societate. Pe langa abilitatile cognitive, pot fi afectate si: comunicarea; afectul; motivatia; comportamentul…’’ https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/oligofrenia
Preluare de pe Ion Coja
Comentariu
Ne-am lămurit, așadar, cu doctoratul de la Sorbona. Doar o mențiune: Sunt sigur că a trecut prin acea structură universitară, nu pentru oareșce studii, ci pentru a-și pregăti soroseste prodigioasa-i carieră politică. Avem exemple numeroase în rîndul ierarhilor romani, trimiși în străinătate pentru a fi pregătiți în vederea ocupării scaunelor episcopale din Biserica noastră.
Ce e cu prezența lui în delegația olimpicilor unde, zice-se, a rupt lumea matematicii? Simplu: securitatea avea nevoie de un informator. Documentul care ne arată că Mucea și-a turnat colegii, a fost făcut public. Ce repede s-a dezumflat!
Poporul lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxă, nu se întinează cu necurățiile sistemului antihristic
Fără voia și fără știința noastră, am fost tîrîți în felurite organisme antihristice, de către căpeteniile vremelnice ale Bisericii și ale Țării, care vorbesc în numele nostru, neavînd mandat în această privință. Evident, apartenența noastră la acestea este pur statistică, deoarece la nivelul convingerilor și sentimentelor, noi ținem de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, de Biserica Lui cea Sfantă.
1.Consiliul mondial al bisericilor mincinoase. Este o construcție masonică și antihristică. Biserica Ortodoxă Romană a intrat în acest consiliu babilonic în 1961, în plină perioadă comunistă, nu din voința credincioșilor săi, ci din înalte comandamente politice, puse în lucrare de ierarhii vremii. Gîndul ascuns al ecumeniștilor, trecuți și prezenți, era acela de o amesteca în această alcătuire satanică pentru a-și pierde identitatea și implicit misiunea de a- călăuzi pe oameni pe calea mîntuirii. După 64 de ani, putem afirma că Biserica noastră își continuă misiunea mîntuitoare, în pofida numeroaselor trădări, a nevredniciei multora din slujitorii ei și a persecuțiilor la care a fost și este supusă de către puterile întunericului.
Dorim să spunem că noi, slujitorii și credincioșii nevrednici refuzăm categoric să facem parte din cmb, care înglobează 349 de entități, numite în chip mincinos ,,biserici’’. Pentru noi există o singură Biserică, cea Sfantă, Sobornicească și Apostolească, Dogmă cuprinsă în Simbolul Credinței. Așadar, atribuirea titulaturii de ,,biserică,, acelor comunități eretice este o cutezanță satanică și un atac direct la Dogma unicității Bisericii lui Hristos, așa cum a fost statornicită de Sinodul II Ecumenic. Zadarnic încearcă ecumeniștii romani să ne convingă că la sinodul tîlhăresc din Creta nu s-a schimbat nimic. Au îndrăznit să introducă oficial ecumenismul eretic și blestemat în Biserica noastră, de aceea nu putem rămîne pasivi în fața acestor fărădelegi.
Orice cleric sau credincios ortodox, care are cugetul Bisericii, este dator să ia cuvenita distanță față de cmb.
2.Nato. Am fost mințiți să acceptăm aderarea la acest organism războinic, ca un privilegiu fără egal. Nato ne va apăra de orice agresiune externă. În fapt, nato și-a instalat baze militare în Romania, iar militarii americani se comportă față de noi cu dispreț, deoarece suntem o colonie a lor. Ne aducem aminte de uciderea lui Teo Peter? Există riscul major ca acest nato să ne implice în al treielea război mondial, declanșat de descreierații lumii aceseia.
Categoric, nu putem fi de acord cu apartenența noastră la nato. Promisiunile inițiale s-au evaporate de multă vreme.
3.U.e. Majoritatea romanilor au văzut în intrarea în această construcție demonică o garanție a fericirii vesnice, ce urma să se aștearnă asupra Romaniei. După 18 ani, Țara a ajuns într-o stare critică, pe marginea prăpastiei. Urmează să facem și pasul ultim. Cu toate acestea zăbăloșii aserviți antihriștilor clamează prostește parcursul european al romanilor. Atît pot produce creierele lor în curs de atrofiere. Doamne ferește, să nu spui că ești împotriva ue. Sunt în stare să te lișeze.
Vedem cu limpezime că ue este și o alianță militară. Sau mai ales. Stă pe margine și întreține cu resurse colosale războiul fratricid între ruși și ucraineni. Romanii sunt obligați să contribuie, și o fac cu generozitate. Nicușor Mucea nu este un decident, cum s-ar putea crede. Este un executant penibil și prost, ridicat pe scaunul prezidențial de puterile întunecate ale vremii.
Cele enumerate mai sus sunt componente ale sistemului antihristic, cetatea Babilonului apocaliptic. Drumul de urmat: ,,Ieșiți din ea, Poporul Meu, ca să nu vă împărtășiți de păcatele ei și să nu luați din pedepsele ei. Fiind că păcatele ai au ajuns pînă la cer și Dumnezeu și-a adus aminte de nedreptățile ei’’ (Apocalipsa 18, 4-5).
Presbiter Iovița Vasile
1.Consiliul mondial al bisericilor mincinoase. Este o construcție masonică și antihristică. Biserica Ortodoxă Romană a intrat în acest consiliu babilonic în 1961, în plină perioadă comunistă, nu din voința credincioșilor săi, ci din înalte comandamente politice, puse în lucrare de ierarhii vremii. Gîndul ascuns al ecumeniștilor, trecuți și prezenți, era acela de o amesteca în această alcătuire satanică pentru a-și pierde identitatea și implicit misiunea de a- călăuzi pe oameni pe calea mîntuirii. După 64 de ani, putem afirma că Biserica noastră își continuă misiunea mîntuitoare, în pofida numeroaselor trădări, a nevredniciei multora din slujitorii ei și a persecuțiilor la care a fost și este supusă de către puterile întunericului.
Dorim să spunem că noi, slujitorii și credincioșii nevrednici refuzăm categoric să facem parte din cmb, care înglobează 349 de entități, numite în chip mincinos ,,biserici’’. Pentru noi există o singură Biserică, cea Sfantă, Sobornicească și Apostolească, Dogmă cuprinsă în Simbolul Credinței. Așadar, atribuirea titulaturii de ,,biserică,, acelor comunități eretice este o cutezanță satanică și un atac direct la Dogma unicității Bisericii lui Hristos, așa cum a fost statornicită de Sinodul II Ecumenic. Zadarnic încearcă ecumeniștii romani să ne convingă că la sinodul tîlhăresc din Creta nu s-a schimbat nimic. Au îndrăznit să introducă oficial ecumenismul eretic și blestemat în Biserica noastră, de aceea nu putem rămîne pasivi în fața acestor fărădelegi.
Orice cleric sau credincios ortodox, care are cugetul Bisericii, este dator să ia cuvenita distanță față de cmb.
2.Nato. Am fost mințiți să acceptăm aderarea la acest organism războinic, ca un privilegiu fără egal. Nato ne va apăra de orice agresiune externă. În fapt, nato și-a instalat baze militare în Romania, iar militarii americani se comportă față de noi cu dispreț, deoarece suntem o colonie a lor. Ne aducem aminte de uciderea lui Teo Peter? Există riscul major ca acest nato să ne implice în al treielea război mondial, declanșat de descreierații lumii aceseia.
Categoric, nu putem fi de acord cu apartenența noastră la nato. Promisiunile inițiale s-au evaporate de multă vreme.
3.U.e. Majoritatea romanilor au văzut în intrarea în această construcție demonică o garanție a fericirii vesnice, ce urma să se aștearnă asupra Romaniei. După 18 ani, Țara a ajuns într-o stare critică, pe marginea prăpastiei. Urmează să facem și pasul ultim. Cu toate acestea zăbăloșii aserviți antihriștilor clamează prostește parcursul european al romanilor. Atît pot produce creierele lor în curs de atrofiere. Doamne ferește, să nu spui că ești împotriva ue. Sunt în stare să te lișeze.
Vedem cu limpezime că ue este și o alianță militară. Sau mai ales. Stă pe margine și întreține cu resurse colosale războiul fratricid între ruși și ucraineni. Romanii sunt obligați să contribuie, și o fac cu generozitate. Nicușor Mucea nu este un decident, cum s-ar putea crede. Este un executant penibil și prost, ridicat pe scaunul prezidențial de puterile întunecate ale vremii.
Cele enumerate mai sus sunt componente ale sistemului antihristic, cetatea Babilonului apocaliptic. Drumul de urmat: ,,Ieșiți din ea, Poporul Meu, ca să nu vă împărtășiți de păcatele ei și să nu luați din pedepsele ei. Fiind că păcatele ai au ajuns pînă la cer și Dumnezeu și-a adus aminte de nedreptățile ei’’ (Apocalipsa 18, 4-5).
Presbiter Iovița Vasile
Sfantul Cuvios Dula
,,De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi; de aceia El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca un creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu pentru numele acesta’’ (I Petru 4, 14-16). Cinstite cititorule, am ales aceste cuvinte de început pentru că astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe Cuviosul Dula, numit ,,purtător de chinuri’’.
Despre acesta s-a scris aşa: ,,Era smerit şi defăimat la vedere, iar la înţelegere mare şi cinstit. Acesta, fiind defăimat şi grăit de rău, încă şi scuipat de toţi, se bucura şi se veselea cu duhul. Deci îi făcea nevinovaţi pe cei ce-l defăimau şi se ruga lui Dumnezeu pentru ei, ca să nu li se socotească lor aceea întru păcat. Iar pricina o arunca asupra diavolului, căci acela tulbura pe fraţi’’. Diavolul a pus un frate să fure sfintele vase din biserică şi să le ascundă, apoi a stat în chilie că şi cum nici n-ar fi avut ştire de furt. Pentru că plăcutul lui Dumnezeu, Cuviosul Dula, era bolnav, s-a rugat în chilia sa şi nu s-a dus la Sfintele Slujbe. Bănuiala fraţilor a căzut asupra lui. L-au scos din chilie si-l batjocoreau în toate chipurile. Un potop de învinuiri nedrepte au pornit asupra lui, iar Sfântul răspundea cu umilinţă neprefăcută: ,,Iertaţi-mă, sfinţilor părinţi, căci sunt om păcătos!’’, şi nu mai încerca să se apere. Nu s-au mulţumit cu atât. L-au dezbrăcat de hainele călugăreşti şi l-au îmbrăcat ca pe un mirean, spunând că, pentru faptele sale nu se cade a fi calugăr. L-au dat stăpânirii lumeşti ca să fie pedepsit după lege, adică să i se taie mâinile.
Dumnezeu n-a îngăduit această pedeapsă nedreaptă asupa Sfântului Său. Fratele care a furat cinstitele vase bisericeşti şi le-a tăinuit, a fost cuprins de grozavă frică şi se gândea ce va răspunde la judecata lui Dumnezeu. A alergat şi a spus avvei că vasele s-au găsit şi nu se cade să taie mâinile dreptului Dula. Monahii au alergat degrabă la Cuvios şi-i cereau iertare pentru nedreapta asuprire. Sfântul lui Dumnezeu nu simţea nici urmă de ură în sufletul său şi le spunea cu lacrimi în ochi: ..Iertaţi-mă pe mine, părinţilor şi fraţilor, mare mulţumire dau eu vouă; căci pentru durerile cele de puţină vreme, pe care mi le-aţi mijlocit mie, mă voi izbăvi de veşnicele munci’’. Aşa cugetau Sfinţii lui Dumnezeu! Şi Cuviosul Dula s-a mutat la Dumnezeu, cu mulţumire (După Vieţile Sfinţior, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 281-286).
Presbiter Iovița Vasile
Despre acesta s-a scris aşa: ,,Era smerit şi defăimat la vedere, iar la înţelegere mare şi cinstit. Acesta, fiind defăimat şi grăit de rău, încă şi scuipat de toţi, se bucura şi se veselea cu duhul. Deci îi făcea nevinovaţi pe cei ce-l defăimau şi se ruga lui Dumnezeu pentru ei, ca să nu li se socotească lor aceea întru păcat. Iar pricina o arunca asupra diavolului, căci acela tulbura pe fraţi’’. Diavolul a pus un frate să fure sfintele vase din biserică şi să le ascundă, apoi a stat în chilie că şi cum nici n-ar fi avut ştire de furt. Pentru că plăcutul lui Dumnezeu, Cuviosul Dula, era bolnav, s-a rugat în chilia sa şi nu s-a dus la Sfintele Slujbe. Bănuiala fraţilor a căzut asupra lui. L-au scos din chilie si-l batjocoreau în toate chipurile. Un potop de învinuiri nedrepte au pornit asupra lui, iar Sfântul răspundea cu umilinţă neprefăcută: ,,Iertaţi-mă, sfinţilor părinţi, căci sunt om păcătos!’’, şi nu mai încerca să se apere. Nu s-au mulţumit cu atât. L-au dezbrăcat de hainele călugăreşti şi l-au îmbrăcat ca pe un mirean, spunând că, pentru faptele sale nu se cade a fi calugăr. L-au dat stăpânirii lumeşti ca să fie pedepsit după lege, adică să i se taie mâinile.
Dumnezeu n-a îngăduit această pedeapsă nedreaptă asupa Sfântului Său. Fratele care a furat cinstitele vase bisericeşti şi le-a tăinuit, a fost cuprins de grozavă frică şi se gândea ce va răspunde la judecata lui Dumnezeu. A alergat şi a spus avvei că vasele s-au găsit şi nu se cade să taie mâinile dreptului Dula. Monahii au alergat degrabă la Cuvios şi-i cereau iertare pentru nedreapta asuprire. Sfântul lui Dumnezeu nu simţea nici urmă de ură în sufletul său şi le spunea cu lacrimi în ochi: ..Iertaţi-mă pe mine, părinţilor şi fraţilor, mare mulţumire dau eu vouă; căci pentru durerile cele de puţină vreme, pe care mi le-aţi mijlocit mie, mă voi izbăvi de veşnicele munci’’. Aşa cugetau Sfinţii lui Dumnezeu! Şi Cuviosul Dula s-a mutat la Dumnezeu, cu mulţumire (După Vieţile Sfinţior, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 281-286).
Presbiter Iovița Vasile
Mesajul DISPERAT al șefei serviciilor secrete americane: “Suntem mai aproape ca oricând de Nimicirea Nucleară!”
Tulsi Gabbard, directoarea National Security Agency (care cuprinde toate serviciile de informații ale SUA), a lansat un mesaj înfricoșător către omenire. Pe un ton cutremurător, ea avertizează asupra pericolului iminent al unui război nuclear care ar pune capăt civilizației umane.
Gabbard nu este o oarecare: în calitatea sa de șefă a NSA, este cel mai informat om din America și, probabil, din lume. Deci știe ce spune. Și, mai mult ca sigur, știe mai multe decât spune. Ceea ce face cu atât mai neliniștitor mesajul său.
Dacă, în locul unor acțiuni discrete, de culise, specifice serviciilor pe care le conduce, a ales calea acestui mesaj public, înseamnă că situația mondială este cu adevărat gravissimă. Aviz Mucușorilor Războinici din toată lumea: se pare că omenirea a ajuns cu adevărat în Ceasul al 11-lea. Și se îndreaptă ca hipnotizată spre prăpastie.
Iată mesajul lui Tulsi Gabbard, pe care l-am tradus integral:
„Am vizitat recent Hiroshima, în Japonia, și am fost în epicentrul unui oraș care a rămas terifiat de ororile inimaginabile provocate de o singură bombă nucleară, lansată în 1945, acum 80 de ani. Îmi este greu să-mi găsesc cuvintele care să exprime ce am văzut, poveștile pe care le-am auzit, tristețea obsedantă care încă stăruie aici.
Este o experiență pe care nu o voi uita niciodată.
Acel atac a șters orașul de pe fața pământului, a ucis peste 300.000 de oameni, dintre care mulți au murit instantaneu, în timp ce alții au murit în urma arsurilor grave, rănilor, bolilor provocate de radiații care au apărut în următoarele luni și ani. Nagasaki a suferit aceeași soartă. Locuințe, școli, familii, toate au dispărut instantaneu. Supraviețuitorii, „hibokusha”, au suportat timp de decenii suferința arsurilor grave, a bolilor provocate de radiații și a morților.
Supraviețuitorilor acestui atac li s-a cerut să descrie prin picturi și desene toate amintirile lor și tot ce au simțit și au văzut… Iar aceste picturi și suferința pe care o transmit, durerea și disperarea lor aproape că sunt mai puternice decât fotografiile înseși.
Totuși, această unică bombă care a provocat atâta distrugere la Hiroshima, a fost mică în comparație cu bombele nucleare de astăzi. Bomba care a fost lansată la Hiroshima avea o putere de numai 15 kilotone de TNT. În vreme ce ogivele nucleare de astăzi măsoară de la 100 kilotone la peste 1 megatonă.
O singură armă nucleară de astăzi poate ucide milioane de oameni în doar un minut. Doar o singură armă nucleară din acestea poate nimici totul în epicentru: oameni, clădiri, viața însăși. Unda sa de șoc ar distruge clădirile pe distanțe de mile, omorând și schilodind o mulțime de oameni. Apoi urmează căderea pulberilor: otrăvuri radioactive care se răspândesc în aer, în ape, pe pământ, condamnându-i pe supraviețuitori la o moarte agonizantă sau la o viață plină de suferință. Poate urma o iarnă nucleară, fumul și cenușa acoperind total soarele, aruncând lumea în întuneric și frig, distrugând culturile și lăsând miliarde de oameni să moară de foame. Ploaia acidă ar pârjoli pământul, distrugând întregul ecosistem.
Aceasta nu este o poveste SF inventată, este realitatea a ceea ce se poate întâmpla. Realitatea cu care ne-am putea confrunta astăzi. Pentru că, astăzi suntem mai aproape ca oricând de nimicirea nucleară.
Pătura conducătoare și belicoșii ațâță în mod nechibzuit frica și tensiunile între puterile nucleare. Poate pentru că sunt convinși că ei și familiile lor vor avea acces la buncăre nucleare, dar la care oamenii de rând nu vor avea acces.
Deci stă în puterea noastră, a oamenilor, de a vorbi apăsat și a cere sfârșitul acestei nebunii. Trebuie să respingem acest drum care duce către războiul nuclear și să colaborăm pentru a crea o lume în care nimeni să nu mai trăiască cu frica unui holocaust nuclear.”
Adrian Pătrușcă (Preluare de pe IC)
Gabbard nu este o oarecare: în calitatea sa de șefă a NSA, este cel mai informat om din America și, probabil, din lume. Deci știe ce spune. Și, mai mult ca sigur, știe mai multe decât spune. Ceea ce face cu atât mai neliniștitor mesajul său.
Dacă, în locul unor acțiuni discrete, de culise, specifice serviciilor pe care le conduce, a ales calea acestui mesaj public, înseamnă că situația mondială este cu adevărat gravissimă. Aviz Mucușorilor Războinici din toată lumea: se pare că omenirea a ajuns cu adevărat în Ceasul al 11-lea. Și se îndreaptă ca hipnotizată spre prăpastie.
Iată mesajul lui Tulsi Gabbard, pe care l-am tradus integral:
„Am vizitat recent Hiroshima, în Japonia, și am fost în epicentrul unui oraș care a rămas terifiat de ororile inimaginabile provocate de o singură bombă nucleară, lansată în 1945, acum 80 de ani. Îmi este greu să-mi găsesc cuvintele care să exprime ce am văzut, poveștile pe care le-am auzit, tristețea obsedantă care încă stăruie aici.
Este o experiență pe care nu o voi uita niciodată.
Acel atac a șters orașul de pe fața pământului, a ucis peste 300.000 de oameni, dintre care mulți au murit instantaneu, în timp ce alții au murit în urma arsurilor grave, rănilor, bolilor provocate de radiații care au apărut în următoarele luni și ani. Nagasaki a suferit aceeași soartă. Locuințe, școli, familii, toate au dispărut instantaneu. Supraviețuitorii, „hibokusha”, au suportat timp de decenii suferința arsurilor grave, a bolilor provocate de radiații și a morților.
Supraviețuitorilor acestui atac li s-a cerut să descrie prin picturi și desene toate amintirile lor și tot ce au simțit și au văzut… Iar aceste picturi și suferința pe care o transmit, durerea și disperarea lor aproape că sunt mai puternice decât fotografiile înseși.
Totuși, această unică bombă care a provocat atâta distrugere la Hiroshima, a fost mică în comparație cu bombele nucleare de astăzi. Bomba care a fost lansată la Hiroshima avea o putere de numai 15 kilotone de TNT. În vreme ce ogivele nucleare de astăzi măsoară de la 100 kilotone la peste 1 megatonă.
O singură armă nucleară de astăzi poate ucide milioane de oameni în doar un minut. Doar o singură armă nucleară din acestea poate nimici totul în epicentru: oameni, clădiri, viața însăși. Unda sa de șoc ar distruge clădirile pe distanțe de mile, omorând și schilodind o mulțime de oameni. Apoi urmează căderea pulberilor: otrăvuri radioactive care se răspândesc în aer, în ape, pe pământ, condamnându-i pe supraviețuitori la o moarte agonizantă sau la o viață plină de suferință. Poate urma o iarnă nucleară, fumul și cenușa acoperind total soarele, aruncând lumea în întuneric și frig, distrugând culturile și lăsând miliarde de oameni să moară de foame. Ploaia acidă ar pârjoli pământul, distrugând întregul ecosistem.
Aceasta nu este o poveste SF inventată, este realitatea a ceea ce se poate întâmpla. Realitatea cu care ne-am putea confrunta astăzi. Pentru că, astăzi suntem mai aproape ca oricând de nimicirea nucleară.
Pătura conducătoare și belicoșii ațâță în mod nechibzuit frica și tensiunile între puterile nucleare. Poate pentru că sunt convinși că ei și familiile lor vor avea acces la buncăre nucleare, dar la care oamenii de rând nu vor avea acces.
Deci stă în puterea noastră, a oamenilor, de a vorbi apăsat și a cere sfârșitul acestei nebunii. Trebuie să respingem acest drum care duce către războiul nuclear și să colaborăm pentru a crea o lume în care nimeni să nu mai trăiască cu frica unui holocaust nuclear.”
Adrian Pătrușcă (Preluare de pe IC)
Sfanta Muceniţă Acvilina
Răutatea şi prostia celor care-L tăgăduiesc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pare că nu au margini. Mi-aduc aminte că, în anii întunecaţi ai comunismului, ni se spunea la şcoală ceea ce şi nebunul grăia în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu’’ (Psalmul 13, 1). Despre Domnul Iisus Hristos afirmau că este un mit, că El n-a existat niciodată. Dar omul întreg la minte îşi punea fireasca întrebare: dacă Hristos n-a existat, cum se face că numele Lui este cunoscut peste tot pământul şi pretutindeni s-au înălţat biserici spre slujirea şi cinstirea Lui? Cei care gândeau astfel, simţeau că propaganda comunistă atee este impregnată de minciună. Văzând că minciunile lor sunt vădite, slujitorii diavolului au schimbat strategia: admit că Domnul Hristos a existat într-adevăr, dar El n-a fost Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, cum Îl mărturiseşte Biserica Sa, ci un om ca oricare altul, Care a trăit pe pământ, a fost omorât pe Cruce şi aici s-a sfârşit tot, căci El n-a înviat. Vârful de lance al acestei propagande mincinoase sunt diavolii fără coarne, cum îi numea Părintele Cleopa, martorii zişi ai lui Iehova, în fapt ai diavolului, ale cărui minciuni le răspândesc cu asiduitate. Aceştia au o carte satanică, numită ,,Cel mai mare om care a trăit pe pământ’’, plină de minciuni şi hule la adresa Domnului. Este uşor de înţeles că în spatele iehoviştilor stau urmaşii ucigaşilor Domnului Iisus.
Astăzi pomenim pe Sfânta Fecioară şi Muceniţă Acvilina, cea care bine învăţa pe fecioarele de seama ei despre Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat. Acestea au întrebat-o: ,,Dacă Acela, despre care tu grăieşti, a făcut atâtea bunătăţi în lume, atunci pentru ce iudeii, din al căror neam a fost şi El, nu Îl au ca pe un Dumnezeu?’’ Bună întrebare! De mare mirare este lucrul acesta. Cine poate să înţeleagă de ce, până în ziua de astăzi, iudeii urăsc şi hulesc pe Fiul lui Dumnezeu? Sfânta Acvilina le-a răspuns: ,,Totdeauna neamul jidovesc se abate din calea cea dreaptă, şi având sufletul orbit de răutate şi cerbicea învârtoşată, leapădă cele ce sunt drepte şi adevărate. De aceea s-au lepădat de Acela Care le-a făcut prea mult bine, dându-L la Pilat, spre a fi răstignit’’. Antipatul păgân al locului a adus-o pe Sfântă la judecată. Pentru el zeii cei diavoleşti erau vrednici de cinste, iar pe Mântuitorul Hristos Îl numea batjocoritor ,,Cel răstignit’’. A pus ca Sfânta să fie bătută cu sălbăticie, în vreme ce grăia dispreţuitor: ,,Acvilino, unde este acum Dumnezeul tău de Care ai zis că nu mă va ierta pe mine la judecata Sa? Să vină aici şi să te scoată din mâinile mele!’’ Şi Dumnezeu a scos-o din mâinile fiarei, căci a primit sufletul ei în locaşurile cereşti. Păgânul antipat va avea de dat greu răspuns la judecată. (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.221-226).
Presbiter Iovița Vasile
Astăzi pomenim pe Sfânta Fecioară şi Muceniţă Acvilina, cea care bine învăţa pe fecioarele de seama ei despre Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat. Acestea au întrebat-o: ,,Dacă Acela, despre care tu grăieşti, a făcut atâtea bunătăţi în lume, atunci pentru ce iudeii, din al căror neam a fost şi El, nu Îl au ca pe un Dumnezeu?’’ Bună întrebare! De mare mirare este lucrul acesta. Cine poate să înţeleagă de ce, până în ziua de astăzi, iudeii urăsc şi hulesc pe Fiul lui Dumnezeu? Sfânta Acvilina le-a răspuns: ,,Totdeauna neamul jidovesc se abate din calea cea dreaptă, şi având sufletul orbit de răutate şi cerbicea învârtoşată, leapădă cele ce sunt drepte şi adevărate. De aceea s-au lepădat de Acela Care le-a făcut prea mult bine, dându-L la Pilat, spre a fi răstignit’’. Antipatul păgân al locului a adus-o pe Sfântă la judecată. Pentru el zeii cei diavoleşti erau vrednici de cinste, iar pe Mântuitorul Hristos Îl numea batjocoritor ,,Cel răstignit’’. A pus ca Sfânta să fie bătută cu sălbăticie, în vreme ce grăia dispreţuitor: ,,Acvilino, unde este acum Dumnezeul tău de Care ai zis că nu mă va ierta pe mine la judecata Sa? Să vină aici şi să te scoată din mâinile mele!’’ Şi Dumnezeu a scos-o din mâinile fiarei, căci a primit sufletul ei în locaşurile cereşti. Păgânul antipat va avea de dat greu răspuns la judecată. (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.221-226).
Presbiter Iovița Vasile
Sfantul Cuvios Petru Atonitul
,,Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este, deci, lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfâtşit va fi după faptele lor’’(II Corinteni 11, 13-14). Scriind aceste lucruri Bisericii din Corint şi din toată lumea, Sfântul Apostol Pavel arată desluşit una din modalităţile de care se foloseşte diavolul pentru a înşela pe oameni.
Astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe Cuviosul Petru Atonitul. Pe când vieţuia într-o peşteră, cel rău a luat chip de înger, a venit la Sfântul şi l-a îndemnat: ,,Petre, robule al lui Hristos, ieşi la mine şi îţi voi spune ţie cuvinte bune’’. Sfântul nu s-a încrezut lesne în cuvintele înşelătoare, cum poate mulţi ar fi făcut. ,,Cine eşti tu care vrei să-mi spui mie cuvinte bune?’’ Şi răspunsul mincinos a venit imediat: ,,Eu sunt arhistrategul Domnului trimis la tine Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, bucură-te şi te veseleşte, că s-a gătit ţie scaun slăvit şi cunună neveştejită de la Dumnezeu. Deci, acum locul acesta lăsându-l, să te duci în lume spre întărirea şi folosul multora, că şi izvorul de apă ce este aprope de tine s-a uscat cu Dumnezeiască poruncă, pentru ca fiarele ce năvălesc asupra ta să moară de sete’’.
Într-adevăr, un diavol a venit mai înainte şi a oprit curgerea izvorului, însă numai pentru că Dumnezeu a îngăduit aceasta. Sfântul a înţeles meşteşugirea celui rău, care voia să-l îndepărteze de viaţa pustnicească şi să-l arunce în vâltoarea păcătoasă a lumii. Dacă l-ar fi ascultat şi s-ar fi clintit din viaţa aceea plină de nevoinţe, Sfântul ar fi făcut cel dintâi pas spre pierzarea sa. Aleşii lui Dumnezeu însă ştiau bine cum pot înfrânge vicleşugul satanei, prin Dumnezeiasca smerenie. Aşa că şi Cuviosul Petru s-a smerit pe sine şi i-a spus: ,,Cine sunt eu ca într-acest fel să vină arhistrategul Domnului la mine, cel ce sunt asemenea cu un câine netrebnic?’’ Vedeţi cum se socotea pe sine Sfântul lui Dumnezeu? Cu toate acestea, vicleanul a stăruit cu cuvinte mieroase, dar mincinoase, lăudând buna sa petrecere în pustie. Nicio clipă Cuviosul Petru nu i-a dat crezare şi nu şi-a plecat urechea spre vorbele înşelătoare.
Văzând stăruinţa neruşinată a diavolului, i-a spus acestuia: ,,Să ştii tu, că de nu vor veni aici ajutătoarea mea cea întru toate, Născătoarea de Dumnezeu, şi ajutătorul meu cel cald întru primejdiile mele, Sfântul Ierarh Nicolae, nu mă voi depărta de aici!’’ Când a auzit numele Preacuratei Fecioare Maria şi ale Sfântului Nicolae, diavolul cel întunecat a fugit din acel loc. Aşa poate fi biruit diavolul. Spre ştiinţa noastră s-au scris acestea (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed.Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 208-220).
Presbiter Iovița Vasile
Pre tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim
Cărţile noastre de istorie bisericească relatează amplu despre ereziile primelor secole, îndrepate împotriva învăţăturii sănătoase a Domnului nostru Iisus Hristos. Ce nu spun aceste cărţi este faptul că mare parte din aceste erezii au fost scornite de evreii necredincioşi şi hulitori de Hristos, care le-au răspândit prin oameni răi şi slabi de minte, atraşi la rătăcire chiar din sânul Sfintei Biserici.
Evreii susţineau că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost numai Om nu şi Dumnezeu, prin urmare Preacurata Fecioară Maria trebuie numită nu ,,Născătoare de Dumnezeu’’, ci ,,Născătoare de Hristos’’ sau ,,Născătoare de Om’’. Cel care a primit acestă blasfemie şi a propovăduit-o cu tărie a fost chiar patriarhul nevrednic al Constantinopolului, Nestorie. Până atunci luptase cu îndârjire împotriva ereticilor vremii, ceea ce i-a atras porecla de ,,mâncător de eretici’’. Nestorie s-a învoit cu evreii, a atras de partea sa mai mulţi ierarhi şi a produs mare tulburare în Sfânta Biserică. ,,Eu nu voi numi Dumnezeu pe Acela care s-a zămislit în pântece de femeie, până să se nască; nici nu voi numi Născătoare de Dumnezeu pe femeia care a născut om cu trup din firea sa’’ – afirma nevrednicul ierarh. S-a apucat apoi să scrie cărţi pe care le-a trimis în cuprinsul Bisericii lui Hristos. Unii au primit învăţătura lui pierzătoare de suflete, alţii au rămas statornici în Dreapta Credinţă. În acest fel, Biserica era sfâşiată de nesăbuinţa şi ambiţia acestui Nestorie. În aceste împrejurări grele, Sfântul Chiril al Alexandriei i-a scris ereticului şi l-a mustrat pentru reaua credinţă. A trimis numeroase scrisori Bisericii prin care arăta rătăcirea lui Nestorie şi chema poporul lui Dumnezeu să nu-l urmeze în rătăcirea lui.
Atunci, binecredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr a poruncit să se ţină un Sinod la Efes, în anul 431. Sinodul a fost primit de Biserică ca al III-lea Ecumenic pentru contribuţia Părinţilor la apărarea Dreptei Credinţe şi restabilirea adevărului revelat. Sfinţii Părinţi care au participat au condamnat erezia lui Nestorie, afirmând, în aceaşi vreme, că Sfânta Fecioară Maria a născut pe Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care a fost şi Om adevărat. Prin urmare, este drept şi adevărat ca Preacurata Fecioară să fie numită ,,Născătoare de Dumnezeu’’, aşa cum o pomenim şi noi în slujbele bisericeşti şi în rugăciunile noastre. Pentru cutezanţa sa diavolească, Dumnezeu a pedepsit pe Nestorie cu moarte cumplită.
Presbiter Iovița Vasile
Evreii susţineau că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost numai Om nu şi Dumnezeu, prin urmare Preacurata Fecioară Maria trebuie numită nu ,,Născătoare de Dumnezeu’’, ci ,,Născătoare de Hristos’’ sau ,,Născătoare de Om’’. Cel care a primit acestă blasfemie şi a propovăduit-o cu tărie a fost chiar patriarhul nevrednic al Constantinopolului, Nestorie. Până atunci luptase cu îndârjire împotriva ereticilor vremii, ceea ce i-a atras porecla de ,,mâncător de eretici’’. Nestorie s-a învoit cu evreii, a atras de partea sa mai mulţi ierarhi şi a produs mare tulburare în Sfânta Biserică. ,,Eu nu voi numi Dumnezeu pe Acela care s-a zămislit în pântece de femeie, până să se nască; nici nu voi numi Născătoare de Dumnezeu pe femeia care a născut om cu trup din firea sa’’ – afirma nevrednicul ierarh. S-a apucat apoi să scrie cărţi pe care le-a trimis în cuprinsul Bisericii lui Hristos. Unii au primit învăţătura lui pierzătoare de suflete, alţii au rămas statornici în Dreapta Credinţă. În acest fel, Biserica era sfâşiată de nesăbuinţa şi ambiţia acestui Nestorie. În aceste împrejurări grele, Sfântul Chiril al Alexandriei i-a scris ereticului şi l-a mustrat pentru reaua credinţă. A trimis numeroase scrisori Bisericii prin care arăta rătăcirea lui Nestorie şi chema poporul lui Dumnezeu să nu-l urmeze în rătăcirea lui.
Atunci, binecredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr a poruncit să se ţină un Sinod la Efes, în anul 431. Sinodul a fost primit de Biserică ca al III-lea Ecumenic pentru contribuţia Părinţilor la apărarea Dreptei Credinţe şi restabilirea adevărului revelat. Sfinţii Părinţi care au participat au condamnat erezia lui Nestorie, afirmând, în aceaşi vreme, că Sfânta Fecioară Maria a născut pe Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care a fost şi Om adevărat. Prin urmare, este drept şi adevărat ca Preacurata Fecioară să fie numită ,,Născătoare de Dumnezeu’’, aşa cum o pomenim şi noi în slujbele bisericeşti şi în rugăciunile noastre. Pentru cutezanţa sa diavolească, Dumnezeu a pedepsit pe Nestorie cu moarte cumplită.
Presbiter Iovița Vasile
Omorurile rituale ale celor din sinagoga satanei
Evreii din vremea petrecerii pe pământ a Mântuitorului L-au urât de moarte şi L-au răstignit pe Cruce. Timpul nu a domolit ura evreilor asupra Domnului nostru Iisus Hristos, ci a amplificat-o. Urmaşii ucigaşilor lui Iisus Hristos din vremea noastră au ca preocupare de căpetenie defăimarea Fiului lui Dumnezeu cu cele mai josnice minciuni, scornite în străfundurile iadului, pentru a distruge Dreapta Credinţă şi Sfânta Biserică Ortodoxă.
Istoria a consemnat un lung şir de omoruri rituale, săvârşite de evrei în toate ţările pe unde s-au pripăşit. Victimele lor au fost copii creştini, cărora le luau sângele şi-l foloseau la prepararea azimelor, pe care apoi le consumau. Faptele acestea au puternice conotaţii vrăjitoreşti şi sunt rodul unei conlucrări evidente dintre evrei şi diavolul.
În scrierea vieţii Sfântul Chiril al Alexandriei este consemnată o atare faptă abominabilă. După ce au fost izgonţi din Alexandria, pentru nelegiuirile lor, evrei s-au aşezat în alte locuri. ,,Apoi ucigaşii de Hristos şi ucigaşii de Dumnezeu au îndrăznit de au făcut şi acest lucru prea fără de lege, spre ocara şi ruşinea lui Hristos şi a creştinilor. Ei au făcut o cruce lungă, au prins un copil al unui creştin oarecare, pe care, dezbrăcându-l, l-au răstignit pe cruce, nu cu piroane, ci cu frânghii subţiri. Apoi, după ce au râs mult de dânsul, au scuipat în faţa lui şi l-au batjocorit întocmai cum părinţii lor au batjocorit pe Domnul; iar mai pe urmă de toate, l-au bătut atât de mult până ce l-au omorât. Astfel, acest copil binecuvântat s-a făcut părtaş şi următor al Patimilor Domnului’’.
Cunoscutul medic român, Nicolae Paulescu, cel care a descoperit insulina, a scris o carte, ,,Spitalul’’, în care relatează mărturiile unui evreu convertit la creştinism în 1456 despre un asemenea omor ritual, la care au participat mai mulţi evrei. Victima era un copil creştin de doi ani. ,,Patru dintre ei luară parte la gozava execuţie. Unul ţinea întins braţul drept al nevinovatei creaturi; un altul, braţul stâng; un al treielea îi ţinea capul ridicat, în aşa fel, încât să formeze crucea; al patrulea, în sfârşit, băga ghemuri de hârtie în gura nenorocitului copil, pentru a-i înăbuşi ţipetele. Pe urmă, luând nişte instrumente de fier foarte ascuţite şi lungi îndeajuns, îl străpunseră din toate părţile mai ales în regiunea inimii – astfel încât sângele îi curgea din toate rănile şi cădea în vas’’ (N. Paulescu, Spitalul, Thessalonic, 2006, p. 56).
Bineînţeles că evreii tăgăduiesc vehement toate aceste fapte. Ele sunt însă prea numeroase şi prea evidente.
Presbiter Iovița Vasile
Istoria a consemnat un lung şir de omoruri rituale, săvârşite de evrei în toate ţările pe unde s-au pripăşit. Victimele lor au fost copii creştini, cărora le luau sângele şi-l foloseau la prepararea azimelor, pe care apoi le consumau. Faptele acestea au puternice conotaţii vrăjitoreşti şi sunt rodul unei conlucrări evidente dintre evrei şi diavolul.
În scrierea vieţii Sfântul Chiril al Alexandriei este consemnată o atare faptă abominabilă. După ce au fost izgonţi din Alexandria, pentru nelegiuirile lor, evrei s-au aşezat în alte locuri. ,,Apoi ucigaşii de Hristos şi ucigaşii de Dumnezeu au îndrăznit de au făcut şi acest lucru prea fără de lege, spre ocara şi ruşinea lui Hristos şi a creştinilor. Ei au făcut o cruce lungă, au prins un copil al unui creştin oarecare, pe care, dezbrăcându-l, l-au răstignit pe cruce, nu cu piroane, ci cu frânghii subţiri. Apoi, după ce au râs mult de dânsul, au scuipat în faţa lui şi l-au batjocorit întocmai cum părinţii lor au batjocorit pe Domnul; iar mai pe urmă de toate, l-au bătut atât de mult până ce l-au omorât. Astfel, acest copil binecuvântat s-a făcut părtaş şi următor al Patimilor Domnului’’.
Cunoscutul medic român, Nicolae Paulescu, cel care a descoperit insulina, a scris o carte, ,,Spitalul’’, în care relatează mărturiile unui evreu convertit la creştinism în 1456 despre un asemenea omor ritual, la care au participat mai mulţi evrei. Victima era un copil creştin de doi ani. ,,Patru dintre ei luară parte la gozava execuţie. Unul ţinea întins braţul drept al nevinovatei creaturi; un altul, braţul stâng; un al treielea îi ţinea capul ridicat, în aşa fel, încât să formeze crucea; al patrulea, în sfârşit, băga ghemuri de hârtie în gura nenorocitului copil, pentru a-i înăbuşi ţipetele. Pe urmă, luând nişte instrumente de fier foarte ascuţite şi lungi îndeajuns, îl străpunseră din toate părţile mai ales în regiunea inimii – astfel încât sângele îi curgea din toate rănile şi cădea în vas’’ (N. Paulescu, Spitalul, Thessalonic, 2006, p. 56).
Bineînţeles că evreii tăgăduiesc vehement toate aceste fapte. Ele sunt însă prea numeroase şi prea evidente.
Presbiter Iovița Vasile
Dr. Vernon Coleman: Al Treilea Război Mondial este o certitudine
Dr. Vernon Coleman este convins: al Treilea Război Mondial este inevitabil. În spatele culiselor se află conspiratori care vor să distrugă creștinismul, decența și umanitatea însăși. Aceste forțe îl susțin pe președintele ucrainean Zelensky, a cărui agendă reală este depopularea globală – un război de care profită.
Sub conducerea lui Keir Starmer, Regatul Unit este atras din ce în ce mai adânc în conflict. Miliarde se duc în industria armamentului în timp ce țara se îndreaptă către un dezastru economic. O depresie profundă este iminentă și, odată cu ea, riscul real de război nuclear.
Nu sunt nici un fan al lui Trump, nici al lui Putin – dar nici nu sunt un fan al lui Zelensky. Atunci când mass-media din lume, politicienii și o mare parte a internetului apără în unanimitate pe cineva și îl celebrează ca pe un erou, ar trebui să sune alarma. O astfel de persoană este cel mai probabil un subiect cu adevărat rău.
Povestea adevărată – nu versiunea răspândită de mass-media corporativă – arată că Ucraina și-a adus acest război asupra sa. Problema ar fi putut fi rezolvată demult. Dar Zelensky este susținut de forțele întunecate care doresc să declanșeze al Treilea Război Mondial și, în același timp, să impună o reducere a populației fără precedent. Scopul tău? Reduceți populația mondială la 500 de milioane – și cea a Regatului Unit cu două treimi.
Marea Britanie în prag – iar Europa urmează.
Situația din Marea Britanie este catastrofală. Partidul Laburist a condus deja țara în pragul celei mai grave crize economice din anii 1930. Nici Europa nu este mai bine.
În loc să cheltuim miliarde pe arme, ar trebui să folosim banii pentru a oferi asistență medicală funcțională. Dar alianța lui Starmer cu Zelensky arată că el este hotărât să ne conducă în al treilea război mondial.
Învățăm din istorie?
Este larg acceptat printre istorici că cel de-al Doilea Război Mondial a fost inițiat în mod deliberat de bancheri – un război purtat din motive pur economice.
„Nu văd niciun motiv pentru care acest război să continue. Sunt întristat să mă gândesc la sacrificiile pe care le va face. Aș dori să il evit.” – Adolf Hitler, iulie 1940
„Am intrat în acest război de bunăvoie, fără a fi atacați direct.” – Winston Churchill, iulie 1943
„Acest război nu a fost doar despre eliminarea fascismului în Germania, ci mai degrabă despre obținerea accesului pe piețele germane.” – Winston Churchill, martie 1946
„Acum cred că Hitler și poporul german nu au vrut război. Dar am declarat război Germaniei cu intenția de a o distruge, în conformitate cu principiul nostru al echilibrului de putere, și am fost încurajați de americanii din jurul lui Roosevelt. Am ignorat cererile lui Hitler de a nu intra în război. Acum suntem forțați să recunoaștem că Hitler a avut dreptate.” – Sir Hartley Shawcross, fost procuror general al Regatului Unit, martie 1984
Mulți uită: când a început războiul, nu Germania a invadat Polonia, ci Polonia a invadat Germania. Marea Britanie a folosit acest lucru ca pretext pentru a declara război Germaniei.
Astăzi, jocul se repetă – și ne îndreptăm inevitabil către al treilea război mondial. Conspiratorii bancheri trag din nou sforile și am avertizat despre asta acum doi ani în videoclipul meu ‘Se apropie războiul nuclear’.
Consecințele devastatoare.
Încă o dată, Marea Britanie – de data aceasta împreună cu restul Europei – a declarat război de facto. Consecințele vor fi incomensurabile.
Starmer s-a angajat ca Regatul Unit să cheltuiască miliarde mai mult pe bombe și muniții – același guvern care susține că nu își poate permite alocația de încălzire de iarnă pentru pensionari. Războiul viitor va ucide mulți britanici și va declanșa o depresie economică care ar putea dura zeci de ani. Dar un lucru este cert: Starmer, Reeves și Macron nu vor pieri în sânge și noroi. Alții vor lupta și vor muri – în Ucraina.
(Preluare de pe Ortrodox.ro)
Sub conducerea lui Keir Starmer, Regatul Unit este atras din ce în ce mai adânc în conflict. Miliarde se duc în industria armamentului în timp ce țara se îndreaptă către un dezastru economic. O depresie profundă este iminentă și, odată cu ea, riscul real de război nuclear.
Nu sunt nici un fan al lui Trump, nici al lui Putin – dar nici nu sunt un fan al lui Zelensky. Atunci când mass-media din lume, politicienii și o mare parte a internetului apără în unanimitate pe cineva și îl celebrează ca pe un erou, ar trebui să sune alarma. O astfel de persoană este cel mai probabil un subiect cu adevărat rău.
Povestea adevărată – nu versiunea răspândită de mass-media corporativă – arată că Ucraina și-a adus acest război asupra sa. Problema ar fi putut fi rezolvată demult. Dar Zelensky este susținut de forțele întunecate care doresc să declanșeze al Treilea Război Mondial și, în același timp, să impună o reducere a populației fără precedent. Scopul tău? Reduceți populația mondială la 500 de milioane – și cea a Regatului Unit cu două treimi.
Marea Britanie în prag – iar Europa urmează.
Situația din Marea Britanie este catastrofală. Partidul Laburist a condus deja țara în pragul celei mai grave crize economice din anii 1930. Nici Europa nu este mai bine.
În loc să cheltuim miliarde pe arme, ar trebui să folosim banii pentru a oferi asistență medicală funcțională. Dar alianța lui Starmer cu Zelensky arată că el este hotărât să ne conducă în al treilea război mondial.
Învățăm din istorie?
Este larg acceptat printre istorici că cel de-al Doilea Război Mondial a fost inițiat în mod deliberat de bancheri – un război purtat din motive pur economice.
„Nu văd niciun motiv pentru care acest război să continue. Sunt întristat să mă gândesc la sacrificiile pe care le va face. Aș dori să il evit.” – Adolf Hitler, iulie 1940
„Am intrat în acest război de bunăvoie, fără a fi atacați direct.” – Winston Churchill, iulie 1943
„Acest război nu a fost doar despre eliminarea fascismului în Germania, ci mai degrabă despre obținerea accesului pe piețele germane.” – Winston Churchill, martie 1946
„Acum cred că Hitler și poporul german nu au vrut război. Dar am declarat război Germaniei cu intenția de a o distruge, în conformitate cu principiul nostru al echilibrului de putere, și am fost încurajați de americanii din jurul lui Roosevelt. Am ignorat cererile lui Hitler de a nu intra în război. Acum suntem forțați să recunoaștem că Hitler a avut dreptate.” – Sir Hartley Shawcross, fost procuror general al Regatului Unit, martie 1984
Mulți uită: când a început războiul, nu Germania a invadat Polonia, ci Polonia a invadat Germania. Marea Britanie a folosit acest lucru ca pretext pentru a declara război Germaniei.
Astăzi, jocul se repetă – și ne îndreptăm inevitabil către al treilea război mondial. Conspiratorii bancheri trag din nou sforile și am avertizat despre asta acum doi ani în videoclipul meu ‘Se apropie războiul nuclear’.
Consecințele devastatoare.
Încă o dată, Marea Britanie – de data aceasta împreună cu restul Europei – a declarat război de facto. Consecințele vor fi incomensurabile.
Starmer s-a angajat ca Regatul Unit să cheltuiască miliarde mai mult pe bombe și muniții – același guvern care susține că nu își poate permite alocația de încălzire de iarnă pentru pensionari. Războiul viitor va ucide mulți britanici și va declanșa o depresie economică care ar putea dura zeci de ani. Dar un lucru este cert: Starmer, Reeves și Macron nu vor pieri în sânge și noroi. Alții vor lupta și vor muri – în Ucraina.
(Preluare de pe Ortrodox.ro)
Despre pacatul sodomiei
Sfantul Apostol Pavel scrie in Epistole ca „rusine este a le si grai“. A intarziat Dumnezeu Tatal intruparea si nasterea Fiului Sau, si ca in noaptea in care s-a nascut Dumnezeiescul Prunc Iisus la Betleem, a trimis Dumnezeu mai intai pe ingerii Sai de a omorat pe toti sodomitenii, ca sa nu se spurce pamantul si in acea sfanta noapte cu un pacat asa de mare. Ca sa fiu mai bine inteles in cele ce urmeaza, trebuie sa precizez ca, dupa invatatura crestina Ortodoxa a Sfintei Evanghelii, pacatul este calcarea cu stiinta si vointa libera a voii lui Dumnezeu; iar pentru ca voia lui Dumnezeu este aratata in poruncile sau legile Sale, pacatul se mai numeste si faradelege. Dupa gravitatea lor, pacatele se impart in trei: pacate mici sau usoare, pacate grele sau de moarte, pentru care in legea veche erau pedepsiti cu moartea cei ce se faceau vinovati de ele, si pacate strigatoare la cer, cele mai grave.
Dintre cele cinci pacate strigatoare la cer, unul este acesta, pacatul sodomiei, care si-a luat denumirea de la locuitorii Sodomei, care pentru acest pacat – desfrau impotriva firii (sau peste fire) – au fost pedepsiti cu nimicirea totala. „Zis-a deci Domnul: «Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu» (Facerea 18, 20). „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul. care a nimicit totul“ (Facerea 19, 24). A fost gasit drept inaintea Domnului si salvat cu viata din acea osanda numai Lot, nepotul lui Avraam, cu sotia si cele doua fiice ale sale. In locul unde au ars cele cinci cetati pacatoase, astazi se afla Marea Moarta. Isi merita acest nume de „moarta“, caci, ca pedeapsa a lui Dumnezeu, nu traieste in ea nici cea mai mica vietuitoare, din pricina apelor ei extrem de sarate si amare.
Despre acest pacat Dumnezeu poruncea in legea veche: „De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sangele lor asupra lor este“ (Leviticul 20, 13). Din pricina necredintei si departarii de legea lui Dumnezeu, nu numai barbatii, dar si femeile – lesbienele – cu mintea si firea pervertita, traiesc viata impotriva firii, despre care, cu peste 19 secole in urma, Sf. Ap. Pavel scria: „Pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii. Asemenea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor.“ (Romani 1, 26-27).
Sa stie toata omenirea ca Preabunul si Inteleptul Dumnezeu pentru inmultirea neamului omenesc a creat lui Adam o femeie, pe Eva, nu tot un barbat, si nici femeie pentru femeie; caci spune Domnul Iisus in Evanghelia Sa: „N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?“ (Matei 19, 4), si in continuare: „Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup. Deci ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.“
Una din cartile bisericesti vechi, despre care aminteam mai la inceput, este acea Carte foarte folositoare de suflet scrisa de Sfantul Nicodim Aghioritul, talmacita din limba greceasca si a sasea oara tiparita in 1928, la Bucuresti, de Patriarhia Romana, in care, la pagina 55, va aminteam ca scrie Sfintitul Ieronim: „Ca numai pentru singur pacatul acesta al Sodomiei a intarziat sa se faca intruparea lui Hristos“. In continuare, alt dascal zice si urmatoarele: „Ca pentru aceasta – adica pacatul sodomiei – va sa fie mai curand a doua venire.“, adica sfarsitul lumii.
Dar de ce supara lucrul acesta, respectiv pacatul acesta, asa de mult pe Dumnezeu? – se poate intreba cineva. Dumnezeu, spune Fericitul Augustin, este mai usor iertator fata de pacatele ce sunt legate de neputinta firii omenesti, decat fata de pacatul mandriei, pentru care nu i-a crutat nici pe ingerii cei razvratiti, nici pe Adam si Eva in Eden, si fata de pacatele peste fire, care sunt strigatoare la cer. Dumnezeu l-a creat pe om, acest microcosmos (lume mica), aceasta capodopera dumnezeiasca, dupa chipul si asemanarea Sa; l-a creat fiinta cugetatoare, inteligenta, rationala, cu vointa libera, care poate deosebi binele de rau, datorita zestrei spirituale innascute in el, a constiintei care este glasul lui Dumnezeu in om. Sf. Ap. Pavel spune in epistolele Sale: „. Paganii din fire fac ale legii.“, deci legea lui Dumnezeu este sadita de la creatie in firea omului; sau, cum spunea un filosof: „insasi firea lucrurilor invata.“, de a fi normal, deci de a nu forta firea (care se razbuna apoi), de a nu face lucruri peste fire, care Il supara pe Atotinteleptul Creator.
Dumnezeu a facut in trupul omului toate organele asa de perfecte si armonioase intre ele, incat stiinta medicala si omul este uimit de el insusi. Deci fiecare organ, fiecare orificiu are ratiunea lui, este creat cu un scop precis, indeplineste o necesitate precisa; iar cand omul razvratit perverteste folosirea lor, cum sa nu-L supere pe Dumnezeu, Care a pus creatiei Sale ordine si legi spre binele omului si Care singur are dreptul de a le schimba, dreptul de autor asupra acestei capodopere care este omul? Cum cuteaza atunci oamenii – acest musuroi de furnici, acesti viermi fuduli, dupa poezia lui Vlahuta – sa se gandeasca sa legifereze anomalia sau perversitatea, peste legea lui Dumnezeu Atoatecreatorul? Prima cifra de „6“ din numarul Fiarei apocaliptice, 666, inseamna, dupa Sfintii Parinti, „curvie fara ratiune“ sau „pofta fara minte“.
(Preluare de pe CreștinOrtodox)
Dintre cele cinci pacate strigatoare la cer, unul este acesta, pacatul sodomiei, care si-a luat denumirea de la locuitorii Sodomei, care pentru acest pacat – desfrau impotriva firii (sau peste fire) – au fost pedepsiti cu nimicirea totala. „Zis-a deci Domnul: «Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu» (Facerea 18, 20). „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul. care a nimicit totul“ (Facerea 19, 24). A fost gasit drept inaintea Domnului si salvat cu viata din acea osanda numai Lot, nepotul lui Avraam, cu sotia si cele doua fiice ale sale. In locul unde au ars cele cinci cetati pacatoase, astazi se afla Marea Moarta. Isi merita acest nume de „moarta“, caci, ca pedeapsa a lui Dumnezeu, nu traieste in ea nici cea mai mica vietuitoare, din pricina apelor ei extrem de sarate si amare.
Despre acest pacat Dumnezeu poruncea in legea veche: „De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sangele lor asupra lor este“ (Leviticul 20, 13). Din pricina necredintei si departarii de legea lui Dumnezeu, nu numai barbatii, dar si femeile – lesbienele – cu mintea si firea pervertita, traiesc viata impotriva firii, despre care, cu peste 19 secole in urma, Sf. Ap. Pavel scria: „Pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii. Asemenea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor.“ (Romani 1, 26-27).
Sa stie toata omenirea ca Preabunul si Inteleptul Dumnezeu pentru inmultirea neamului omenesc a creat lui Adam o femeie, pe Eva, nu tot un barbat, si nici femeie pentru femeie; caci spune Domnul Iisus in Evanghelia Sa: „N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?“ (Matei 19, 4), si in continuare: „Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup. Deci ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.“
Una din cartile bisericesti vechi, despre care aminteam mai la inceput, este acea Carte foarte folositoare de suflet scrisa de Sfantul Nicodim Aghioritul, talmacita din limba greceasca si a sasea oara tiparita in 1928, la Bucuresti, de Patriarhia Romana, in care, la pagina 55, va aminteam ca scrie Sfintitul Ieronim: „Ca numai pentru singur pacatul acesta al Sodomiei a intarziat sa se faca intruparea lui Hristos“. In continuare, alt dascal zice si urmatoarele: „Ca pentru aceasta – adica pacatul sodomiei – va sa fie mai curand a doua venire.“, adica sfarsitul lumii.
Dar de ce supara lucrul acesta, respectiv pacatul acesta, asa de mult pe Dumnezeu? – se poate intreba cineva. Dumnezeu, spune Fericitul Augustin, este mai usor iertator fata de pacatele ce sunt legate de neputinta firii omenesti, decat fata de pacatul mandriei, pentru care nu i-a crutat nici pe ingerii cei razvratiti, nici pe Adam si Eva in Eden, si fata de pacatele peste fire, care sunt strigatoare la cer. Dumnezeu l-a creat pe om, acest microcosmos (lume mica), aceasta capodopera dumnezeiasca, dupa chipul si asemanarea Sa; l-a creat fiinta cugetatoare, inteligenta, rationala, cu vointa libera, care poate deosebi binele de rau, datorita zestrei spirituale innascute in el, a constiintei care este glasul lui Dumnezeu in om. Sf. Ap. Pavel spune in epistolele Sale: „. Paganii din fire fac ale legii.“, deci legea lui Dumnezeu este sadita de la creatie in firea omului; sau, cum spunea un filosof: „insasi firea lucrurilor invata.“, de a fi normal, deci de a nu forta firea (care se razbuna apoi), de a nu face lucruri peste fire, care Il supara pe Atotinteleptul Creator.
Dumnezeu a facut in trupul omului toate organele asa de perfecte si armonioase intre ele, incat stiinta medicala si omul este uimit de el insusi. Deci fiecare organ, fiecare orificiu are ratiunea lui, este creat cu un scop precis, indeplineste o necesitate precisa; iar cand omul razvratit perverteste folosirea lor, cum sa nu-L supere pe Dumnezeu, Care a pus creatiei Sale ordine si legi spre binele omului si Care singur are dreptul de a le schimba, dreptul de autor asupra acestei capodopere care este omul? Cum cuteaza atunci oamenii – acest musuroi de furnici, acesti viermi fuduli, dupa poezia lui Vlahuta – sa se gandeasca sa legifereze anomalia sau perversitatea, peste legea lui Dumnezeu Atoatecreatorul? Prima cifra de „6“ din numarul Fiarei apocaliptice, 666, inseamna, dupa Sfintii Parinti, „curvie fara ratiune“ sau „pofta fara minte“.
(Preluare de pe CreștinOrtodox)
Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea (Efeseni 5, 25)
Sfântul Apostol Pavel ne-a scris, şi noi credem cu toată fiinţa noastră, că Biserica Dumnezeului Celui Viu este stâlp şi temelie adevărului’’ (I Timotei 3, 15). Ne întrebăm cu îndreptăţire: poate exista mântuire în afara adevărului? Categoric, nu! Aceasta l-a şi făcut pe Sfântul Ciprian al Cartaginei să scrie că ,,în afara Bisericii nu există mântuire’’. Să reţinem aceste cuvinte pentru că ele ne vor însoţi şi la judecată. Să nu uităm niciun moment ceea ce am spus şi înainte: Hristos Şi-a vărsat sângele pe Cruce pentru a câştiga Biserica Sa. Dar Jertfa Lui are eficienţa pentru om numai dacă el se găseşte între hotarele Bisericii, şi nu în afara lor! Suntem ai Lui Hristos numai în măsura în care aparţinem, ca mădulare vii, Bisericii Sale. Nu vă faceţi iluzii în privinţa sectelor care mai nou se autointitulează ,,biserici’’. Nu sunt Biserici, ci sinagogi ale satanei! Mântuitorul nu Şi-a vărsat sângele pentru secte, nici pentru mulţimea de religii păgâne şi demonice, ci pentru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, Mireasa Lui.
Mântuitorul nostru ne-a lăsat aceste cuvinte-testament la care ar fi bine să medităm cât mai des cu putinţă: ,,Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18). Aceasta înseamnă, indubitabil, că Mireasa Lui Hristos s-a aflat şi va fi până la sfârşitul veacului acestuia într-un război pemanent cu puterile iadului, oameni şi demoni. Istoria trecută până acum ne dovedeşte acest fapt. Ceea ce se întâmplă în vremurile noastre este limpede ca lumina zilei: se desfăşoară un război necruţător, pe toate fronturile, împotriva Sfintei Biserici: secte, biserici mincinoase, forţe oculte, ideologii criminale, religii demonice, perverşi de tot felul, politicieni fără Dumnezeu, satanişti declaraţi toleraţi şi încurajaţi de autorităţi, vrăjitori mediatizaţi, rockeri stăpâniţi de diavolul, presă mincinoasă şi ostilă Adevărului, mişcări antibisericeşti, lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, ,,creştini’’ necreştini, atei, materialişti, evoluţionişti, apostaţi, eretici, schismatici, papi care recunosc descendenţa omului din maimuţă, păstori ce nu-şi iubesc turma, ecumenişti ce vor unirea în minciună, etc., sunt porţi ale iadului sau, dacă vreţi, fronturi de luptă împotriva Miresei Lui Hristos căreia-i produc multe vătămări. Biruinţa va fi, în cele din urmă, a Bisericii Lui Hristos. Iar noi biruitori nu putem fi decât ca mădulare vii şi lucrătoare ale acestei Biserici.
Sfântului Ioan Evanghelistul i s-a arătat, atunci când a fost exilat în Patmos, ceea ce se va întâmpla la sfârşitul veacului acestuia: ,,Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o Mireasă, împodobită pentru Mirele ei’’ (Apocalipsă 21, 2). Este vorba, iubiţi credincioşi de Biserica Biruitoare, de mulţimea Sfinţilor şi martirilor lui Dumnezeu care şi-au câştigat cununile cereşti, de sufletele lor care se vor uni aici pe pământ cu trupurile lor şi vor învia. Laolaltă cu drepţii de pe pământ, cu Biserica Luptătoare, vor întâmpina pe Mirele Hristos şi atunci va începe Nunta, adică viaţa cea veşnică în împărăţia Lui Dumnezeu. Până atunci Duhul Sfânt, inseparabil de Biserică, lucrează pentru mântuirea noastră și cheamă neîncetat pe toţi oameni să vină în Corabia Mântuirii, aşa cum scrie acelaşi Sfânt Evanghelist: ,,Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino. Şi cel însetat să vină, şi cel ce vrea să ia în dar apa vieţii’’ (Apocalipsa 22, 17).
Sărbătorim în această Sfântă Zi venirea Preasfântului Duh Dumnezeu în lume şi întemeierea Bisericii – Mireasă a Lui Hristos Mântuitorul. Dăm slavă Lui Dumnezeu pentru noianul de daruri revărsat asupra noastră şi-L rugăm să ne facă vrednici de nunta Mirelui Hristos, acum şi în vecii vecilor. Amin.
Presbiter Iovița Vasile
Mântuitorul nostru ne-a lăsat aceste cuvinte-testament la care ar fi bine să medităm cât mai des cu putinţă: ,,Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18). Aceasta înseamnă, indubitabil, că Mireasa Lui Hristos s-a aflat şi va fi până la sfârşitul veacului acestuia într-un război pemanent cu puterile iadului, oameni şi demoni. Istoria trecută până acum ne dovedeşte acest fapt. Ceea ce se întâmplă în vremurile noastre este limpede ca lumina zilei: se desfăşoară un război necruţător, pe toate fronturile, împotriva Sfintei Biserici: secte, biserici mincinoase, forţe oculte, ideologii criminale, religii demonice, perverşi de tot felul, politicieni fără Dumnezeu, satanişti declaraţi toleraţi şi încurajaţi de autorităţi, vrăjitori mediatizaţi, rockeri stăpâniţi de diavolul, presă mincinoasă şi ostilă Adevărului, mişcări antibisericeşti, lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, ,,creştini’’ necreştini, atei, materialişti, evoluţionişti, apostaţi, eretici, schismatici, papi care recunosc descendenţa omului din maimuţă, păstori ce nu-şi iubesc turma, ecumenişti ce vor unirea în minciună, etc., sunt porţi ale iadului sau, dacă vreţi, fronturi de luptă împotriva Miresei Lui Hristos căreia-i produc multe vătămări. Biruinţa va fi, în cele din urmă, a Bisericii Lui Hristos. Iar noi biruitori nu putem fi decât ca mădulare vii şi lucrătoare ale acestei Biserici.
Sfântului Ioan Evanghelistul i s-a arătat, atunci când a fost exilat în Patmos, ceea ce se va întâmpla la sfârşitul veacului acestuia: ,,Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o Mireasă, împodobită pentru Mirele ei’’ (Apocalipsă 21, 2). Este vorba, iubiţi credincioşi de Biserica Biruitoare, de mulţimea Sfinţilor şi martirilor lui Dumnezeu care şi-au câştigat cununile cereşti, de sufletele lor care se vor uni aici pe pământ cu trupurile lor şi vor învia. Laolaltă cu drepţii de pe pământ, cu Biserica Luptătoare, vor întâmpina pe Mirele Hristos şi atunci va începe Nunta, adică viaţa cea veşnică în împărăţia Lui Dumnezeu. Până atunci Duhul Sfânt, inseparabil de Biserică, lucrează pentru mântuirea noastră și cheamă neîncetat pe toţi oameni să vină în Corabia Mântuirii, aşa cum scrie acelaşi Sfânt Evanghelist: ,,Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino. Şi cel însetat să vină, şi cel ce vrea să ia în dar apa vieţii’’ (Apocalipsa 22, 17).
Sărbătorim în această Sfântă Zi venirea Preasfântului Duh Dumnezeu în lume şi întemeierea Bisericii – Mireasă a Lui Hristos Mântuitorul. Dăm slavă Lui Dumnezeu pentru noianul de daruri revărsat asupra noastră şi-L rugăm să ne facă vrednici de nunta Mirelui Hristos, acum şi în vecii vecilor. Amin.
Presbiter Iovița Vasile
Fauna toxică din spațiul Ortodox Roman
E bogată și variată. O găsești la toate nivelurile Bisericii, de la vlădică, la opincă. Acum mă voi referi la două exemplare, care apar într-o fotografie, părînd că se înțeleg de minune. Nici nu se putea altfel.
1.Constantin Necula de la Sibiu. Omul acesta mă obosește și mă întristează peste măsură. Un șmecher bătrîn, învechit în zile rele. Anii trecuți, vorbea în fața unor oameni care umpleau sălile din Cluj. Bășcăliosul Necula, chiar și cînd vorbea de Dumnezeu, stîrnea reacții hilare în auditoriu. Dumnezeu are umor, spunea impostorul. E ca și cum ar fi vorbit de unul cu care se trage de brăcinar, cu care iese la o bere, ca să vorbească verzi și uscate, după mintea lor seacă.
2.Daniela Luminița Ceredeev. Dumneaei e preoteasă. Sau a fost, pînă cînd soțul ei a părăsit toate ale lumii ș-ale veacului acestuia. Muierea asta e inspectoare de religie în județul Suceava, unde păstorește (sau se preface că păstorește), Calinic. Apare dumneaei pe piept cu o cruce răsturnată. Satanistă. Să nu ziceți că n-a știut. Știe prea bine care sunt comandamentele antihriștilor în această cumpănă a vremurilor. Le face jocul perfect. Altfel, n-ar fi ajuns într-o funcție de la înălțimea căreia atrage șuvoaie de hule asupra Bisericii noastre. N-am mai putut răbda, și zilele trecute i-am scris un mesaj: Tu muiere nesăbuită! Nu ți-e rușine la obraz? Nu mi-a răspuns, dar presupun că simte oareșce dureri în cot. Ființa asta s-a angajat în promovarea lgtb-iștilor. Incredibil? Nu, chiar așa și este. Teofan de la Iași și Calinic de la Suceava, credeți că sunt păstori ai Bisericii Ortodoxe Romane? Nu fiți naivi.
În felul acesta fărădelegea îi unește pe Necula și pe frumoasa fostă preoteasă, Ceredeev. Nu mai am nimic de adăugat, ca să nu mă întristrez și mai mult.
Doamne, păzește-ne!
Presbiter Iovița Vasile
Percepția credincioșilor noștri
ÎPS Calinic de la Suceava și Calistrat Chifan sunt doi mafioți (prieteni la cataramă), însă amândoi afectați de sindromul delirului de grandoare. Sunt bine știuți de ani de zile, ca fiind doi indivizi cu grave probleme de comportament, extrem de toxici, bestial de agresivi și mediocri, care au lăsat în urma lor numai scandaluri, zâzanie, vraiște, nebunie și comunități întregi de oameni distruse, învrăjbite și dezbinate. Toate aceste lucruri au dus la compromiterea gravă a imaginii Bisericii cât și la pierderea încrederii și a credinței oamenilor. Bine mai spune proverbul românesc: Cine seamănă se-adună sau banul la ban trage și banditul la bandit.
Lăcrimioara
1.Constantin Necula de la Sibiu. Omul acesta mă obosește și mă întristează peste măsură. Un șmecher bătrîn, învechit în zile rele. Anii trecuți, vorbea în fața unor oameni care umpleau sălile din Cluj. Bășcăliosul Necula, chiar și cînd vorbea de Dumnezeu, stîrnea reacții hilare în auditoriu. Dumnezeu are umor, spunea impostorul. E ca și cum ar fi vorbit de unul cu care se trage de brăcinar, cu care iese la o bere, ca să vorbească verzi și uscate, după mintea lor seacă.
2.Daniela Luminița Ceredeev. Dumneaei e preoteasă. Sau a fost, pînă cînd soțul ei a părăsit toate ale lumii ș-ale veacului acestuia. Muierea asta e inspectoare de religie în județul Suceava, unde păstorește (sau se preface că păstorește), Calinic. Apare dumneaei pe piept cu o cruce răsturnată. Satanistă. Să nu ziceți că n-a știut. Știe prea bine care sunt comandamentele antihriștilor în această cumpănă a vremurilor. Le face jocul perfect. Altfel, n-ar fi ajuns într-o funcție de la înălțimea căreia atrage șuvoaie de hule asupra Bisericii noastre. N-am mai putut răbda, și zilele trecute i-am scris un mesaj: Tu muiere nesăbuită! Nu ți-e rușine la obraz? Nu mi-a răspuns, dar presupun că simte oareșce dureri în cot. Ființa asta s-a angajat în promovarea lgtb-iștilor. Incredibil? Nu, chiar așa și este. Teofan de la Iași și Calinic de la Suceava, credeți că sunt păstori ai Bisericii Ortodoxe Romane? Nu fiți naivi.
În felul acesta fărădelegea îi unește pe Necula și pe frumoasa fostă preoteasă, Ceredeev. Nu mai am nimic de adăugat, ca să nu mă întristrez și mai mult.
Doamne, păzește-ne!
Presbiter Iovița Vasile
Percepția credincioșilor noștri
ÎPS Calinic de la Suceava și Calistrat Chifan sunt doi mafioți (prieteni la cataramă), însă amândoi afectați de sindromul delirului de grandoare. Sunt bine știuți de ani de zile, ca fiind doi indivizi cu grave probleme de comportament, extrem de toxici, bestial de agresivi și mediocri, care au lăsat în urma lor numai scandaluri, zâzanie, vraiște, nebunie și comunități întregi de oameni distruse, învrăjbite și dezbinate. Toate aceste lucruri au dus la compromiterea gravă a imaginii Bisericii cât și la pierderea încrederii și a credinței oamenilor. Bine mai spune proverbul românesc: Cine seamănă se-adună sau banul la ban trage și banditul la bandit.
Lăcrimioara
Pidalionul sau Talmudul?
Întrebare: Te lepezi de învăţătura cea protivnică lui Dumnezeu a cărţii ce se chiamă Talmud, carea rabinii jidoveşti cu însuflare drăcească l-au făcut asupra dumnezeeştilor Scripturi, schimbând tâlcuirea lor într’alt chip, scriind şi învăţând basme şi hule asupra Domnului nostru Iisus Hristos şi a tuturor Sfinţilor, te lepezi şi le blestemi pre ele?
Răspuns: Mă leapăd de toate învăţăturile jidoveşti, cele de Dumnezeu hulitoare, şi de blestemata lor carte, carea se chiamă Talmud, şi de toate tălmăcirile lui, şi le blestem pre ele (Molitfelnicul Bisericii noastre, 1896, reeeditat de Părintele Iustin Pîrvu, Mînîstirea Petru Vodă)
Am aflat de curând de proiectul de lege
https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?nr=166&an=2025, PL-X 166/2025, privind completarea legii cultelor.
Proiectul a fost propus de deputatul Silviu Vexler, un deputat român de etnie evreiască. Nu cred că este creștin-ortodox, dar propune o lege care îi vizează foarte mult pe ortodocși!
Câteva întrebări îmi stăruie în minte:
1. Nu e mai corect ca fiecare cult să-și spele rufele murdare în cadrul cultului respectiv? Dar să le spele bine, nu cum îi dictează politicul! Nu știu cum e la celelalte culte, dar știu cum e la ortodocși, unde politicul trebuie să fie subordonat lui Dumnezeu. Cu toate astea, văd că politicul se amestecă prea mult în treburile Bisericii, în probleme care ne afectează mântuirea. Și nu de acum…
2. Dacă tot s-au apucat aleșii noștri să facă curățenie în ograda Ortodoxiei, să o facă așa cum trebuie, nu după cum vor ei! Dacă este Ortodoxie, Ortodoxie să fie! Asta înseamnă ca aleșii noștri să cunoască bine Ortodoxia și să sesizeze toate deraierile, nu să le impună tacit. Aaa! Sesizează doar ceea ce îi arde în respectarea agendei oculte?!
Știm că Ortodoxia se conduce după Pidalion. Pidalionul a fost scris în sute de ani de clerici călăuziți de Duhul Sfânt. Încă de la începutul secolului trecut masoneria a căutat să subjuge instituția Bisericii Ortodoxe din interior prin ierarhi și clerici coruptibili cu scopul de a impune ecumenismul, adică o erezie. Cei vinovați ar trebui pedepsiți exemplar, deoarece își trădează misiunea.
Pentru a se impune această erezie, comunismul și ecumenismul și-au dat mâna. Astfel:
– ascetica și mistica au fost izgonite din facultățile de teologie și s-a impus viitorilor preoți ecumenismul ca materie de studiu;
– treizeci și unu de ierarhi vrednici au fost scoși din scaun și apoi au fost prigoniți sau uciși;
– aproape două mii de preoți ortodocși vrednici au fost întemnițați.
Astfel n-a mai existat niciun obstacol în calea aderării Bisericii Ortodoxe Române la Consiliul Mondial al Bisericilor. Ce căutăm acolo?
Trebuie știut, de asemenea, că în 2016, a existat o mascaradă cu siglă satanistă, numită ,,sinod panortodox mare și sfânt”, deși au absentat patru biserici! Acolo li s-a dat un fel de pumn în gură ortodocșilor, căci erezia ecumenistă a fost legiferată sfidându-L astfel chiar și pe Dumnezeu!
Așa cum era de așteptat, câteva mii de preoți și credincioși au luat atitudine printr-o formă de protest permisă de Pidalion, dar deranjantă pentru toți ierarhii care au semnat documentele acestui ,,sinod”. Preoții respectivi au întrerupt pomenirea ierarhului, ca o atenționare că ierarhul, care este dator să apere credinţa, a greșit. Iar mirenii care gândesc la fel i-au urmat. În loc să se corecteze, ierarhii i-au caterisit abuziv pe acești preoți. Conform Pidalionului, această caterisire nu este validă. Acum cad sub incidența acestei legi în primul rând nepomenitorii de acum și cei care vor mai urma atunci când li se vor impune ,,valorile Talmudului”! Ca să fie europeni! Necomunism în toată legea!
Apoi mai există unii ierarhi și clerici care lasă să se impună anumite păcate strigătoare la cer, de parcă n-ar avea misiunea de a lupta împotriva păcatului! Și aceștia ar trebui pedepsiți.
Dar acum ce se pregătește, de fapt?
Doamna Ursula spunea că ,,Europa înseamnă valorile Talmudului” !!! Din câte știm, ,,valorile Talmudului” se bat cap în cap cu învățătura ortodoxă. Mă așteptam ca aleșii noștri să protesteze cumva față de această declarație… Dar nu. Aleșii noștri vor să-i pedepsească în primul rând pe cei care aplică legile ortodoxe prevăzute de Pidalion, legi pe care suntem datori să le respectăm cu toții: ierarhi, preoți, călugări, mireni. La propunerea unui neortodox!
Se repetă același scenariu din perioada comunistă. Vorba poetului:
,,Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.”
(Mihai Eminescu, Glossă)
În calitate de ortodoxă, cred că trebuie să respect poruncile evanghelice, adică să-L iubesc mai întâi pe Dumnezeu și apoi pe aproapele, să ascult mai întâi de Dumnezeu și apoi de un om, indiferent ce funcție sau rang ierarhic ar avea. Nu pentru că așa vreau eu, ci pentru ca aceasta este învățătura Bisericii Ortodoxe. Aleșii noștri se pare că vor să ascultăm în primul rând de ei chiar și în cele duhovnicești! Să nu fie!
Sora Pelaghia
Răspuns: Mă leapăd de toate învăţăturile jidoveşti, cele de Dumnezeu hulitoare, şi de blestemata lor carte, carea se chiamă Talmud, şi de toate tălmăcirile lui, şi le blestem pre ele (Molitfelnicul Bisericii noastre, 1896, reeeditat de Părintele Iustin Pîrvu, Mînîstirea Petru Vodă)
Am aflat de curând de proiectul de lege
https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?nr=166&an=2025, PL-X 166/2025, privind completarea legii cultelor.
Proiectul a fost propus de deputatul Silviu Vexler, un deputat român de etnie evreiască. Nu cred că este creștin-ortodox, dar propune o lege care îi vizează foarte mult pe ortodocși!
Câteva întrebări îmi stăruie în minte:
1. Nu e mai corect ca fiecare cult să-și spele rufele murdare în cadrul cultului respectiv? Dar să le spele bine, nu cum îi dictează politicul! Nu știu cum e la celelalte culte, dar știu cum e la ortodocși, unde politicul trebuie să fie subordonat lui Dumnezeu. Cu toate astea, văd că politicul se amestecă prea mult în treburile Bisericii, în probleme care ne afectează mântuirea. Și nu de acum…
2. Dacă tot s-au apucat aleșii noștri să facă curățenie în ograda Ortodoxiei, să o facă așa cum trebuie, nu după cum vor ei! Dacă este Ortodoxie, Ortodoxie să fie! Asta înseamnă ca aleșii noștri să cunoască bine Ortodoxia și să sesizeze toate deraierile, nu să le impună tacit. Aaa! Sesizează doar ceea ce îi arde în respectarea agendei oculte?!
Știm că Ortodoxia se conduce după Pidalion. Pidalionul a fost scris în sute de ani de clerici călăuziți de Duhul Sfânt. Încă de la începutul secolului trecut masoneria a căutat să subjuge instituția Bisericii Ortodoxe din interior prin ierarhi și clerici coruptibili cu scopul de a impune ecumenismul, adică o erezie. Cei vinovați ar trebui pedepsiți exemplar, deoarece își trădează misiunea.
Pentru a se impune această erezie, comunismul și ecumenismul și-au dat mâna. Astfel:
– ascetica și mistica au fost izgonite din facultățile de teologie și s-a impus viitorilor preoți ecumenismul ca materie de studiu;
– treizeci și unu de ierarhi vrednici au fost scoși din scaun și apoi au fost prigoniți sau uciși;
– aproape două mii de preoți ortodocși vrednici au fost întemnițați.
Astfel n-a mai existat niciun obstacol în calea aderării Bisericii Ortodoxe Române la Consiliul Mondial al Bisericilor. Ce căutăm acolo?
Trebuie știut, de asemenea, că în 2016, a existat o mascaradă cu siglă satanistă, numită ,,sinod panortodox mare și sfânt”, deși au absentat patru biserici! Acolo li s-a dat un fel de pumn în gură ortodocșilor, căci erezia ecumenistă a fost legiferată sfidându-L astfel chiar și pe Dumnezeu!
Așa cum era de așteptat, câteva mii de preoți și credincioși au luat atitudine printr-o formă de protest permisă de Pidalion, dar deranjantă pentru toți ierarhii care au semnat documentele acestui ,,sinod”. Preoții respectivi au întrerupt pomenirea ierarhului, ca o atenționare că ierarhul, care este dator să apere credinţa, a greșit. Iar mirenii care gândesc la fel i-au urmat. În loc să se corecteze, ierarhii i-au caterisit abuziv pe acești preoți. Conform Pidalionului, această caterisire nu este validă. Acum cad sub incidența acestei legi în primul rând nepomenitorii de acum și cei care vor mai urma atunci când li se vor impune ,,valorile Talmudului”! Ca să fie europeni! Necomunism în toată legea!
Apoi mai există unii ierarhi și clerici care lasă să se impună anumite păcate strigătoare la cer, de parcă n-ar avea misiunea de a lupta împotriva păcatului! Și aceștia ar trebui pedepsiți.
Dar acum ce se pregătește, de fapt?
Doamna Ursula spunea că ,,Europa înseamnă valorile Talmudului” !!! Din câte știm, ,,valorile Talmudului” se bat cap în cap cu învățătura ortodoxă. Mă așteptam ca aleșii noștri să protesteze cumva față de această declarație… Dar nu. Aleșii noștri vor să-i pedepsească în primul rând pe cei care aplică legile ortodoxe prevăzute de Pidalion, legi pe care suntem datori să le respectăm cu toții: ierarhi, preoți, călugări, mireni. La propunerea unui neortodox!
Se repetă același scenariu din perioada comunistă. Vorba poetului:
,,Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.”
(Mihai Eminescu, Glossă)
În calitate de ortodoxă, cred că trebuie să respect poruncile evanghelice, adică să-L iubesc mai întâi pe Dumnezeu și apoi pe aproapele, să ascult mai întâi de Dumnezeu și apoi de un om, indiferent ce funcție sau rang ierarhic ar avea. Nu pentru că așa vreau eu, ci pentru ca aceasta este învățătura Bisericii Ortodoxe. Aleșii noștri se pare că vor să ascultăm în primul rând de ei chiar și în cele duhovnicești! Să nu fie!
Sora Pelaghia
Sfânta Liturghie şi Missa romana
La Cina cea de Taină, Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu Sfinţii Apostoli la masă, ,,iar pe când mâncau ei, Iisus a luat pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând Ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat lor, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor’’ (Matei 26, 26-28); ,,Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea’’ Luca (22, 19). Biserica lui Hristos împlineşte, fără întrerupere, această încredinţare Dumnezeiască spre sfinţirea credincioşilor, bine ştiind că primirea cu vrednicie Sfintei Taine a Euharistiei este condiţie necesară mântuirii.
În Răsărit, Biserica a adoptat cele trei Sfinte Liturghii: a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur şi a Sfântului Grigore Dialogul. În Apus ,,atât liturghia romană cât şi celelalte liturghii apusene s-au depărtat în redactările lor ulterioare de cele răsăritene. Dintre aceste deosebiri trebuie amintit aici cel puţin omiterea epiclezei, rugăciunea specială de invocare a Sfântului Duh pentru prefacerea pâinii şi a vinului în trupul şi sângele lui Hristos, crezându-se suficientă menţinerea rugăciunilor precedente prefacerii şi cuvintele Mântuitorului pentru instituirea Tainei. În secolele XI-XV, aceste deosebiri vor da naştere la îndelungate dispute între cele două Biserici’’ (Pr. Prof. Dr. Milan Şesan, în Istoria Bisericească Universală, E.I.B.M.O, Bucureşti, 1975, p. 318).
Apusenii au în uz până în ziua de astăzi Missa romana, care cuprinde patru părţi: introitus cu rugăciuni începătoare, Apostol, Evanghelie, predica şi mărturisirea păcatelor, offertorium cu pregătirea şi punerea înainte a pâinii şi vinului, canonul cu rugăciunile de prefacere şi comuniunea sau împărtăşirea credincioşilor. Catolicii nu au Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite, adusă din Răsărit chiar de Sfântul Grigore Dialogul, papa Romei, de unde vedem, încă o dată cu câtă uşurinţă au părăsit Tradiţia Sfântă a Bisericii. Missa are o structură schematică, o durată scurtă, mai ,,potrivită’’ spiritului apusean. Chiar dacă apusenii ar oficia Sfintele Liturghii după toată rânduiala răsăriteană, actul lor ar fi lipsit de valoare, deoarece, eretici fiind, sunt lipsiţi de har, prin urmare nu au Taine valide. Ei revendică pe Sfinţii pomeniţi mai sus, ca aparţinându-le. De vreme ce ignoră Sfintele Liturghii alcătuite de aceştia, păstrate în Tradiţia Ortodoxă, pretenţia lor rămâne una pur declarativă.
Presbiter Iovița Vasile
În Răsărit, Biserica a adoptat cele trei Sfinte Liturghii: a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur şi a Sfântului Grigore Dialogul. În Apus ,,atât liturghia romană cât şi celelalte liturghii apusene s-au depărtat în redactările lor ulterioare de cele răsăritene. Dintre aceste deosebiri trebuie amintit aici cel puţin omiterea epiclezei, rugăciunea specială de invocare a Sfântului Duh pentru prefacerea pâinii şi a vinului în trupul şi sângele lui Hristos, crezându-se suficientă menţinerea rugăciunilor precedente prefacerii şi cuvintele Mântuitorului pentru instituirea Tainei. În secolele XI-XV, aceste deosebiri vor da naştere la îndelungate dispute între cele două Biserici’’ (Pr. Prof. Dr. Milan Şesan, în Istoria Bisericească Universală, E.I.B.M.O, Bucureşti, 1975, p. 318).
Apusenii au în uz până în ziua de astăzi Missa romana, care cuprinde patru părţi: introitus cu rugăciuni începătoare, Apostol, Evanghelie, predica şi mărturisirea păcatelor, offertorium cu pregătirea şi punerea înainte a pâinii şi vinului, canonul cu rugăciunile de prefacere şi comuniunea sau împărtăşirea credincioşilor. Catolicii nu au Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite, adusă din Răsărit chiar de Sfântul Grigore Dialogul, papa Romei, de unde vedem, încă o dată cu câtă uşurinţă au părăsit Tradiţia Sfântă a Bisericii. Missa are o structură schematică, o durată scurtă, mai ,,potrivită’’ spiritului apusean. Chiar dacă apusenii ar oficia Sfintele Liturghii după toată rânduiala răsăriteană, actul lor ar fi lipsit de valoare, deoarece, eretici fiind, sunt lipsiţi de har, prin urmare nu au Taine valide. Ei revendică pe Sfinţii pomeniţi mai sus, ca aparţinându-le. De vreme ce ignoră Sfintele Liturghii alcătuite de aceştia, păstrate în Tradiţia Ortodoxă, pretenţia lor rămâne una pur declarativă.
Presbiter Iovița Vasile
Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
Astăzi facem pomenirea Sfântuli Ioan cel Nou de la Suceava. Acesta s-a născut în cetatea Trapezunda din Capadocia. De la părinţii săi a primit o comoară niciodată împuţinată: Credinţa în Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Îndeletnicirea lui era aceea de negustor şi aşa a ajuns în Cetatea Albă, pe ţărmul Mării Negre, unde a şi pătimit ca Mucenic.
Când este vorba de a lupta împotriva Bisericii lui Hristos, a celor care bine mărturisesc, puterile răului se unesc. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Ioan. Călătorind cu cu corabia unui francez catolic, de multe ori s-a confruntat cu răutatea şi viclenia acestuia şi l-a mustrat pentru că stăruia în erezie. Spune scriitorul bisericesc despre acesta că era ,,cu credinţa latin, adică papistaş, cu năravul sălbatic, nemilostiv şi fără omenie’’. Când au ajuns în Cetatea Albă, catolicul s-a dus de-a dreptul la cadiul turc care stăpânea acolo şi l-a înştiinţat în chip mincinos, cum că Sfântul Ioan ar vrea să se lepede de Credinţa în Hristos şi să se facă mahomedan. Adus în faţa cadiului, Sfântul Ioan a mărturisit pe Mântuitorul lumii şi nicidecum n-a voit să se plece spre înşelarea lui Mahomed. Multe bătăi şi batjocuri a răbdat Sfântul, dar nimic nu l-a putut clinti. La urmă l-au legat de un cal şi l-au târât pe uliţele cetăţii.
Când au ajuns la locuinţele evreilor, aceştia au ieşit şi l-au batjocorit, au aruncat în el cu ce le cădea în mână, râzând prosteşte. Unul din ei a luat o sabie şi i-a taiat capul. Acesta a fost sfârşitul mucenicesc al Sfântului Ioan cel Nou. Cinstitele sale moaşte au fost mutate de mai multe ori, până ce au fost aşezate în Suceava (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.38-52).
În acest fel, răutatea catolică, musulmană şi evreiască s-au unit împotriva unui Drept.
Când Serbia Ortodoxă a fost zdrobită de americani, catolicii croaţi, musulmanii kosovari şi evreii şi-au dat mâna şi au conlucrat perfect la această fărădelege.
Presbiter Iovița Vasile
Când este vorba de a lupta împotriva Bisericii lui Hristos, a celor care bine mărturisesc, puterile răului se unesc. Aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Ioan. Călătorind cu cu corabia unui francez catolic, de multe ori s-a confruntat cu răutatea şi viclenia acestuia şi l-a mustrat pentru că stăruia în erezie. Spune scriitorul bisericesc despre acesta că era ,,cu credinţa latin, adică papistaş, cu năravul sălbatic, nemilostiv şi fără omenie’’. Când au ajuns în Cetatea Albă, catolicul s-a dus de-a dreptul la cadiul turc care stăpânea acolo şi l-a înştiinţat în chip mincinos, cum că Sfântul Ioan ar vrea să se lepede de Credinţa în Hristos şi să se facă mahomedan. Adus în faţa cadiului, Sfântul Ioan a mărturisit pe Mântuitorul lumii şi nicidecum n-a voit să se plece spre înşelarea lui Mahomed. Multe bătăi şi batjocuri a răbdat Sfântul, dar nimic nu l-a putut clinti. La urmă l-au legat de un cal şi l-au târât pe uliţele cetăţii.
Când au ajuns la locuinţele evreilor, aceştia au ieşit şi l-au batjocorit, au aruncat în el cu ce le cădea în mână, râzând prosteşte. Unul din ei a luat o sabie şi i-a taiat capul. Acesta a fost sfârşitul mucenicesc al Sfântului Ioan cel Nou. Cinstitele sale moaşte au fost mutate de mai multe ori, până ce au fost aşezate în Suceava (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.38-52).
În acest fel, răutatea catolică, musulmană şi evreiască s-au unit împotriva unui Drept.
Când Serbia Ortodoxă a fost zdrobită de americani, catolicii croaţi, musulmanii kosovari şi evreii şi-au dat mâna şi au conlucrat perfect la această fărădelege.
Presbiter Iovița Vasile